2,440 matches
-
să o fac Galeriei de la Fălticeni. De aceea reiau problema de la capăt. Nu este vorba de o donație imediată a unui material ce cred eu că ar folosi Într-un muzeu, celor care vor scormoni trecutul mai târziu, ci de lăsarea prin testament după ce voi pleca eu pentru totdeauna... Iată despre ce este vorba: Eu aș dori să las ce am muncit 58 de ani, Întru cât sunt unele lucruri care nu se mai pot găsi, sau reface. Iată câteva exemple
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
grănicerii austrieci de la Cornul Luncii (granița de atunci) Stânișoara. Celelalte 3 batalioane - Comandantul Regimentului fiind Col. Ghelemé - le-am deplasat la Ciumulești pe Valea Moldovei spre a nu fi prea aproape de granița de la Bunești. Aci a rămas Regimentul și după lăsarea mea la vatră În noiembrie 1915 ca plutonier teterist. În această fotografie ce reprezintă pe toți ofițerii activi și de rezervă ai regimentului, veți observa, În rândul de jos, dreapta, pe Mihai Sadoveanu. Tot aci veți găsi pe Căpitanul Vulovici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de iluminat, trotuare nemăturate, nori de fum negru ieșind din țevile de eșapament ale autobuzelor și ale maxi-taxiurilor, pungi de plastic atârnând pe cablurile electrice, deșeuri de tot felul umplând șanțurile. Trotuare pline de lume în timpul zilei și pustii odată cu lăsarea întunericului. Se pare că serviciile municipale au mai multe de făcut în vest. Cauză sau consecință a acestei neglijențe: furturile, murdăria, delăsarea, încă și mai frecvente printre beduinii crescători de cai și de capre care ocupă ilegal bojdeucile de ciment
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o a treia, de ordin psihologic: răsăritul soarelui incită la "hotărâri capitale" dar și, uneori, nefaste. Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă la ora siestei, iar la lăsarea serii îndoiala câștigă teren. Ca și umbra. Atunci eziți. Te scufunzi în reverie. Tentația Veneției. Melancolia. La ce bun? Hai la culcare. Mâine va fi o altă zi. Nimănui nu i-a venit în amurg ideea să cucerească lumea sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înlăcrimată, cu părul despletit și cu picioarele goale la colțul străzii. Nimic. De ce nu și pescuitul miraculos, mă rog frumos? Sau pe Charlton Heston în rolul cine știe cărui Moise recepționer la hotelul-dormitor din colț? Cel în care m-am oprit, la lăsarea serii, lângă vechiul kibbutz de la Ginossar (unde este expus, ca niște sfinte moaște, scheletul de lemn înnegrit al unei bărci mari de transport, găsit în nămolul lacului și databil din secolul I), o fostă casă de oaspeți transformată în complex
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
La Războieni a fost o confruntare crâncenă, cronicarii turci recunoscând ei înșiși că românii s-au bătut ca niște oameni care nu le era teamă de moarte. Bătălia a început pe la amiază, (ora trei după Angiolillo) și a ținut până la lăsarea serii, adică până la 8 seara. Atacul lui Ștefan cu care se începe bătălia, a constituit prima fază a acesteia. A urmat atacul celor doi beilerbei de Anatolia și de Rumelia care a fost oprit de artilerie și de arcașii lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de pe teritoriul neantului și aduce cu sine forțele distructive. Este interesant că agresiunea se desfășoară în absența tânărului ca și cum aceasta ar fi propice manifestării haosului: „Pleacă giunel ge-a vânare,/ Giunelui bun!/ Până giunel ge-a vâna,/ Leu la curte s-a lăsare,/ Pradă mare ce-o faceare,/ Lua sora giunelui” (Dobra - Hunedoara). În colinda aceasta provocarea nu mai este generală, ci este destinată clar eroului, prin răpirea surorii sale, act specific zmeilor. Deși nu este un motiv cu răspândire, uneori leul apare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a renăscut din gestul său ordonator. Căderea potcoavelor ar sugera, în aceeași schemă simbolică, mutilarea inițiatică. Calul își pierde caracterul de animal domestic, ieșind odată cu flăcăul din condiția firescului. Nepotcovit, armăsarul devine o ființă nesupusă și aparține libertății sacre, „sălbăticiei”. „Lăsarea” mai jos, în geografia umană, face să transpară gestul imediat următor inițierii. „Satele cu fetele”, la fel cu „horile de fete mari”, marchează atât reînscrierea în uman și acceptarea în societate, cât și alegerea miresei. Când vine de pe tărâmul celălalt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strugurilor pentru vin, Într-o dimineață, la puțin timp după crăparea zorilor, de către un copil gol-goluț. Câtă diferență față de aceeași operație practicată pe dealurile Târnavelor!!! Ne-am Înapoiat În P. Neamț. Trecuse termenul de concentrare și așteptam În fiecare zi “lăsarea la vatră”. În ziua hotărâtă s-a ivit un nou obstacol: s-a Îmbolnăvit de colici un măgar de la un punct de observație (OILA). Dacă moare măgarul, nu-ți dau “Ordinul de lăsare la vatră”, mi-a spus comandantul venit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de concentrare și așteptam În fiecare zi “lăsarea la vatră”. În ziua hotărâtă s-a ivit un nou obstacol: s-a Îmbolnăvit de colici un măgar de la un punct de observație (OILA). Dacă moare măgarul, nu-ți dau “Ordinul de lăsare la vatră”, mi-a spus comandantul venit lângă măgarul care se zbătea. Ce nu i-am făcut măgarului, până l-am pus pe picioare. L-am predat comandantului și În 27 oct. 1952, am schimbat hainele militare cu cele civile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ca titular la disciplina de Anatomie Patologică prof. dr. Viorel Ciurea, devenind Profesorul meu. Îi cunoșteam activitatea și avid de cunoaștere, aveam de la cine Învăța. Ne Întreceam În a descuia primul laboratorul și Întârziam cât mai mult În el, la lăsarea serii. Pregăteam Împreună materialul didactic și discutam fiecare noțiune sau sistematizare, insuficient de clar expusă În literatură. Nu vedea o celulă mai deosebită la microscop fără să mă strige din cealaltă parte a laboratorului și să mi-o arate. Cunoscut
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ca un talisman în bagajul nu "de la cală", ci în "cel de mână": Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb, apărut la editura Artemis cu prilejul aniversării a cinci veacuri de la descoperirea Lumii noi! "Sâmbătă, 27 octombrie 1492: Înain-te de lăsarea nopții zăriră pământ și noap-tea se adăpostiră într-un loc ferit de vânt, sub o mare ploaie... Duminică, 28 octombrie: Din acel loc, amiralul plecă spre sud sud-vest în că-utarea insulei Cuba și se îndreptă spre par-tea acesteia care apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
până la apusul soarelui"! Seara se odihneau, își refăceau forțele și munițiile, iar cei doi căpitani își făceau reciproc vizite și cadouri. În cea de a cincea zi de "lupte", la răsăritul soarelui, Diego Perez avea să constate că, profitând de lăsarea nopții, adversarul său fugise! La apariția, în noaptea de 1 iulie 1554, a lui Jaques de Sores în Santiago de Cuba, cei 300 de pirați ai săi fac prizonieri, printre care și un episcop, cerând 80.000 pesosi pentru eliberarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cele două "lagăre". Pentru "forțele armate române" de la Botoșani se punea ca atare problema prelungirii convocării "sine die", pentru a putea interveni în caz de amenințare" imperialistă", ceea ce nu-mi surâdea deloc. Noroc de înțelegerea Kennedy Hrusciov, ce a permis "lăsarea la vatră"! Aveam să aflu mai târziu că de fapt "criza rachetelor" avea ca obiectiv nu doar apărarea Cubei împotriva "marelui licurici", ci și interesul lui Hrusciov de a-i forța pe americani să-și retragă bazele de rachete din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
carne cît să Înfigă un ac. În acele momente Își convoca tot ce constituia În el revendicarea unei existențe reale. Acum a-nceput să scotocească prin birou și a scos un plic maroniu, uzat. Mi-a arătat un ordin de lăsare la vatră „În interes de serviciu” de la Academia Navală din Annapolis, o scrisoare veche, soioasă, de la „prietenul meu, căpitanul”, o legitimație de la masoni și una de la Cavalerii lui Columb. - Fiecare din astea ajută, a zis arătîndu-mi documentele. A stat așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
La urmă marfa s-a dus și ești În continuare dependent. Am lăsat mașina la păstrare Într-un garaj și am luat trenul spre Lexington. Nu aveam hîrtiile care se cer ca să fii admis, dar mă bazam pe certificatul de lăsare la vatră de la armată. CÎnd am ajuns În Lexington, am luat un taxi pînă la spital, care era la cîțiva kilometri distanță de oraș. În ghereta de la poartă stătea un paznic irlandez bătrîn. S-a uitat la hîrtia mea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
S-a uitat la hîrtia mea de la armată. - SÎnteți dependent de substanțe care provoacă dependență? Am răspuns că da. - Bine, luați loc. A arătat spre o bancă. A sunat apoi În clădirea principală. - Nu, fără documente... Are un certificat de lăsare la vatră. S-a Întors spre mine, Încă ținînd telefonul. - Ați mai fost vreodată aici? a-ntrebat. I-am răspuns că nu. - Zice că n-a mai fost aici. Paznicul a pus telefonul În furcă. - O să vină să vă ia o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cum și acest itinerar culinar retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău, asta ar fi „bunul meșteșug al vieții noastre“ făgăduit În acest capitol pe cât de min cinos În titlul său, pe atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și pe nedrept uitate, năpăstuite și nemângâiate; m-am putut Înflă căra, ca un licean, după alte câteva din cale-afară de tinere, de drăgălașe și de inteligente; Încumetându-mă, peste astea toate, să scriu această carte de debut și de lăsare de cortină. Cartea a șasea Moralist fără moralitate Gama cromatică a eternului feminin dintr-o jumătate de veac (1900-1950). - Conjuncțiile fericite ale horoscopului În explicarea fenomenului erotic la eroul nostru. - Tristeți, tris teți postume. - Marea cu fascinațiile și seducțiile ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țintă În jurul micului sat, fără să găsim nimic interesant, În orice caz, nu atît de interesant Încît să uităm de foame, mîncarea de la spital fiind puțină. Zăcînd pe o pajiște de lîngă un rîu, priveam cum cerul se schimba odată cu lăsarea nopții, visînd la iubirile trecute sau descoperind În fiecare nor imaginile ispititoare ale mîncării obișnuite. Făcînd drum Întors spre secția de poliție pentru a dormi cîteva ore, am luat-o pe o scurtătură și ne-am rătăcit. Am tăiat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un soldat rănit care trebuia să ne elibereze drumul de barierele armatei. Această strategie a dat roade: după cîțiva kilometri, cînd toate celelalte camioane erau oprite, nouă ni s-a permis să trecem pînă În Pucallpa, unde am ajuns după lăsarea Întunericului. Mezinul Camba ne-a plătit masa și, pentru a ne lua rămas-bun, am băut patru sticle de vin, lucru care l-a făcut să devină sentimental și să ne promită dragostea lui veșnică. Apoi ne-a plătit o cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și-s pașii mai înceți Pe-arginturile minții tresaltă întrebări, Cum joacă pe icoană lumini de lumânări." (N. Labiș) Și iată-ne în luna decembrie, când toți creștinii de pe mapamond sărbătoresc Nașterea Domnului. Frigul începe să-și arate colții. Odată cu lăsarea întunericului, temperatura a scăzut brusc, iar curenții de aer nocturni, sub directa îndrumare a zeului Eol mai-marele acestor mesageri ai răului și-au început sarabanda ritualică din câmpia Bărăganului: CRIVĂȚUL. Era prima zi de viscol. Mama, care se sculase devreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și să avarieze serios actuala capitală, Castro. Despre Chiloe, fauna, flora și indigenii săi avea să povestească în însemnările sale Charles Darwin, care a vizitat zona în vara 1834-35. După ore bune de zbor am aterizat la Castro și până la lăsarea serii am putut vizita mica localitate, Plaza de Armas, catedrala colorată, Muzeul regional și Mercado, cu a sa Feria de artesania Târgul de artizanat, admirând minunatele obiecte din lână, piele, lemn, piatră și metal . Seara am participat la un inedit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe spătarul Milescu, am renunțat, mirându-mă cum într-un stat mare cât România și o capitală cât Bucureștiul, timp de peste 3 decenii cei de pe la ambasada română care or fi călcat pe acolo n-au donat o carte bibliotecii! La lăsarea serii, am luat masa împreună cu doamna Rusu în Santa Felicidade, cartierul italian, renumit prin restaurantele sale tipice. I-am mulțumit pentru ajutorul neprecupețit și ne-am luat rămas bun, a doua zi plecând spre Rio dis de dimineață. Aveam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
turiști și care imită în modelaj de "piedra portugues" albe și negre valurile sinuoase ale oceanului, este opera renumitului artist peisagist Burle Marx, cel care a desenat și multe din minunile noii capitale, Brasilia. Copacabana este o "întreprindere" non-stop, la lăsarea nopții reflectoarele puternice permițând practicarea de fotbal de plajă, volei, înot sub razele lunii sau alte distracții "internaționale". Zecile de hoteluri și restaurante de pe Avenida Atlantica sunt redute vestite pentru toți cei care doresc să vadă sau să fie văzuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]