1,385 matches
-
fiecare zi. Ștefan Hotnog, “un chiabur cu burta umflată”, pe care și-o mângâie într-una “parcă ar avea junghiuri”, tronează în mijlocul oamenilor vârstnici și-i caută în conversații “clenciuri” primarului, spre a-și dovedi importanța. Alexandru Glanetașu, “pe de lături,ca un câine la ușa bucătăriei,trage cu urechea,dornic să se amestece în vorbă,sfiindu-se totuși să se vâre între bogătași”. Aceștea se țin semeți chiar înaintea autorităților, de altfel foarte prevenitoare cu cei avuți. Vasile Baciu nu
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
lemn bătut în părete1e casei părintești, pe care Pepelea a vândut-o unui om. Omul acela avea o fată cuminte și "mândră nevoie mare". Pepelea ar fi vrut să ia fata și nici fata "nu s-ar fi dat în lături", dar tatăl fetei se opunea. Pepelea îi cumpără casa cu o condiție, nu-i vinde și cuiul din peretele din răsărit. Pepelea avea întotdeauna ceva de pus ori de luat din cuiul lui, iar asta se întâmpla când omul lipsea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
vagabonzilor [...]. Să scăpăm pământul rusesc de toate insectele dăunătoare, de purici (vagabonzii), de ploșnițe (bogătanii) și așa mai departe. Ici vom băga în pușcărie vreo zece bogătani, vreo doisprezece vagabonzi, colo o jumătate de duzină de muncitori care trag în lături [...]. și vom mai și împușca pe loc câte un individ din zece, dacă se face vinovat de parazitism”. Așadar, Lenin instaurează „comunismul de război” care-i permite să câștige războiul civil, dar duce la dezastrul general, provocând mai ales, marea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
refuză hrana, nechează puternic, se ridică în două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. * Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. * Oile. Devin neliniștite, se
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
conformismul pare să fie modalitatea cea mai răspândită, Încălcarea normelor este mai puțin curentă. Răzvrătirea este comportamentul care se apropie cel mai mult de comportamentul delincvent. În acest sens, unii dintre noi acceptă obiectivul (reușita), dar nu se dau În lături de la nimic pentru a-l atinge. Această atitudine, se precizează, se regăsește cel mai adesea În partea de jos a ierarhiei, acolo unde mijloacele legitime disponibile sunt mai dificil de pus În aplicare decât la nivelurile superioare. Merton subliniază faptul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai mare, competiția pentru dobândirea lor riscă să se intensifice. Rezultă de aici că mulți dintre noi, deși acceptă obiectivele, nu le vor atinge prin mijloacele aflate la dispoziție. Unii se vor simți frustrați și nu se vor da În lături de la a folosi soluții ilegale. De aici, vor trece dincolo de „marginea” normelor prescrise și vor deveni devianți sau marginali. Aportul Școlii de la Chicago De la anomie la devianță s-a trecut grație sociologilor din Școala de la Chicago. Într-adevăr, Începând cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
exemple din sfera automobilului. Ceva din bucuria copilărească a trasului cu mașina s-a transferat în patima discuțiilor despre mașina cu care „te tragi“. Astfel, în patria Maybach-ului lui Gigi Becali, văd că până și intelectualii nu se dau în lături de la asemenea pasiuni. Aș putea chiar formula un scurt chestionar prin care puteți verifica dacă urmăriți cu atenție viața personalităților culturale de pe la noi. Întâi, o întrebare ușoară, de un punct (pentru că vorbim de un caz ultramediatizat): cum îl cheamă pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
prima dată la poartă, într-o căruță, cu o fată frumoasă, cu părul până la brâu, nu știam atunci - zic că voi aduna atâtea carate, toate mari, stele în suflet pentru zile mai întunecate, când perdeaua zorilor va fi dată în lături. Îmi ocupași,încă de atunci, dumneavoastră, Mariana și coana Mia - Dumnezeu so ierte - un loc de frunte în suflet. Mă consider bogată și astăzi, că despre asta, am ce deșira. Uite, vedeți, folosesc cuvinte care se repetă, dar toate definesc
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Sar și iau cana de apă, mă duc în tindă, unde era întuneric, și o umplu. Vin la Vasilică și-i întind cana. Acesta bea lacom 4-5 înghițituri și apoi se oprește. Ce-i asta? Apropiem lampa. În cană erau lături pentru porc. Tărîțe, resturi de la vase spălate, mizerii de tot felul. Sînt oripilat de întîmplarea aceasta stupidă. Katia îl sărută afectuos pe soțul ei drag. Îl mîngîie. Îl strînge în brațe, îi pune capul între sîni. Ei, ce zici de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Îl mîngîie. Îl strînge în brațe, îi pune capul între sîni. Ei, ce zici de asta? întreabă Vasilică. Să spun drept? Da, te rugăm. După scena la care am asistat acum, sper să mă ajute Dumnezeu să beau și eu lături... urmate de o astfel de recompensă. Ce drăguț! rîde Katia. Quel flatteur! zîmbește Vasilică. Eu însă eram cît se poate de sincer. Colecționarul Bătrînul Cernescu își trăia viața într-o izolare cvasitotală. Căsuța lui din zona Lascăr Catargi era înconjurată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cît trei pe potecă, pe o nenorocită de sinusoidă. Pe lumină peisajul era splendid și parcă pustiu ca Sahara. La cele trei decenii și jumătate pe care le parcursesem deja, eram neînfricat, plin de energie și nu mă dădeam în lături de la aventură. Chiar și o foșcoteală într-un boschet mai stufos nu-mi oprea inima. Mă făcea doar să strîng mai tare măciulia ciomagului din dotare. Asta dacă foșcoteala era sigur numai o părere. Dacă însă foșcoteala era reală, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întotdeauna câte ceva bun. Felii de franzelă cu salam italian, pastramă de oaie, cașcaval, halva, rahat, biscuiți, bomboane...De la un timp a început să le împartă cu mine. ce zici, măi Toloacă, de rahatul ăsta? vrei? Nu m-am dat în lături. Vorba ceea : bei, Grigore, aghiasmă ? (sau cum se mai zice : mânânci calule ovăz?) Dar, într-un târziu, l-am interpelat, ca să zic așa. De ce faci asta, jidane? Dacă cumva e pentru sufletul lui bunicu-tău, spune-mi, cel puțin să zic
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
era Nuța lui Barzu. Era o țărăncuță în adevăratul sens al cuvântului. Înăltuță, subțirică dar nu fragilă, cu ochii mari, căprui, și fața rotundă cu obrajii mereu îmbujorați și zâmbitori mai tot timpul. Părul bogat, șaten, îi era strâns în lături, în niște cosițe legate tot timpul cu pamblicuțe albe. Nu mai țin minte cum era la învățătură, dar știu că era feblețea doamnei Averescu. Când o scotea la tablă, o mânca parcă din ochi. Era singura din clasă pe care
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
apelul la consens sună a deriziune și e producător de dispută. Până la un punct, dezmățul critic de care vorbim e explicabil. Înțărcați, sub comunism, de dreptul de a ne opune, am ales să facem o baie igienică de lătrături și lături compensatorii. Dar, de la o vreme, atmo sfera a devenit toxică și născătoare de confuzii pernicioase. Mai întâi, spiritul critic se constituie într un sindrom de autoritate, într un derapaj vicios al nevoii de putere. „Uitați-vă la mine!“ pare să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vă Înmulțiți și să umpleți pământul. Dar a stăpâni nu Înseamnă și a distruge. Lucru pe care-l știți prea bine când e vorba de munca voastră: nimeni nu-și dă foc la casă. În schimb, nu vă dați În lături de a șterpeli ceva de la vecin, chiar a-i strica ceva; de unde altminteri vorba cu moartea caprei vecinului? Acel vecin e Natura. Și, cum copacul nu vă costă nimic, Îl tăiați, cu sau fără rost, fără să stați pe gânduri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chestie de „gând la gând cu bucurie“, adică aducătoare de bani. Căci banii cu pricina sunt prețul terfelirii istoriei, asociind acelui - doar - personaj sinistru un erou național. Doar pentru că, În acord cu spiritul vremii lui, nu s’a dat În lături de la vestita țeapă, Însă „administrată“ deopotrivă răilor din afară și celor de dinăuntru? Dar țeapa e menționată Încă de Biblie, iar romanii din vremea lui Nero ajunseseră deja la rafinamentul de a-i scote vârful prin gura Împricinatului... Iar, dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copac deopotrivă scrutează Împrejurimile, pur și simplu pentru a supraviețui - pofta de informare deci, trebuie satisfăcută. E ceea ce trebuie să acopere, zilnic, cotidianul. Ah! ce repetiție, dar intenționată. Cu riscul ca, lipsindu-i timpul necesar maturării, să calce pe de lături. Asta poate fi scuzabilă, dar numai cu condiția bunei credințe/intenții. Voi ofensa multă lume prin apropierea altui risc al presei de Întâmplarea cu care mi-am Început gândul: presa minte, adaptându-se la mediu Întru supraviețuire. Și iarăși o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
învingător în lupte și înțelept ca nimeni altul. Afrodita i-a spus că ea-l va face fericit dându-i de soață pe mândra Elena, cea mai frumoasă între femei. Paris n-a mai stat pe gânduri. A dat în lături puterea, înțelepciunea și-a ales numai plăcerea dăruită de dragoste. Luând mărul discordiei i l-a dat Afroditei din care cauză Hera și Atena au plecat supărate jurând să se răzbune nu numai pe Paris, ci pe întreg orașul Troia
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
apropia de real: locuința părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de țară, dar încăpătoare și gospodărească, nu lipsită de o anumită eleganță rustică. Era o construcție geometrică, puțin ridicată deasupra solului, cu câte două ferestre mari în lături. Un pridvor înalt în față, la care suiau pe vreo șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ea, cu precizarea că partea anexată Cucorănilor era, evident, exclusă. După aceste cercetări și precizări, boierii hotarnici au delimitat hotarele Ipoteștilor de moșiile vecine, ajungând la următorul rezultat: Cucorăni (în partea înglobată de la Ipotești moșia Manu) și Cătămărăștii pe de lături, iar Teișoara și Hrișcanii la capete. După aceasta au delimitat și "stâlpit" jumătatea din Ipotești, cuvenită Eufrosinei Petrino, desigur, cu acordul răzeșilor care stăpâneau cealaltă jumătate. În octombrie 1847, când s-a făcut hotărnicia Ipoteștilor, moșia era împărțită Eufrosinei Petrino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poetul-prozator: Între mulțimea de colegi era cu deosebire unul de-o frumusețe femeiască. Palid, delicat, era cu toate astea capul tuturor esceselor de student. La beție el bea îndoit cât orișicare din noi, numai că pe când ceilalți cădeau în toate lăturile și nu știau ce vorbesc, chiuiau și se sărutau ca și când ar fi amanți el singur sta în mijlocul lor senin, surâzând, și singurul semn că beuse era că paloarea sa obicinuită se colora c-un gingaș roza ca acel al ofticei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și să aduc mieii la păscut și să-i priponesc din loc în loc, să aibă iarbă proaspătă și bună! Să caut ouăle în cuibare și să le aduc în odaia mare, la răcoare, într-un lighean. Să dau apă și lături la porc și să fierb altele, din barabulele vechi și urluială pentru ziua următoare. Să tai lemne că adusese tata niște crengi uscate din prundul Moldovei și mă îndemna să fac "zilnic oleacă de gimnastică folositoare și ție și casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bucurându-se uneori de privilegiul de a i se spune pe numele adevărat, Felicia, poate În virtutea unei rămășițe de respect ce i-o datorau ca fiind cea mai mare din toate patru. Îndeobște Însă, ele nu se prea dădeau În lături să ne stâlcească numele de familie. Pe nesimțite și ca din greșeală, Golea devenea madam Golan, și asta mai cu seamă când mama se amesteca În certurile lor cu intenția vădită de a le Împăca. Atunci Năsoasa era chiar urâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el, păi cum naiba? Frățiorul lor scump nu era vreun bețiv, nu fusese niciodată văzut umblând pe șapte cărări, ci doar că avea În el o sămânță de ceartă, ca toți din neamul nostru, și nu se prea dădea În lături la o adică și nu se lăsa călcat pe coadă. Neamu’ nostru, lumea asta proastă, o auzeam bolborosind pe Motănica, În timp ce reproșul din privirile surorilor ei aluneca instantaneu În compasiune, o compasiune din care ai fi putut Înțelege că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]