1,501 matches
-
din dreapta; laserele privirilor mele Îi ardeau umerii În permanență. Mă și mir cum de nu i s-a carbonizat corpul. Nu știu cât din ceea ce vedem noi când ne privim văd și ceilalți. Se Întâmplă uneori să rămânem izolați În aceste priviri lacome. Toți pleacă și ne trezim singuri, privindu-ne Încă nesățioși fără nici un cuvânt. Sunem tot În curtea liceului. Margareta a plecat de lângă noi, Îmbufnată că nu-i acordăm atenție. Atunci ne dăm seama instantaneu că ceilalți ne-au Înconjurat formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuit să fac ca să mă lecuiesc de boala gravă de a fi „poet“. Câteodată, vorba unei femei cochete poate distruge un destin! (luni) Am o poftă perversă, când văd părul frumos desfoliat al unei femei, să mă apropii cu nările lacome, să-i surprind parfumul intim, s-o echivalez astfel ca pradă erotică; În tramvai, În autobuz, Într-o aglomerație Întâmplătoare, deodată, simt dâra senzuală, o atracție ce nu-mi mai vine din atingerea corpului, cum se petrecea În adolescență; fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
abia acum observă că eu am lipsit pentru un timp: „Unde ai fost, M.?“. Eu nu știu ce să răspund. „Să nu te mai Îndepărtezi de ceilalți că o să-ți chem părinții la școală!“ (duminică) Pe stradă. „Mă iriți cu privirea ta lacomă de viață, tu privești bărbații ca pe niște tauri; «Veniți, sunt liberă, sunt gataă, le spui din priviri; nu ai nici o rușine, tu nu te rușinezi de nimic!“ „Nu mă uit la ei, mă uit la bărbăția lor, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un pai și puse paharul în suportul special de pe scaunul lui Rhyme. - Servește-te, spuse ea în final, făcând apoi un semn către ibricul de cafea, pe care ea personal în golise. Otrava mea e asta. Rhyme luă o sorbitură lacomă. Lăsă apoi capul pe spate, concentrându-se pe senzația lăsată de trecerea licorii prin gură. Privi îndelung mâinile ei, care nu încetaseră niciun moment să se joace cu mingile roșii. Încă o înghițitură. - Îmi place. - Ce anume? - Ideea de iluzionism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oameni ca Ramos, agent... nu ai cum să îi înfrângi. Nu la ei acasă. Ai câștigat bătălia, punându-i cătușele la locul faptei. Dar el a câștigat războiul. Oamenii ca el câștigă întotdeauna - Adică oamenii proști? Oamenii de nimic? Oamenii lacomi? Încă o dată, configurația genetică a polițistului de carieră îl împiedică până și să admită întrebarea. - Privește biroul acesta, îi spuse în timp ce el însuși făcea același lucru. Era înțesat de hârtii. Teancuri și grămezi de dosare și bilețele. - Și îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că zice așa când nu vrea un tip să se bage-n pantalonii ei imediat ce-o vede. La mine-i invers.) Deci mama știa că Charlie e domnu’ Potrivit, cum zice ea? Sau doar mirosise banii? Nu-i ea lacomă, mama, da’ are de așa multă vreme ajutoare că se entuziasmează toată când vede cum cineva câștigă. Mai ales cineva ca Charlie - indiferent cât de tare mă scoate din sărite că încă mai vorbește cu el câteodată ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când spun că există un anumit punct - o linie invizibilă, dacă vreți - care trebuie să facă demarcația între un loc de răsfăț exagerat și simpla lăcomie în stare pură. Și trebuie să recunosc că, pentru mine, Stacey e o vacă lacomă. Evident că nu aș spune asta nimănui, dar asta e părerea mea personală și nimeni nu o să mi-o schimbe. Așa că, atunci când a venit la mine în birou azi și mi-a cerut concediu medical ca să se ducă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar acum era prea flămînd ca să piardă vreun minut. Casa fusese proprietatea unui stomatolog belgian. În biroul lui, sub diplomele Înrămate, se găseau niște dulăpioare albe, conținînd zeci de seturi de dinți. În Întuneric, rînjeau spre Jim ca niște guri lacome. Jim străbătu sufrageria și ajunse În bucătărie. Ocoli balta de apă din jurul frigiderului și, cu un ochi de expert, cercetă rafturile cămării. Spre nemulțumirea sa, acestui stomatolog belgian și frumoasei lui consoarte le plăcea mîncarea chinezească - ceva pe care părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adunare spre Blocul D, urmați de primele Mustang-uri ale dimineții. CÎnd trecură peste lagăr, vîntul de la motoarele lor puseră În mișcare un aer puturos prin clădirile goale, o putoare de hoit născută de o invazie de mii de muște lacome. Cerșetorii chinezi de la poartă Își feriră fețele. Dar Jim inhală putoarea amețitoare, care Îi reîmprospăta gîndurile despre spital și aviatorul japonez mort În canalul de dincolo de sîrme. Venise timpul să uite morții. În felul lui, lagărul revenea la viață. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste chiuvetă, o prinde în brațe și îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi atrage atenția. Peter este foarte timid, dar nu îndeajuns de timid pentru a nu recunoaște ce fericit ar fi dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi atrage atenția. Peter este foarte timid, dar nu îndeajuns de timid pentru a nu recunoaște ce fericit ar fi dacă nu și-ar mai vedea părinții un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe malul fluviului, în fața monitoarelor austriece. Asta se va întâmpla mai târziu, când voi dispare din grămada oamenilor, ca să nu mă reîntorc, niciodată. Chiar și visătorul, bolnav de lene incurabilă, va trăi atunci la malul mării în casa hrăpărețului, căci lacomul va fi silit să renunțe la prisos. El nu va mai avea patruzeci de pâini pe fiecare zi, în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după o singură pâine. Granițele vor fi spulberate și broasca țestoasă a specificului național va scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cânte la muzicuță. „Cum se numește regiunea asta?“ „Lausitz!“ Acum, unul care se pricepe: „Aici sunt cărbuni cu nemiluita...“ În primăvara lui 1990 m-am dus, din mai multe motive, să văd câteva sate și orășele între Cottbus și Spremberg. Lacome de prezent și notând tot ce era de ultimă oră, gândurile îmi rămâneau totuși îndreptate spre trecut. La vremea aaceea se părea că, prin unificare, una dintre urmările războiului, împărțirea de peste patruzeci de ani a Germaniei în două state, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grav. O privire era de ajuns. Cât de repede mergea! Meißen, străvechiul oraș cu dom rămas în chip miraculos în picioare zăcea în lumina matinală a unei dimineți de primăvară. La fel ca în cântec, toate păsările erau deja aici. Lacomi, unii dintre răniți, printre care și eu, au întins mâinile după paharele pline cu suc împărțite de fetele de la Liga Fetelor Germane, care se vedea că erau obișnuite cu descărcarea unor transporturi cu un astfel de conținut. Cei grav răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cauciuc și când apărarea civilă cehă, încă insuficient înarmată, ezita să umple acest gol punând mâna pe proprietăți și autoritate. S-a deschis un spațiu de manevră pentru toți aceia care nu mai erau țintuiți la pat. Hoinăream prin zonă, lacomi după pradă. Cu vila noastră și cu grădina ei de liliac se învecina un teren ușor accesibil unde se afla o clădire care, cu turnulețe, foișor, balcon și terasă, semăna și ea cu o vilă. În ea își avusese sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de breaslă. În fundalul fotografiei, o adâncitură făcută cu dalta lasă să se vadă cât era de masivă fațada din piatră naturală care îmbrăca Dresdner Bank. Mistuită de flăcări pe dinăuntru, ea a rezistat grindinei de bombe, iar acum e lacomă de capital proaspăt și de profituri reînnoite. Tânărul pietrar stă acolo de unul singur, fiindcă mai-marii bastionului monetar care slujise orice sistem, inclusiv pe acela al crimei organizate, nu voiau apară în fotografie și s-au mulțumit să pună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e secta așa-numiților cabaliști, care amalgamează cele șase vorbe ale maestrului Într-o singură expresie enigmatică, tulbure de perplexități și simboluri. Discutabilă, dar bine intenționată, ni se pare munca lui Eduardo L. Planes, autorul lucrării Gloglocioro, Hröbfroga, Qul. Editori lacomi au vrut să traducă opera lui Loomis În cele mai diverse limbi. În detrimentul propriului buzunar, autorul a refuzat atari oferte cartagineze, care l-ar fi umplut de aur. În această epocă a negativismului relativist, el și-a afirmat, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
politețe, fără tantra, ca vîrsta a treia. „E o dragoste Împărtășită prin gesturi de tandrețe, de drăgălășenie, care produce o stare de veselie.” Pensionarii, deveniți veseli prin acele gesturi de drăgălășenie, aproape că-ți invadează cu pași mici balconul, privirea lacomă de necrofil, cunoștințele de fizică atomică, liftul spre o viață mai bună. Jurnalul se Încheie cu explicarea modului În care se face „excitarea organelor masculine de către femei”. Ea se face ca de obicei, exceptînd un pasaj mai enigmatic: „Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de îmbrățișarea ta căci mă strângi tot mai puternic mai pătimaș lângă tine mă cuprinzi cu tentacule nevăzute fierbinți și aproape că mă sugrumi dar nu-ți pasă culegi cu satisfacție fiecare geamăt strecurat printre buzele mele tu oaspete nedorit lacom și nesățios - durere -
Oaspete nedorit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83275_a_84600]
-
Aerul și spațiul din jurul lui dispărând în întregime, în afara unor fâșii subțiri ce i se mulau pe brațe și pe tot trupul, invizibil încă de dinaintea invaziei pe care o urmăreau dintr-o margine. Rămâneau la urmă nevolnicii și mult prea lacomii care au cutezat să se apropie și de el, cu toate că la un pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de trup ori înjumătățind coastele, într-o mișcare din ce în ce mai înceată și mai speriată pentru că, pe măsură ce tăiau și învârteau lamele de oțel vechi, trupul lui invizibil învelit în pojghița de aer încă nerăpit, căpăta contur și apărea vederii înspăimăntate a umbrelor lacome asemenea unui trup de zeu închis într-un sarcofag. Dintr-odată, din trupul lui și de deasupra lui izbucnind ca o forță uimitoare închisă în cercul sângeriu, o explozie de lumină care distruge interdicția, pulverizează cercul, inundă spațiul sfârtecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimic pentru mine. Dar atunci, după ce înaintase în mijlocul camerelor golite de aer și condamnate la inexistență, în care el mai putea trăi și se mai putea mișca numai întrucât fusese stăpânul și zeul Îsau cel puțin așa îl socotiseră umbrele lacome), în lumina sfâșietor de puternică vedea cum petele de culoare ce trebuiau să fie aisberguri, fiorduri, lacuri înghețate, munți troieniți în vălătuci de ninsoare fantomatică și care trebuiau să delimiteze marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
noi, care avem încă vie în minte imaginile cumplitei „ierni a vrajbei noastre“, considerăm că un nou val de greve este ultimul lucru de care are nevoie țara. Dar gândind astfel, n-am ține seama de neomarxistul Arthur Scargill și lacomul său Sindicat Național al Minerilor. Domnul Scargill amenință deja cu „acțiuni sociale“ - ceea ce înseamnă, desigur, inacțiune pentru toți ceilalți - dacă el și tovarășii lui nu vor fi copleșiți cu noi majorări de salarii și prime. Ei bine, eu vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vânzări“ la compania de import/export Vanguard și despre motivul real al frecventelor lui vizite în Orientul Mijlociu în cei mai sângeroși ani ai războiului dintre Iran și Irak. Cu cât aflam mai multe despre această familie mizerabilă, mincinoasă, hoață și lacomă, cu atât mai puțin îmi plăcea și mi-era tot mai greu să mențin tonul istoricului ei oficial. Și cu cât obțineam mai greu fapte solide și demonstrabile, cu atât mai des trebuia să-mi folosesc imaginația în relatarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]