4,795 matches
-
limba noastră românească,... XVIII. SIPETUL BUNICII, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017. E sărbătoare și e vreme-a ploaie, E liniște și rece în odaie. În umbrele-nserarii se arătă, Colo în colț, o lada ferecata. Din când în când, în sipet se închide Bunica, si in tihna îl deschide, Cu inima batanda, visătoare, Priveste-n el și totu-n jur dispare. Aici, in sipet, este o comoară; E rochia bunicii, de fecioara, E rochia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
deschide, Cu inima batanda, visătoare, Priveste-n el și totu-n jur dispare. Aici, in sipet, este o comoară; E rochia bunicii, de fecioara, E rochia cea albă, de mireasă, De când s-a dus, cu drag, la alta casă. În lada-ncapatoare-i o bundița, O ie și-o catrința de fetița, Costum de mire ce a fost purtat De omul care-n viat-i-a fost bărbat. În colțul lăzii, să vedeți minune: Pastrata-n cartea cea de rugăciune, Pitita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
De când s-a dus, cu drag, la alta casă. În lada-ncapatoare-i o bundița, O ie și-o catrința de fetița, Costum de mire ce a fost purtat De omul care-n viat-i-a fost bărbat. În colțul lăzii, să vedeți minune: Pastrata-n cartea cea de rugăciune, Pitita între cele vechi vesminte, Se află poză mamei celei sfinte. O ia bunica și la piept o strânge, Pe sipet lasă capul și ea plânge; Atâtea amintiri îi trec prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
ea plânge; Atâtea amintiri îi trec prin minte! A povesti, nu cred că sunt cuvinte... Citește mai mult E sărbătoare și e vreme-a ploaie,E liniște și rece în odaie.In umbrele-nserarii se arătă,Colo în colț, o lada ferecata.Din când în când, în sipet se inchideBunica, si in tihna îl deschide,Cu inima batanda, visătoare,Priveste-n el și totu-n jur dispare.Aici, în sipet, este o comoară;E rochia bunicii, de fecioara,E rochia cea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
deschide,Cu inima batanda, visătoare,Priveste-n el și totu-n jur dispare.Aici, în sipet, este o comoară;E rochia bunicii, de fecioara,E rochia cea albă, de mireasă,De când s-a dus, cu drag, la alta casa.In lada-ncapatoare-i o bundița,O ie și-o catrința de fetița,Costum de mire ce a fost purtatDe omul care-n viat-i-a fost barbat.In colțul lăzii, să vedeți minune:Pastrata-n cartea cea de rugăciune,Pitita între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
mireasă,De când s-a dus, cu drag, la alta casa.In lada-ncapatoare-i o bundița,O ie și-o catrința de fetița,Costum de mire ce a fost purtatDe omul care-n viat-i-a fost barbat.In colțul lăzii, să vedeți minune:Pastrata-n cartea cea de rugăciune,Pitita între cele vechi vesminte, Se află poză mamei celei sfinte.O ia bunica și la piept o strânge,Pe sipet lasă capul și ea plânge;Atâtea amintiri îi trec prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
plecat în trombă înapoi spre Vatra Dornei, lăsându-ne să ne descurcăm cu greutățile acelea care trebuiau urcate sus, pe munte. - Acu-i acu! Să vedem cum ducem sculele astea!... zise unul din echipa venită de la București. - Ce aveți în lada asta? întreb eu. - Un contor Gaiger-Muler... - Cum? Dintr-ăsta ați adus cu voi?! N-ați găsit unul de un tip mai nou și mai ușor?... - Am luat și noi ce ni s-a dat! - Sfinte Sisoe! Ditamai hardughie de cutie
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
căci ardeam de nerăbdare să mă apuc serios de treabă! Am luat trenul până în comuna Păltiniș. De acolo am găsit o ocazie, un camion, care m-a dus chiar până în satul în care trebuia să ajung. Nu era cine știe ce luxoasă lada camionului cu care am străbătut drumul acela, și nici drumul nu era grozav de bun, având tot felul de gropi neastupate și denivelări la tot pasul. Însă mă simțeam ca un rege în lada aceia a camionului, zgâlțâit puternic la
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
să ajung. Nu era cine știe ce luxoasă lada camionului cu care am străbătut drumul acela, și nici drumul nu era grozav de bun, având tot felul de gropi neastupate și denivelări la tot pasul. Însă mă simțeam ca un rege în lada aceia a camionului, zgâlțâit puternic la orice denivelare ce răsărea în cale, ținându-mă vânjos de oblon la cotiturile drumului șerpuitor din defileul de munte. Mai trebuia să veghez să nu se răstoarne sacoșa și valiza mea, adică toată averea
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
scrieri, primele compoziții muzicale, picturile și sculpturile. La început au fost cu autori anonimi, iar apoi cu autori care își revendicau partenitatea lucrărilor. În prezent , în contextul geo-politic actual, arta are un rol primordial în promovarea specificului național, ea devenind “lada de zestre “ a fiecărui popor, deoarece, în contextul fenomenului de europenizare și globalizare unele elemente din specificitatea artei naționale dispar, astfel că aceast tezaur, de care vorbeam, rămâne mărturie pentru urmași. Se simt, în prezent ecouri ale ontologiei heidggeriene, care
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
Da, bădică, mâne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii pe care ți le gătește baba.“ Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. [...] de dimineață i se împlinise lui Făt-Frumos anul. Baba trebuia să-i dea unul din cai și-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. Pe când prânzeau, baba ieși până în
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
Acasă > Poezie > Familie > ÎNTR-O LADA DE ZESTRE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o lada de zestre, din lemn, scorojita de-un secol, am gasit ferecați, într-o pungă amarata, trei nasturi, strânși și ei
ÎNTR-O LADĂ DE ZESTRE de DORA PASCU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381900_a_383229]
-
Acasă > Poezie > Familie > ÎNTR-O LADA DE ZESTRE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o lada de zestre, din lemn, scorojita de-un secol, am gasit ferecați, într-o pungă amarata, trei nasturi, strânși și ei, într-o țipla uscată, foșnitoare, miracol, ce păstrau și lucirea și mirosul altor vremuri și rosturi! Cu cat drag și
ÎNTR-O LADĂ DE ZESTRE de DORA PASCU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381900_a_383229]
-
neștirbit într-un pliu de demult, care buclă a vremii mi te-a scos, indirect, la lumina cu parfum din trecut ce-mi trezește dorința fierbinte s-ascult o romanța bătrână, șopotita în taină,-n surdina! Referință Bibliografica: ÎNTR-O LADA DE ZESTRE / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNTR-O LADĂ DE ZESTRE de DORA PASCU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381900_a_383229]
-
întristându-se când dădu cu ochii de o simplă stea de mare și un inel tăiat din piatră. Așeză steaua pe măsuța de lângă geamul la care stătea de obicei și lucra, iar cutia cu inelul de piatră, o aruncă în lada de provizii rămasă goală în podul casei. Într-o noapte, nu mult timp după ce găsise cutia pe plajă, femeia cea sărmană fu trezită de o lumină verde care se plimba prin casă. - Nu te speria, îi spuse fata frumoasă ca
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
de data aceasta. Întorcându-se târziu la casa de pe malul mării, Stela înțelese că se întâmplase ceva rău în lipsa sa. Porni să o caute pe femeia cea sărmană peste tot, din încăperea de jos și până în pod, unde dădu peste lada de provizii. Ridicând capacul din lemn al acesteia, dădu peste cutia în care stătuse închisă ani de zile, iar în cutie, peste inelul ei de piatră. Bucuroasă, îl trase pe deget și îl sărută. De îndată ce îl atinse cu buzele, inelul
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
pusă și acum miorlăia pe sub un scaun, ca bleaga. De, dacă nu m-a ascultat să stea în cușca ei, ce să i fac, așa i trebuie. Umbla creanga prin toată mașina și acum uite ce a pățit. 2 Toate lăzile cu roșii, cu cartofi cu castraveți, cu varză , ne căzuseră nouă în cap, că doar noi doi stăteam pe bancheta din spate Ne întoarcem de unde am plecat, a decretat Taty scurt. Mamy a izbucnit într un plâns pițigăiat și a
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
am dat fuga să deschid poarta, unchiul însă m-a pus la punct imediat atenționându-mă să îmi văd de joaca mea, că poarta o deschide doar el. La poartă nu mai era nimeni. Pe partea opusă a drumului o ladă galbenă se chinuia să pornească motorul. Dădea niște rateuri pe înfundate de ziceai că trage unul cu tunul dinspre Siret.În ea erau alți unchi și alte mătuși iar pe mine mă lua groaza la câte pupături presimțeam că mă
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
forme pentru a se usca la soare... „Nică, dragul de el, bătuse împreună cu un vecin lețurile, zdravăn, ca să ție! Și a ținut... cinzeci de ani!...” Țolici de coade colorate, covoare de lână țesute iarna trecută zăceau, așezate palii , palii, peste lada cu zestre, plină cu cerșafuri frumos brodate tot de mânuța ei... De la o vreme mânuța asta a cam început să-i tremure... iar la bucătărie mai scapă lucruri pe jos... Lâna covoarelor era de la oile ei, pe care le dăduse
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
lumii scot melcii din copite și cară cu vagonul noi piramide copții, și-nmuguresc a floare castanele prăjite. Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme, nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale, pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blesteme și-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale. Referință Bibliografică: Întoarcerea lui Țepeș / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile
ÎNTOARCEREA LUI ŢEPEŞ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381080_a_382409]
-
nu-i plac ghioceii, vrea niște flori mai mari ! » -« Și ce dacă te-oi rupe, puține zile-ai date. Oricum vei dispărea, te-usuci și te îndoi ». -« Știu, dar doresc să mor, sub frunzele uscate, Nu să fiu aruncat, în lada de gunoi... » -« Dar ia spune-mi tu mie, plăpânde ghiocel, Cum ai aflat de taina ce-n sufletul meu zace ? -« Glasul pământului! Din bulb în bulb -apel ! Aflăm fără greșeală, cine pe cine place. » -« Bine, nu te mai rup, atât
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
nu-i plac ghioceii, vrea niște flori mai mari ! »-« Și ce dacă te-oi rupe, puține zile-ai date.Oricum vei dispărea, te-usuci și te îndoi ».-« Știu, dar doresc să mor, sub frunzele uscate,Nu să fiu aruncat, în lada de gunoi... »-« Dar ia spune-mi tu mie, plăpânde ghiocel,Cum ai aflat de taina ce-n sufletul meu zace ?-« Glasul pământului! Din bulb în bulb -apel ! Aflăm fără greșeală, cine pe cine place. »-« Bine, nu te mai rup, atât
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
la rândul său martir-mărturisitor amintea: „I-am prohodit după patruzeci de ani, pe cei care și-au sfârșit viața, ca deținuți politici, în penitenciarul Târgu Ocna și au fost aruncați aci, în gropi comune, fără slujbă, fără cruci. Parcă văd lada de la poartă... De multe ori cu doi de-ai noștri în ea; și chiar cu unul pe capac... Și după ce își deșerta morții, lada se întorcea înapoi și aștepta alții... Ne aștepta pe noi... Închisoarea de la Târgu Ocna a fost
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Târgu Ocna și au fost aruncați aci, în gropi comune, fără slujbă, fără cruci. Parcă văd lada de la poartă... De multe ori cu doi de-ai noștri în ea; și chiar cu unul pe capac... Și după ce își deșerta morții, lada se întorcea înapoi și aștepta alții... Ne aștepta pe noi... Închisoarea de la Târgu Ocna a fost o oază într-un deșert al suferinței. Nu că aici nu ar fi fost suferință. Dimpotrivă. Durerea, boala cu toată hidoșenia ei, moartea erau
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce, delirăm În soarta pendulând, debusolată. Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții, Sunt resturi vii ce-au mai rămas din noi, Coșari febrili din lada de gunoi A celor păgubiți de umbra morții... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: PENDULUL SORȚII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
PENDULUL SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381195_a_382524]