2,011 matches
-
puse o pereche de mănuși de latex pe care i le dăduse Mel Cooper. - Deschide gura. Dacă mă muști, te las fără moștenitori. Ai înțeles? Mă muști, ți le tai! - Am înțeles. Magicianul își deschise gura, iar Sellitto lumină cu lanterna, pipăind puțin și cu mâinile. - Nimic. Rhyme spuse: - Mai e un loc în care ar trebui să căutăm. Sellitto se încruntă. - Mă voi asigura că o vom face la centru, Linc. Sunt lucruri pe care nu le fac pentru banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
una din ele descuiată. Dacă era înăuntru, ar fi auzit-o - apăsatul pe clanță, dacă nu chiar sunetul pașilor ei - așa că nu prea avea altă soluție decât să inte cât mai repede. Așa că împinse cu putere ușa și lumină cu lanterna interiorul camerei, fiind gata în orice moment să sară la stânga dacă ar vedea vreo armă îndreptată spre ea, aducându-și aminte că dreptacii au tendința să miște arma spre stânga lor atunci când sunt surprinși, ceea ce înseamnă că toate gloanțele merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că dreptacii au tendința să miște arma spre stânga lor atunci când sunt surprinși, ceea ce înseamnă că toate gloanțele merg la dreapta țintei lor. Simți o durere surdă în genunchi din cauza șocului și a artritei de care suferea. Continuă să agite lanterna cu halogen prin toată încăperea. Câteva cutii și dosare cu acte. Nimic altceva. Se pregăti să iasă, dar își aduse aminte că avea obiceiul să se ascundă în umbră doar cu o bucată neagră de material deasupra lui. Mai privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acte. Nimic altceva. Se pregăti să iasă, dar își aduse aminte că avea obiceiul să se ascundă în umbră doar cu o bucată neagră de material deasupra lui. Mai privi o dată prin cameră, de data asta mai încet, insistând cu lanterna în toate colțurile. Simți o atingere ușoară pe gât. Gemu și se întoarse în grabă, țintind cu arma în centrul unei pânze de păianjen care îi atinsese gâtul. Înapoi pe coridor. Mai multe uși, mai multe fundături. Auzi pași. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau artificii sau lumânări sau lanterne, mâini ce împrăștiau confetti ca zăpada sclipitoare. Solemn, regal, jucăuș, grotesc. Bang... Medievală și futuristă deopotrivă, parada era hipnotizantă. Iar mesajul ce era transmis nu putea fi înțeles decât într-un fel: tot ceea ce exista în afara cortului era lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
imobilului au ieșt de acolo pe propriile picioare. Nimeni nu a fost rănit. Deși am înțeles că unul dintre ei s-a ales cu o vânătaie pe obraz mai târziu, când s-a opus arestării. - Arestării? - A încercat să fure lanterna unui pompier și apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau cetățenii pentru care își făcea griji Ramos? Grimasa de pe fața căpitanului, un amestec de precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca să le scoată dinții de aur Înainte de a-i Înmormînta. Jim și-i Închipui pe cei doi marinari americani cercetînd noaptea bancurile de nisip cu cheile lor de șuruburi, Frank vîslind printre golfulețele Întunecate, iar Basie În barcă, ținînd o lanternă, agățînd cadavrele care treceau pe lîngă ei și inspectîndu-le gingiile... 12 Muzică de dans Această imagine Înspăimîntătoare domină cele trei zile pe care Jim avea să le petreacă Împreună cu marinarii americani. Noaptea, În timp ce Basie și Frank dormeau amîndoi sub pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu cumva cîntă cineva la pianul cel alb. Jim ascultă zgomotul Încet dar neîntrerupt al motorului camionului. Frank ședea cu spatele rezemat, nepăsător, dar piciorul lui uriaș era sprijinit pe pedala de accelerație. Fața palidă a lui Basie părea o lanternă atîrnată sub copaci. Jim Înțelese că plănuiseră să-l lase acolo. Deoarece nu reușiseră să-l vîndă chinezilor, Îl vor abandona noaptea pe bulevardele Shanghai-ului. — Basie, eu... Frank pusese o mînă pe umărul lui, gata să-l arunce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deși moartea era un termen elastic pentru stewardul de cabine, deschis tuturor interpretărilor. Jim adună porțiile soldatului Blake timp de două zile după ce acesta rămase nemișcat pe podeaua magaziei, cu pielea Întinsă peste coaste, ca hîrtia de orez În jurul unei lanterne. Știa că soldatul murise de aceeași febră pe care o luaseră el și mulți alți deținuți. Dar Jim trăgea deja cu coada ochiului spre cei doi misionari mai În vîrstă, așteptînd ca febra să-l dea gata pe bătrîn. Odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să scape de ultimii deținuți care mai erau În stare să meargă, soldații plimbau de colo-colo pe ternul de fotbal. Îi loveau pe deținuți și Îi trăgeau de umeri. Un caporal cu o mască de bumbac pe față Își mișca lanterna pe fața celor morți, apoi Îi Întorcea pe spate. Un civil eurasiatic, În cămașă albă, mergea În spatele japonezului, gata să-i ajute pe cei cărora li se ordona să se alăture marșului, ca un curier al unei companii eficiente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ușa camionului și se urcă În cabina șoferului. La douăzeci de metri de la intrarea În tunel, Tulloch zăcea În praful alb care căzuse de pe fațada stadionului. Locotenentul Price alergă pe lîngă el spre șirul de camioane, cu fața ca o lanternă care cerceta pămîntul. Aruncîndu-și bandajele, el sări gardul din jurul parcării și se aruncă În orezăria inundată din partea cealaltă a șoselei. Ofițerul chinez mai trase un ultim foc de pistol spre silueta lui Price, apoi Îngenunche la intrarea stadionului. Cu puștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu o pereche de pantaloni de trening și cu sandalele ei multicolore desfăcute: — Ies o clipă. Am urmărit-o pe fereastră reapărând în spatele casei, unde, mi-am dat seama, era o mică grădină. Cu tocurile înfundate în pământ, cu o lanternă în mână, căuta pe un strat cu țăruși. S-a întors ducând ceva în tricoul făcut pungă și a intrat în bucătărie. Prin ușă o vedeam apărând, când întreagă, când doar cu un braț, cu o șuvită de păr. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și părea că se adresează cuiva care aștepta, acolo sus, pe tavanul jos și inundat de lumină. I-am mângâiat chipul, obrajii îi erau nefiresc de rigizi. Pielea de pe bărbie avea vinișoare albastre, gâtul era întins și diafan ca o lanternă de pergament în vânt. De câte ori o văzusem plecând așa? Când făceam dragoste, își înclina pe neașteptate capul spre perete, întindea gâtul care devenea lung și slab și căuta un loc doar al ei în întuneric. Strângea pleoapele și deschidea larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
om decent, nu genul care se ținea de hoinăreli nocturne. Tot ce îmi dorisem vreodată se afla în această casă. I-am spus că mă întorc repede. M-am dus sus după cheile de la mașină și am luat și o lanternă în drum spre ușă. — Ca să găsesc întrerupătoarele în clădire, i-am spus înainte să mă întrebe ea. De data asta, parcarea era complet goală. Am parcat iar lângă peron. Sunetul făcut de ușile închise și deschise în întuneric părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ea. De data asta, parcarea era complet goală. Am parcat iar lângă peron. Sunetul făcut de ușile închise și deschise în întuneric părea un geamăt. Dintr-un salt am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am mers până la marginea peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi scârțâiau pe pietriș. Lumina sălta și se rotea în întuneric. O formă apăru în ea. Ochii licăriră. O coadă alunecă pe lângă mine. Cicatricea de pe braț de la mușcătura de șobolan zvâcni, deși nu îmi făcuse niciodată probleme înainte. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
puteam să îl aud de la distanță și să văd luminile, dar totuși nu era un lucru înțelept ceea ce făceam, nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt șobolan alunecă prin raza de lumină. L-am urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt șobolan alunecă prin raza de lumină. L-am urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția citind lângă mine și cu fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția citind lângă mine și cu fiicele dormind în camera de alături. Lanterna mătură o șină una după alta, urcă pe ambele părți ale peronului, se furișă ușor înapoi și se odihni la câțiva centimetri de locul unde stăteam eu. Ochii negri se uitau fix la mine. Unde ai fost, Peter? Te așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unde stăteam eu. Ochii negri se uitau fix la mine. Unde ai fost, Peter? Te așteptam. M-am aplecat deasupra cărții. Atingând-o, am simțit coperta aspră plină de pământ și de zgură. Am pornit înapoi peste linia ferată. Lumina lanternei dansa pe șine. Am pus cartea și lanterna pe peron ca să am mâinile libere și astfel să îmi iau avânt. Mi-am îndoit brațele, apoi le-am întins și mi-am ridicat picioarele, dar peronul era mai înalt decât crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la mine. Unde ai fost, Peter? Te așteptam. M-am aplecat deasupra cărții. Atingând-o, am simțit coperta aspră plină de pământ și de zgură. Am pornit înapoi peste linia ferată. Lumina lanternei dansa pe șine. Am pus cartea și lanterna pe peron ca să am mâinile libere și astfel să îmi iau avânt. Mi-am îndoit brațele, apoi le-am întins și mi-am ridicat picioarele, dar peronul era mai înalt decât crezusem eu. Genunchiul meu lovi cimentul. Picioarele se îndoiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de pe pagină, mi-a observat brațele pline de sânge și pantalonii rupți și m-a întrebat ce Dumnezeu mi se întâmplase. I-am spus că m-am împiedicat când coboram scările spre parcare. M-a întrebat ce s-a întâmplat cu lanterna pe care o luasem cu mine. I-am spus că i se terminase bateria. Din șirul meu de minciuni, asta era nesemnificativă. Pe parcursul săptămânii care a urmat, am tot mutat cartea de colo-colo. Așa cum unii dintre cei care se ascunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
eu nu i-aș fi ales ca părinți. Nu e drept să poți alege cu cine să te căsătorești, dar să nu-ți poți alege părinții și nici să nu poți divorța de ei. Fima? — Da. — Vrei să luăm o lanternă, bandaje și iod și să coborâm până la vadi? — Pe Întunericul ăsta și pe ploaie n-avem nici o șansă să-l găsim. Într-adevăr, zise Dimi. Ai dreptate. N-avem nici o șansă. Dar hai să mergem totuși să-l căutăm. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar nu reuși să se hotărască ce să pună În loc. Amână pe a doua zi. Ceaiul și pastila contra arsurilor nu reușiră să-i potolească greața. Poate că ar fi trebuit chiar să facă ce propusese Dimi, să găsească o lanternă puternică, să coboare În valea Întunecată, să caute câinele rănit și să Încerce să-l salveze. La două și jumătate se dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că de-abia își înăbușea râsul. Știai ce fac? Era destul de evident, spuse el. În plus, le-am recunoscut pe harpii de la petrecere. M-au interogat înainte de a-mi distribui bulina. Am fost uimit că nu mi-au băgat o lanternă în ochi și că nu mi-au vorbit cu accent german. Deci care era planul lor? Am aruncat o privire piezișă. Prietenele mele își studiau meniurile cu o concentrare demnă de un chirurg înaintea unei operații de care depinde viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]