1,578 matches
-
fost timpurie și deosebit de puternică, iar adaptarea împrumuturilor cu nume-roase modificări fonetice împiedică deseori distincția dintre elementele moștenite și cele împrumutate. Aici Renașterea s-a manifestat foarte de timpuriu, încît în secolul al XIV-lea era deja la apogeu. Împrumuturile latinești le precedă în multe cazuri pe cele realizate de franceză, dar încep tot cu cele din domeniul religios: annunciare, apostolo, carità, confusione, imperio, pazienza, presentare, umile etc. Limba spaniolă a cunoscut, de asemenea, o puternică influență latină, determinabilă încă din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
chirilice). Descoperirea caracterului latin al limbii române, în zorii epocii moderne, a produs o orientare pronunțată spre împrumutul de origine latină și, în ultimă instanță, s-a ajuns și în acest caz la o îmbogățire a limbii culte prin împrumuturi latinești. În legătură cu influența exercitată de latină asupra limbilor romanice se poate constata posibilitatea de a recurge la modelul cuvintelor moștenite pentru a realiza adaptările, dar, în același timp, existența, în multe situații, a tendinței de a adapta împrumuturile din alte limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu situațiile din latină. Din acest motiv, multe dintre elementele preluate din franceză de celelalte limbi romanice au fost adaptate prin urmarea grafiei franceze (care, fiind etimologică, era mai aproape de latină) și nu au realizat serii desinențiale paralele cu cele latinești, ci s-au asimilat acestora. Prin urmare, în epoca modernă, toate limbile literare romanice au preluat din latină cuvinte pentru a denumi concepte noi, multe dintre aceste limbi făcînd împrumuturi și din idiomuri cu alte origini. Pe această cale s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tipul sonor [om] reprezintă trăsăturile ce redau semnificația "om" în limbile română (om), italiană (uomo), franceză (homme), spaniolă (hombre), portugheză (homem) și catalană (home). Explicația acestor fenomene de unitate romanică are două surse de bază: 1) continuarea directă a cuvintelor latinești, prin moștenirea lor la nivel popular (așa cum rezultă din situațiile în legătură cu denumirile pentru "floare" și "om") și 2) pătrunderea pe cale cultă a împrumuturilor latinești la nivelul limbilor literare romanice (aici apropierile sînt de obicei și mai mari, fiindcă împrumuturile nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Explicația acestor fenomene de unitate romanică are două surse de bază: 1) continuarea directă a cuvintelor latinești, prin moștenirea lor la nivel popular (așa cum rezultă din situațiile în legătură cu denumirile pentru "floare" și "om") și 2) pătrunderea pe cale cultă a împrumuturilor latinești la nivelul limbilor literare romanice (aici apropierile sînt de obicei și mai mari, fiindcă împrumuturile nu au cunoscut modificările de formă și de conținut care caracterizează trecerea de la latină la limbile romanice). Pe lîngă acestea, există și numeroase împrumuturi preluate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pro-porțional cu apropierea de "gradul zero" al scriiturii, adică cu apropierea de folosirea limbii numai cu funcția de comu-nicare, prin evitarea valorilor expresive sau metalingvistice ale cuvintelor. Spre deosebire de alte limbi care preiau cuvinte din latină, în limbile romanice, multe cultisme latinești intră, din punctul de vedere al expresiei, în asociație cu unele cuvinte moștenite din latină (de exemplu, rom. a introduce cu a duce și a aduce, a contraface cu a face și a desface etc.). Preferința pentru împrumut și evitarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aduce, a contraface cu a face și a desface etc.). Preferința pentru împrumut și evitarea calcurilor favorizează, de cele mai multe ori, pe de o parte particularizarea limbilor romanice în raport cu alte limbi (astfel, în vreme ce limbile romanice au împrumutat pentru noțiunea "patrie" cuvîntul latinesc patria, în limbile germanice, predomină calcurile sau cuvintele vechi: engl. fatherland și motherland, germ. Vaterland și Heimat, dan. fädernesland [′fε:dəŋəslan:d], norv. fedreland, moderland și hjelmland, dar în neer. vader-land și patria; interesant este că patriot este în toate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în alte limbi, precum în germană, sînt frecvente dublările împrumuturilor prin calcuri (de exemplu, germ. publizieren și herausgeben) uneori fiind evitate chiar împrumuturile (germ. wahrscheinlich, dar rar probabel, germ. möglich, dar rar possibel). Pătrunderea unui mare număr de cuvinte culte latinești în limbile romanice a avut consecințe mai extinse, unele chiar de ordin gramatical. Astfel, dacă crearea opoziției printr-un antonim cu prefixul in(felix infelix) nu a fost transmisă la nivel popular în limbile romanice, ea a fost introdusă prin intermediul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
multe moduri, cel mai vechi strat fiind din primele secole ale erei creștine, cînd, pe cale vorbită, în germana de sus și de jos, în gotică și în vechea saxonă au fost preluate unele cuvinte. În multe cazuri însă, cuvintele analizabile latinești au fost calchiate de limbile germanice, care au alcătuit derivate sau compuse similare uzînd de mijloacele proprii. După aprecierea lui Helmut Lüdke88, în maniera în care greaca a influențat limba latină, aceasta a influențat, la rîndul ei, limbile Europei, înțelegînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
local și cu intensitate redusă. Această influență prin vecinătate nu a vizat, desigur, toate limbile germanice, deoarece cele nordice nu au avut posibilități de exercitare a ei, datorită îndepărtării de spațiile de limbă latină. De aceea, un număr de cuvinte latinești au pătruns numai în unele dialectele germane, mai ales pentru a denumi realități pe care germanicii nu le cunoscuseră, cum ar fi unii arbori fructiferi: Birne < lat. pirus, Kirsche < lat. cerasus, Pflaume < lat. prunus, Pfirsich < lat. persicus etc. Asemenea împrumuturi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ocupație romană, încît influența latinei asupra unora dintre dialectele germanei de jos este explicabilă. O situație interesantă a împrumuturilor timpurii din latină o prezintă cîteva elemente care au realizat pe teren germanic derivate ce se integrează fondului primar, deși originalul latinesc nu a fost atestat sau nu a lăsat urme în limbile romanice, așa cum ar fi fost firesc. Astfel, pornind de la lat. caupo "cîrciumar; mic comerciant" a existat în germana de sus cuvîntul kaufo "negustor", de la care s-a realizat verbul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
era limba vorbită de clasele medii și cele sărace. În aceste condiții, engleza a suferit o influență romanică foarte puternică și s-a diferențiat foarte mult de germană. Unele împrumuturi făcute acum de engleză din franceză au la bază originale latinești, dar conțin modificările fonetice suferite pe terenul limbii franceze, așa cum atestă, de exemplu, engl. money < v.fr. *moneie (fr.mod. mon-naie) < lat. moneta. Acest cuvînt latin a fost preluat însă și direct, dar cu forma mint (deci cu t menținut) și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a instituit treptat în limba germană și procedeul calchierii unor cuvinte latine (mai tîrziu și grecești), astfel încît, prin echivalarea lat. -pressio cu germ. -druck s-au realizat după lat. impressio, expressio, derivatele Eindruck, Ausdruck. De altfel, calcurile după modele latinești sînt foarte numeroase în germană și se întîlnesc deseori și în celelalte limbi din familie: lat. aequilibrium → germ. gleichgewicht, dan. ligev(gt [΄li:γəväkt]; lat. conscience → germ. Gewissen, dan. samvittighed [sam΄vitixe(], sued. samvete [΄sam:ve:tə]; lat. omnipotens → engl.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sam:ve:tə]; lat. omnipotens → engl. almighty [(:l΄majti], germ. allmächtig [΄almäxtiç], dan. alm(gtig [al΄mäkti], norv. allmektig [al΄mekti], sued. allmaktlig [΄al:mak:tli(g)]90. Dacă în aseme-nea cazuri nu au pătruns în vocabularul limbilor romanice cuvintele latinești ca atare, cu forma lor, semnificațiile redate prin aceste forme s-au transmis, realizînd ceea ce Charles Bally a numit "mentalitatea europeană". Între secolele al X-lea și al XIV-lea, limbile neerlandeză și germană (precum și alte limbi germanice) au făcut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte, limbă a muzelor și, pe de altă parte, limbă a minții, latina a devenit modelul de necontestat pentru limbile literare moderne europene, între care limbile germanice se remarcă în mod deosebit, fiindcă nu numai că au împrumutat multe cuvinte latinești, îndeosebi substantive, dar au acceptat uneori și desinențele lor originare de singular sau de plural, fenomen care nu se întîlnește în cazul limbilor romanice decît în fazele vechi ale unora dintre ele. În diferite momente din istoria lor, limbile germanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acest fenomen al adaptării cuvintelor împrumutate după altele vechi. În plus, aspectul lor literar s-a definitivat mai tîrziu decît în cazul limbilor romanice occidentale și, de aceea, au recurs adesea la modelul romanic de adaptare cînd au preluat elementele latinești. Atît limbile romanice, cît și cele germanice au cunoscut influența latinei savante în mai multe sectoare ale morfologiei: la substantiv, la adjectiv, la verb și, rar, la adverb. Dintre acestea, substantivele dețin primul loc pentru că ele denumesc realitățile în sens
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai ales substantivele care denumesc realități construite cu mintea, adică entități abstracte. Între aceste elemente preluate, cele care în latină se termină în -(t)io / -(t)ionis se disting în mod deosebit prin numărul lor foarte mare. Astfel, din cuvintele latinești natio / -ionis și religio / -ionis au devenit în limbile romanice: rom. națiune, nație [natsi΄une, ΄natsie], religie, religiune [re΄lid(ie, relid(i΄une]; it. nazione [natsi΄one], religione [relid(i΄one]; sp. nación [naθi΄on], religión [relixi΄on]; port
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
terminația -on, iar lipsa acțiunii legilor de evoluție în cazul împrumuturilor face să se conserve în neologisme și -(t)iodin latină. La fel stau lucrurile în cazul limbilor italiană, spaniolă și portugheză, la aceasta din urmă aplicîndu-se analogic modificarea finalelor latinești care aveau în componență pe n la ăo, ca urmare a vechii influențe a dialectului mozarab. În limbile germanice, situația este mai simplă, căci lipsa stratului latin și definitivarea mai tîrzie a aspectului literar le-a făcut să preia modelul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întotdeauna o cale sistematică și nu caracterizează numai categoria substantive-lor, deși aici are rolul cel mai evident și extinderea cea mai mare. Uneori, această apropiere s-a realizat numai la nivelul radicalilor, în sensul că, dintr-o familie de cuvinte latinești nu se regăsesc aceleași elemente în toate limbile romanice și în toate limbile germanice, întrucît unele dintre aceste limbi au împrumutat substantivul de bază din familie, în vreme ce altele au preluat adjectivul sau verbul, alături de un substantiv de altă origine, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
astfel de guvernare". În greacă există și cuvîntul éthnos (έθνος) cu două semnificații "popor, națiune, trib" și "categorie de ființe cu aceeași origine sau de aceeași condiție", de la care s-au realizat, de asemenea, unele derivate. Pentru noțiu-nea "popor" denumirea latinească este populus, iar cea germanică folk. Majoritatea limbilor literare europene au cuvinte care pornesc din toate aceste baze lingvistice, dar diferă de la o limbă la alta ponderea acestor baze, existînd și cîteva situații în care unele dintre ele nu sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Elementul germanic se regăsește în portugheză în împrumutul folclore < engl. folklore și în derivatele de la el: folclórico [fol΄kloricu], folclorista [folklo΄ri(t(]. O comparație între română și portugheză relevă o similitudine accentuată între ele, întrucît ambele au moștenit cuvîntul latinesc populus și au realizat de la el derivate, receptînd în epoca modernă, prin împrumut, alte cuvinte din familie. O importantă zonă a cîmpului semantic "popor" din cele două limbi este acoperită de elemente cu bază grecească și un sector mai mic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Situația se prezintă similar și în alte limbi romanice, precum spaniola, italiana și franceza, dar se regăsește în mare parte și în limbile germanice, deoarece și acestea, alături de elementul moștenit folk și de derivatele lui, au cuvinte ce pornesc de la latinescul populus și de la greceștile démos și éthnos. Limba engleză, ca limbă germanică, a moștenit din limba-bază, cuvîntul folk "popor", de la care a realizat derivatele folklore, folkloric, folkorist, folkloristic. Aceste derivate au fost preluate de aproape toate limbile europene pentru a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o limbă romanică prin analitism total și nici printr-o opoziție între substantiv și verb, deoarece și la substantiv sînt forme sintetice (pentru exprimarea genului și pluralului), și la verb sînt forme analitice, care nu existau în latină. Dacă declinarea latinească a dispărut aproape în totalitate, nu același lucru s-a întîmplat cu numărul, încît, dacă în latină forma casae poate fi de dativ sau de genitiv singular ori de nominativ și de vocativ plural, forma case din italiană este numai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru genul feminin și chiar cuvinte de genul masculin sau neutru din latină, dacă aveau desinența -a, au trecut la feminin. Acest -a apare ca -e în franceză și ca -o în provensală, dar continuă tot pe -a de la femininul latinesc. Așadar, se constată că, în limbile romanice, numărul și genul se exprimă în forma însăși a cuvîntului, adică paradigmatic sau sintetic, în vreme ce categoria cazului se exprimă din ce în ce mai mult perifrastic sau analitic. Ca atare, la număr și la gen există o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și -es se pronunță permanent pînă astăzi. Celelalte limbi germanice realizează un alt tip, întrucît prezintă situații mult mai complexe. Germana are mai multe desinențe de plural, majoritatea fiind moștenite din germanică, dar la unele împrumuturi neologice admite și desinențe latinești, cum se întîmplă, de altfel, și în engleză. Desinențe numeroase de plural (de obicei moștenite) se întîlnesc și în suedeză (-or, -ar, -er, -r, -n, Ø) și, desigur, la fel stau lucrurile în cea mai conservatoare limbă germanică, islandeza. Daneza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]