2,345 matches
-
servituți mărunte. Nu vreau să spun că orice concurs alungă scriitorul bun, ci doar că îl constrânge atunci când acceptă, din imprudență, convenția, la un calvar mai mare chiar decât al propriilor îndoieli. Mai înainte să vorbim despre cei încununați cu laurii fragili ai efemerului triumf ar trebui să păstrăm un moment de reculegere în memoria celor fără de memorie literară, a celor care-și simt mai puternică teama decât orgoliul și care, din, spun unii, vanitate goală, orgoliu nemăsurat, și-au amânat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numită de poet "pătură superpusă"" (p. 64). Este un bun câștigat apărarea canonicității lui Eminescu, ce aduce în prim plan trei argumente. Exegeți mai noi, în loc să dea ei înșiși opera sau să invoce opere cu adevărat reprezentative, caută să obțină lauri lucrând la dislocarea tardivă a canonicității poetului. Superficiali destul, aceștia nu realizează că "forța extraordinară a spiritului eminescian este catalitică, nicidecum modelatoare" (p. 98). În plus, pe fondul noului conformism politic, s-a încercat propulsarea în prim plan a unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
descriși de către scriitorul Karl Emil Franzos, în răspândita carte „Aus Halb-Asien”, al cărui titlul indică îndeajuns conținutul ei răutăcios, sau de cuvintele insultătoare, ca „Walachische Wirtschaft”, „Wilde Walachei”, etc., care mereu se repetau în presa de atunci”. Copiii noștri culeg laurii la marile olimpiade științifice ale lumii și, totuși, după 1989 și chiar și astăzi, atunci când pe micile ecrane sunt scăpate unele informații despre România, în unele Țări (Franța, Germania, Olanda, Austria etc.) sunt arătați doar copii handicapați și mizeria de la
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
l’a expus, așa cum se Întâmplă cu orice e negentropic Într’o lume entropică ca a noastră, riscului dar l’a și putut Împodobi. Și au căzut destule, chiar Împodobite; sau invers... Acea extremitate a fost Împodobită cu cununa de lauri a atleților și Învingătorilor antichității, cu diadema monarhilor ajunsă, dar În Evul Mediu, la acea diversitatede ranguri ale coroanei heraldice, În sfârșit cu nimbul sfinților. Și, tot de devreme, omul s’a gândit să potejeze acea extremitate, valoroasă Între celelalte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de „căptușite“ cu metal: după epocă, bronz, fier... Miau! Era să uit alergarea. Care, În traducere, Înseamnă: dacă nu-ți poți Învinge adversarul, „fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă“... Dar Învingătorul se Întorcea În cetatea lui nu numai Încununat cu lauri ci, la picioarele propriei și proaspetei sale statui, primea oferta „managerului“, a arhontelui; același care, În timp ce-l privea acolo, la Olimpia, În scurtul interludiu pacifist, rumegase În mintea-i viitorul război: un campion, care aruncă sulița și discul hăt hăt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Palat Regal, Piața Unirii Mecca românimii spre care alergau și În care jurau Înaintea plecării pe front, voluntarii ardeleni. Și tot Iașii, cot la cot cu Chișinăul, au opus ultima rezistență În fața tăvălugului rusesc, vopsit de astă dată În roșu... Laurii și sângele au facut cunoscuți Iașii lumii. Consecința? Doar Bucureștii se mai pot lăuda cu un nume tradus În limbile Europei și prin urmare cunoscut, primul lucru de care se va agăța acela care va căuta pe hartă noua regiune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de viață prin inițiative lăudabile, progresiste pentru vremea sa, cât și pentru ridicarea stării tuturor consătenilor dispuși să-l asculte și capabili să-l înțeleagă. CAPITOLUL VII Eroi au fost, eroi sunt încă... Motto: Presărați pe-a lor morminte Ale laurilor foi, Spre a fi mai dulce somnul Fericiților eroi. Sufletele lor curate Către ceruri își iau zbor, Căci muriră-n luptă sfântă Pentru neam și țara lor. Ridicați pe piramida Nemuririi, faima lor. Scriți în cărțile de aur Sufletul nemuritor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
caldă. Vezi, trandafirii lor nu arată ca ai noștri. Parcă sunt mai zgribuliți, era de părere Janeta. Probabil că în clima mediteraniană nu se sunt în elementul lor ca la noi. În grădina unui grec am văzut și flori de laur ceea ce ne-a dus cu gândul la laurii victoriei, deși planta pe care am văzut-o noi era o altă specie de laur nu cea cu frunze persistente și lucioase asemănătoare frunzelor de dafin cu care se încununau odată împărații
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
noștri. Parcă sunt mai zgribuliți, era de părere Janeta. Probabil că în clima mediteraniană nu se sunt în elementul lor ca la noi. În grădina unui grec am văzut și flori de laur ceea ce ne-a dus cu gândul la laurii victoriei, deși planta pe care am văzut-o noi era o altă specie de laur nu cea cu frunze persistente și lucioase asemănătoare frunzelor de dafin cu care se încununau odată împărații romani sau eroii, poeții, oratorii. Starea sufletească pe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se sunt în elementul lor ca la noi. În grădina unui grec am văzut și flori de laur ceea ce ne-a dus cu gândul la laurii victoriei, deși planta pe care am văzut-o noi era o altă specie de laur nu cea cu frunze persistente și lucioase asemănătoare frunzelor de dafin cu care se încununau odată împărații romani sau eroii, poeții, oratorii. Starea sufletească pe care ți-o dă o asemnea priveliște încântătoare sub razele soarelui darnic al Eladei este
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
preschimbe. Ea a fost preschimbată într-un arbore numit dafin. Cocoțat pe creasta unui munte stâncos, castelul medieval al lui Oris își arunca umbra asupra acestui loc idilic. În altă variantă, mama ei Geea (Pământul) ar fi transformat-o în laur. În prima carte a „Metamorfozelor”, Ovidiu redă acest mit. Să ne-ncadrăm și noi în tradiții!am îndemnat-o pe Janeta, îndreptându-nre spre apa limpede. Ea mai sprintenă a coborât mai repede la izvoare și s-a spălat, eu mai
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos 259. Mai mult, poetul se obiectivează într-atât, încât descrie mecanismul întreg al stării: Atuncea focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud (s.n.)/ Ș-amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se știe ce manevre s-or mai ivi. Nu numai că nu mi-ar fi trecut prin cap să dau de el pe-aicea, dar nu-mi amintesc să-l mai fi văzut prin București de ani de zile... Văru’ Laur, da, câtă foame o fi pe el, sărmanul, și uite-l sărind peste fiare direct de gâtul meu, dând năvală să mă strângă-n brațe, vere-vere și ce mai faci vere, da’ Motănica ce dracu’ mai face? Mă-sa, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și-a mai făcut timp să treacă pe la ea de atâta amar de vreme. — Motănica-i bine, Îi spun. Singură și ea cu pisicile alea. Luna trecută am văzut-o, când am Înmormântat-o pe mama. A murit mă-ta, vere? Laur se strâmbă Îndurerat. Tușa Felicia, biata de ea, spuneai tu astă vară că-i bolnavă, și iar mă Îmbrățișează, mă strânge la piept cu stânga, În timp ce dreapta se-ntinde să se rupă spre cănile de cafea și sticla de pe godin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că-i bolnavă, și iar mă Îmbrățișează, mă strânge la piept cu stânga, În timp ce dreapta se-ntinde să se rupă spre cănile de cafea și sticla de pe godin. Andrei privește cumva circumspect această scenă de familie. Îl lovește ușor pe Laur cu căpătâiul de țeavă peste degetele apropiindu-se de godin, atenționându-l: — Vezi cum faci să nu dea moșu’ peste tine pe-aici. Mi-a spus să nu te mai primesc În curte. Păi nu-i la nuntă? face Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Laur cu căpătâiul de țeavă peste degetele apropiindu-se de godin, atenționându-l: — Vezi cum faci să nu dea moșu’ peste tine pe-aici. Mi-a spus să nu te mai primesc În curte. Păi nu-i la nuntă? face Laur. — Nu mai face pe prostu’ aiurea. Știi că la ora asta trebui’ s-apară. Și vineri până să plece mi-a spus că-l bagă pe fir și pe Cosmescu, așa că vezi cum faci să dispari... — Părințele, spun, e văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vă spun că ăla-i pus pe rele de data asta. — Și până la urmă mă piș pă ăla și pă Cosmescu și pă oricine, părințele. M-ai chemat aicea și-ai zis că-i bine, uite c-am venit, da’ Laur e d-al nostru la o adică. — La o adică ne pișăm toți pe ei, face Andrei. Da’ tot ce vezi p-aicea-i pă numele lui. El e stăpânu’— moș Victor. Pronunțarea acestui nume pare să-i provoace un puseu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lasă mai moale: Las’ că-ți spun io, Relule. Numai stați cuminți, tu și văr-tu, și lăsați-mă pe mine să-l prostesc. Știu io mai bine. Și mai dă-l În gâtu’ mă-sii de boșorog! se Înfoie Laur peste cana de cafea pe care-o ține la nas cu amândouă mâinile. Adulmecă și pândește și deja a prins curaj: Îți spun io, vere, io știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su, Gilbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gâtu’ mă-sii de boșorog! se Înfoie Laur peste cana de cafea pe care-o ține la nas cu amândouă mâinile. Adulmecă și pândește și deja a prins curaj: Îți spun io, vere, io știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su, Gilbert Trandafir, care-i primul soț al Motănicăi, sora cea mai mică a mămicii mele Felicia, Dumnezeu s-o aibă-n grijă pe unde-o fi ea acuma. După cum li se leagă treburile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el e un copil față de mine și Andrei. S-ar spune că ăla l-a crescut, Gilbert Trandafir, știut prin stațiuni și de Gibi Mărețu, din pricina conformației lui de hipopotam, iar Motănica a cam răsuflat ușurată când a scăpat de Laur. Să fi avut zece-unșpe ani când Gibi l-a luat ca pe o slugă acolo la el la Vădăstrița, unde-și făcuse Într-o vreme un fel de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scăpat de Laur. Să fi avut zece-unșpe ani când Gibi l-a luat ca pe o slugă acolo la el la Vădăstrița, unde-și făcuse Într-o vreme un fel de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe lume, ca și mine, măcar că nu-mi mai văd căpățâna de-atâtea treburi și-am familie grea, m-apasă și mă strivește... Aia e că doar pe Laur Îl am, și el doar pe mine, oricât s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe lume, ca și mine, măcar că nu-mi mai văd căpățâna de-atâtea treburi și-am familie grea, m-apasă și mă strivește... Aia e că doar pe Laur Îl am, și el doar pe mine, oricât s-ar da În cur și-n cap bou’ ăsta de Andrei și n-are-a face, poa’ să fie și fii-miu la o adică, cât de mult o semăna el cu tac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mult e că n-arată c-ar fi dormit printre mormanele alea de fiare. Treningul ăsta albastru de pe el pare aproape nou și oricum nu se compară cu hainele de lucru ale părințelului Andrei, oh, dintotdeauna l-am știut pe Laur preocupat de ținută și de impresia artistică. E văr-miu, e fii-miu, nu contează. Uite-l băgându-și amândouă mâinile În găleată și dându-și cu pumni de apă pe față și pe păr. Își potrivește freza cu pieptănul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
băgându-și amândouă mâinile În găleată și dându-și cu pumni de apă pe față și pe păr. Își potrivește freza cu pieptănul, iar Andrei trântește țeava de ciment. — Aia-i apă pentru băut! Nu-i troacă de porci acolo! Laur se face că nu-l aude și Andrei scuipă scârbit Într-o parte, ai, zici că-i văr-tu? Și chiar n-aș avea la ce să mă dezic. Dacă-i văr-tu, trimite-l după o găleată de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-tu? Și chiar n-aș avea la ce să mă dezic. Dacă-i văr-tu, trimite-l după o găleată de apă. Lasă-l, zic. Acuma lasă-l să se pieptene, că se duce el. — Ăștia ie olteni, vere, face Laur. El are casa asta cu toate acareturile de pe-aicea, și-a făcut-o Unitate de Producție. Și mai are două apartamente În Drumul Taberei, și Încă o gospodărie țapănă În Gorj de unde este el și-și mai face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]