1,291 matches
-
mi-a aranjat întîlnirea, îmi mărturisește că e speriat de perspectiva de a fi dat afară. Dimineața, dacă întîrzie cumva cinci minute (și vine de departe), trebuie să dea explicații în scris, motivîndu-și întîrzierea. Și, evident, i se reține din leafă echivalentul în bani. După mai multe întîrzieri, ești concediat. Trăiește, de aceea, cu teroarea întîrzierilor. În fiecare dimineață, pleacă mai devreme de-acasă, dar intervin, pe drum, ambuteiaje și tot nu scapă de coșmar... Ascultîndu-i, mă gândesc la obiceiurile noastre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dezmățat cu părul roșu și cu pistrui (Hacik, singurul din familie, e negru ca un țigan), sunt sigur ca e un reprezentant al familiei prietenului nostru. Hacik nu-i iubește, cu toate că face sacrificii imense pentru ei, își împarte mica lui leafă ca să-i hrănească și să-i dea la școală (știm asta de la madame Pitpalac). Sau poate că-i iubește, căci el e tot numai nevoie de a iubi și de a sacrifica, dar nu mărturisește, de rușine, căci știe ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru Mașinka! Îi cumpărasem o casă la Cavarna și pusesem și ceva bani deoparte. Ce s-a ales din toate acestea!" Ce triste aceste mărturisiri! Dragostea lui Hacik pentru soră-sa spusă deodată! Dar cum putuse strânge acești bani din leafa lui neînsemnată? În cât timp și cu ce sacrificii? - Și acum trebuie să stau aici să păzesc pe Mașinka să nu-și facă seama și să-i viu în ajutor la ceea ce se va întîmpla. Aș vrea s-o ascund
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
revistă. Ți-e frică. Ești obișnuit c-un venit sigur; mic, dar sigur. De două ori pe lună. Ți s-au format și reflexe. Din două în două săptămâni, te cuprinde un simțământ nedefinit. O neliniște plăcută. Euforia zilelor de leafă, deși nu vrei să recunoști. Meschinărie de slujbaș. Strada. Aerul fierbinte al orașului. Praful în suspensie. Fumul în straturi. Cineva te întreabă. Presupui că te întreabă. Ai reținut tonul interogativ. Ridici din umeri. E un răspuns. Cel mai bun. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
geniale, pe cari cei mai mulți, dar îndeosebi profesorii de filozofie, nici nu sunt în stare de-a le pricepe. Altfel această tendență, cea mai nobilă dar și cea mai rară a spiritului omenesc, intră pe calea șarlatanismului comun. Profesată pentru o leafă oarecare de oameni cari nu sunt nici în stare de a-i pricepe obiectul, organizarea socială o cheamă în ajutorul teologiei, încît, ca slujnică fără autoritate a bisericei, și cea mai fără de nici o treabă dintru a sfinției sale, ea încearcă a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
capriciile stăpânului e un ciocoi, e o canalie. Servitorul are să arate interesul veritabil al stăpânului ca și când ar fi al său. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Unul e: s/c Cellalt e: s/i ecuație Nimeni nu datorește pentru - o leafă decât s., suma puterilor sale. O-mparte prin o sumă concretă, ajunge la ecuație, o împarte prin o sumă infinită, e o canalie. [2] Știrbei: Mai bine să fie un popor incult și sărac, dar nestricat, decât unul bogat, dar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
poate fi un bun tovarăș de luptă, și un și mai bun urmaș. Până, ce, iată, de câteva luni, fusese numit prefect al județului de la confluența celor două râuri cu denumiri pecenego-cumane, din țară. Viață fericită, ce mai! Muncă puțină, leafă mare, toți, de prin preajmă,întâmpinându-l cu osanale. Și ajunse, acum, să pășească în a doua jumătate de secol de viață, escaladând-o, ca un ducipal, din buestru în buestru,în momentul de față, casa fiindu-i plină cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și nu intenționa să o termine. Dar legile erau din ce în ce mai drastice și a trebuit să o absolve într-un final. Inginerul a venit în vizită la ei, când era stagiar și le povestea că avea puțini bani, pe unde lucra. Leafa era mică, nu prea jucau poker, i se dusese faima și toți se fereau de el. Noroc că mai prindea câte o delegație prin București unde avea clienții săi. Însă Laur, în peregrinările sale prin parcuri, pe străzile umbrite sau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă, îi atrase atenția Ilici Vasile. Îl bag în mă-sa! replică scurt și sec Tarbacea. Să-i tai o zi din leafă, dispuse prompt prim-vicele Casapu. În birou se făcu deodată liniște și Stelian, care asistase la spectacolul dat de Tarbacea cu un zâmbet în colțul buzelor, își întoarse privirea spre secretarul sfatului, cel care îl invitase acolo și care îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu vreau să mă puneți voi șef", vorbi mai departe Ticu. "Eu vreau să-mi fac meseria mea de frizer, că asta am învățat și asta știu să fac, și v-aș ruga, dacă se poate, să ne mai măriți leafa, ca să nu ajungem de râsul curcilor!" Ei, nu mai spune! exclamă Stelian. Ticu plesni cu palma în masă și își continuă istorisirea: "Că, dacă voi mă faceți membru de partid și pe urmă mă obligați să fiu șef", zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anevoie ca de obicei, fără să-și ridice ochii din pământ; își simțea inima împovărată. Când se întorsese în ajun de la întrunire și când spusese acasă că vor relua lucrul, Fernande îl întrebase bucuroasă: - Asta înseamnă că patronul vă mărește leafa? Din păcate, nu era așa: greva dăduse greș. Era limpede că nu știuseră cum să procedeze. În loc să chibzuiască bine, se lăsaseră duși de mânie, iar sindicatul nu se prea omorâse să-i sprijine, și avusese dreptate. Cincisprezece muncitori, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
reparau butoaiele mari, făcute cu ani în urmă. Afacerile mergeau prost, e drept, și pentru patroni, totuși ei căutau să-și păstreze vechile câștiguri; calea cea mai la îndemână li se părea tot aceea de a nu le mări muncitorilor leafa, deși viața se scumpise. Ce-i rămâne unui dogar de făcut când dogăritul e pe ducă? Nu-ți schimbi meseria cu una cu două, după ce ți-ai dat atâta osteneală s-o înveți; iar meseria lui era cu deosebire grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
S-au călcat frații în picioare! Nu le-a pasat de ai lor ani! Și nici de faptul că îi doare! Stăpânul nostru și dușmanul Pe suflet ne pune parafă! în om lovește iarăși, banul, Fie că-i pensie sau leafă. Și uite-așa, în lumea noastră Uitat-am că am stat în pom Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără să-și dea seama. Necazuri în dragoste, în carieră? începe să turuie Patru Ace ca la interogatoriu, leafă mică, nu vă mai ajung banii, șomaj, v-au călcat hoții, vi s-a stricat mașina? Trebuie să fie ceva la mijloc, altfel n-ați avea motiv să vă tocați banii la noi seară de seară. — Nimic din toate astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tot. Se curăță ca un prost, Înainte să-și fi amintit. Domnul Ster așa a vrut. Se săturase. Treaba lui. Pe când el, un amărât de poștaș, nu ajunsese la acest punct fericit, Încă se simțea bine În căsuța lui, cu leafa lui de mizerie, alături de o nevastă necredincioasă dar bună gospodină, alături de atâția alții În situația lui și chiar În situații mai umilitoare, cărora nu le trecuse prin cap ideea cu funia, pentru că nimeni nu le garanta că trupurile lor obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu schimbul de focuri, așa că am pus pe bâjbâite receptorul pe noptieră și m-am reîntors pe tărâmul viselor. Apoi am auzit „Hopa sus, colega!“și am răspuns. — Mda, Lee. — Știi ce zi e azi? — Cincisprezece ale lunii. Zi de leafă. M-ai sunat la șase dimineața ca să... M-am oprit, căci am surprins o nuanță de surescitare veselă în vocea lui Lee. — Te simți bine? Plesnesc de sănătate. Am gonit pe Mulholland cu o sută zece, iar ieri m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
media și se obținea astfel nota finală. Dacă diferența depășea două puncte, fie era sancționat și înlocuit profesorul, fie reparat computerul. În general se prefera prima soluție, pentru că a doua era mai costisitoare: o simplă schimbare de circuit costa cât leafa anuală a cinci profesori eminenți. Se adaugă la aceasta și faptul că există o concurență acerbă pentru o catedră, iar conducerea își întregea bugetul și din amenzile substanțiale aplicate slujitorilor Almei Mater. După aceste explicații, pedagogul îi conduse spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
minciună fără aerul că pârăsc. Nimeni nu mai îndrăznea să se atingă de mine, ba, lucrurile au ajuns până acolo încât gardienii care vroiau să fie avansați veneau și-mi povesteau greutățile lor, necazurile, se plângeau că nu le ajungea leafa, că aveau copii mulți. Unul, cam gângav, mi-a promis chiar că mă ajută să evadez dacă, mai întâi, îl sprijin eu să fie avansat, dar cum bănuiam în el un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu aude Întrebarea, sau se preface că nu o aude. — Eu o să-mi iau o slujbă la fabrică, spune Minnie. O fabrică de muniție. — Minnie, cum poți să spui așa ceva?! zice Joan Anderson, șocată. — Și de ce nu? o sfidează Minnie. Leafa-i bună - și pot să contribui și eu la eforturile de război. — Dar fabricile astea sunt niște locuri Îngrozitoare, spune Joan. Am o nepoată care a Încercat o dată, dar n-a suportat. Înjurăturile, vorbele urâte, purtările. Și o să trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iute chisăliță pe adversar... Tu ce părere-ți faci, puturosule? La viața ta, te-ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de băutură, își așternea un colț al feței de masă peste moalele capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici țipenie de om. 175 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Câtva timp, bogăția și densitatea tezaurelor monetare, a paftalelor, a statuetelor turnate, a medaliilor, a obiectelor de cult și de podoabă împinge în umbră ceramica. În fond, socotește cineva, leafa unui ceramist nu e un capăt de țară și Cosiția, verișoară a doamnei Frofrony, acceptă să pripășască în tabăra ei, alături de un câine, un canar și-o pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai bine vorbiți doctori de care putuseră afla. Ca și cum, ultima perioadă, Sinistratul nu tot printre cadre medicale și-o cheltuise. Cu o dimineță înainte, Iarba Fiarelor spărsese un apartament de grangur din Miliție, stivuindu-i doctorului înainte, fără o vorbă, leafa sa de internist pe cinci ani. Nu se știe ce-o fi priceput și ce nu medicul, cert este că, la plecarea sa, s-au procopsit cu o pară pentru măsurarea tensiunii 289 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mi folosească mașina În timp ce eu merg cu autobuzul. Orice ar fi, nu mă voi lăsa șantajată să-i dau și mai mulți bani. Am atins deja limita ultimă. 20.17: Îi comunic lui Richard că va trebui să-i mărim leafa Paulei. Plus lecții de călărie, eventual. Urmează o ceartă Îngrozitoare În timpul căreia Richard subliniază faptul că, după ce i-am plătit noi impozitul și asigurarea de sănătate, Paula câștigă mai mult decât el. — Și a cui e vina? spun eu. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-i ușurez sarcina de a-mi cere ce vrea, lucrul pentru care a venit. Dar n-o voi face. Încă-mi amintesc cum stătea În față la Abbey National din Holborn În ziua În care am Încasat prima mea leafă și cum Își lingea degetele numărând bancnotele de 10 £ pe care i le dădusem. Propriul meu tată. Dacă vrea bani, atunci să mi-i ceară. Încă un rând? Fata a venit să strângă paharele goale. Nu. —Apăi, pentru mine da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu mai revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte - Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miază-noapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era Vistier, Mârzac cel chior ministru - Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Și împăratul milostiv Mi-a dat și de soție, Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit c-un umil semn, Drept mantie-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]