KorAP: Find »[drukola/base=leneș & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...83 >

2,072 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498

într-un ring și trebuie să luptăm. Poate vedea în mine povestea ei. Nu știu, și nu am știut nici atunci. Prin colbul amintirilor Amintiri răzlețe îmi pâlpâie ușor pe obraz, răscolindu-mi sufletul și viața. Dimineața aceea se lăsa leneșă peste orașul liniștit și eu mă îndreptam spre aula liceului să-mi iau postul în primire. Primele doua de pe lista sunt șefele de promoție din anul respectiv . Ele iau post la o școală specială din oraș... Sunt a treia și

Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

Josephine? Și ce se întâmpla dacă întârziam? Care era patul meu? De unde luam umerașe? — Dar care...? —întreabă-i pe ceilalți, mi-a spus Billings. Vor fi bucuroși să te ajute. După care a dispărut! Obraznicul! m-am gândit furioasă. Trântor leneș, bun de nimic! Nu-mi dă mâncare vegetariană! Nu-mi duce geamantanul! N-a stat să mă ajute să mă instalez! Aveam tot dreptul să fiu foarte supărată! Nu trebuia să afle că nu eram cu-adevărat dependentă de droguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să plângă ca o femeie“, a spus ea. Asta sună ca și cum ai disprețui femeile. Ce vreau să spun e că sună ca și când n-ai avea prea mult resp... Știu ce înseamnă a disprețui, a întrerupt-o John Joe. Vocea lui leneșă și gravă era încărcată de mândrie și iritare. Am simțit cum ceilalți se ridică în scaune surprinși. —Le disprețuiești pe femei? a întrebat Josephine. Da! John Joe ne-a uluit pe toți răspunzând atât de prompt. Sunt tot timpul nemulțumite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
presupunea că ne pregătim să bem o cafea. în schimb, în cazul în care nu începusem să am halucinații auditive, Luke tocmai îmi spusese să-mi dau rochia jos. Am bolborosit: —Ce-ai zis? Luke mi-a întors un zâmbet leneș și sexy care m-a băgat în sperieți. —Ce-ai auzit, mi-a răspuns el. Luke Costello tocmai mi-a spus să-mi scot rochia, m-am gândit în timp ce teama și jignirea se luptau înlăuntrul meu pentru supremație. Ce tupeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
erau cu toc și-mi făceau picioarele lungi și subțiri. Ei, în orice caz, nu mai arătau așa de grase ca de obicei. —OK! Scoate-ți sutienul! — A, nu! Ba da, mă tem că da! a spus el zâmbindu-mi leneș și batjocoritor. Eram tot în bucătărie și ne uitam unul la celălalt. Eu eram roșie la față de rușine și de excitare. Dintr-odată, ochii mi-au căzut pe umflătura semnificativă din pantalonii lui și m-am trezit cu mâinile la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
iar noi ne-am ridicat în scaune și ne-am liniștit. Josephine i-a mulțumit lui Dermot fiindcă venise la ședință și-a spus: —Vă rog să ne spuneți câte ceva despre problemele cu băutura ale lui Chaquie. Cu un gest leneș, mi-am băgat limba în dintele care mă chinuise. Nu puteam să mă abțin să nu fac chestia asta. Eram teribil de mândră de mine și de obturația mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
locuiește la noi în frigider, am replicat eu, după care amândouă am început să râdem, dar fără prea multă tragere de inimă. Nu pot, Brigit, mi-am cerut eu scuze. Sunt stoarsă de energie. M-aș prăbuși pe jos. —Curvă leneșă și inutilă ce ești, s-a lamentat ea. Dacă acum ar apărea Luke Costello, băiatul anilor șaptezeci, cu puța în mână, în căutare de ceva hârjoneală, ai avea destulă energie! Mai bine n-ar fi zis asta! Fiindcă am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
o femeiușcă atât de acră... Nu vorbesc cu ea decât dacă mi-o iei pe Francie de pe cap, m-am târguit eu. Nimeni n-o voia pe Francie în echipă fiindcă era nebună de legat, o pacoste cât casa și leneșă de-ți venea să-i tragi un șut în fund. Chaquie a ezitat, după care a cedat. —Bine. Dumnezeu să mă ajute! Așa că, fără prea multă tragere de inimă, m-am dus s-o caut pe Misty. —Trebuie să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

Murdăria, sexul, asta se vinde. Fie că-ți place, fie că nu, asta e ceea ce vor să citească oamenii în zilele noastre. Bagă la cap. În barca mea, nu am loc de snobi afectați de miopie. Snob afectat de miopie? Leneșă? Uneori, abuzurile lui Vivian veneau cu o asemenea viteză, încât îmi trebuiau câteva momente ca să le absorb pe toate. — Gândește-te la cea mai recentă achiziție a lui Lulu - un ghid sexy, superprovocator despre cum să nu fii prins când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

Spiritul eticii și echității socialiste. Lupta pentru pace și extinderea relațiilor externe. Testarea elevilor deficienți. Cerințele economiei socialiste. Protecția muncii. Expoziția de fotografii la Jubileul Asociației. Integrarea în muncă a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un zid sacru, să-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-ar fi lipit palmele împreunate pe zidul unui schit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
eticii și echității socialiste. Lupta pentru pace și extinderea relațiilor externe. Testarea elevilor deficienți. Cerințele economiei socialiste. Protecția muncii. Expoziția de fotografii la Jubileul Asociației. Integrarea în muncă a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un zid sacru, să-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-ar fi lipit palmele împreunate pe zidul unui schit, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
și, spunându-l, dincolo merge“ avertiza grecul din Alexandria. Mută cartea de pe masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ei voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele pompat sălbatic, lovituri furioase, de berbec. Buzele, sânii, mâinile zbătându-se... sângele lovind iarăși și iarăși, adânc, mai adânc. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
a sa. A cutreierat toate închisorile anilor ’50. Nu mai știe decât să repete un singur nume: Ioana, Ioana. Numele vacii pe care o iubea cel mai mult. Iat-o pe bătrâna ciocănitoare: chipul strâmt, lemnos, fumuriu. Spaimă, bolboroseli. Cuvinte leneșe, greoaie: a fost căsnicia ideală, doctore, pe noi greutățile ne-au legat, războiul, rana lui la picior, teroarea legionarilor, totul, foamea, bolile, ura de după război, toate ne-au legat, până s-a întâmplat cu arestarea aceea, până ne-au luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
atât de bine. Ne parvin de la ei doar rare semne de urgență. Pot scoate din minți, profesore. Pot trezi la viață până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea asta înveninată, compresia leneșă, continuă și perfidă și continuă, continuă... Lunga prelegere ar fi putut fi mult mai lungă, dădea a înțelege obrazul liniștit inexpresiv al matematicienei. Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum ceea ce rămăsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
se întoarse, nu se întoarse. Din trei salturi fusese în stradă și iuți pașii, fără a se mai uita înapoi, spre sâmbăta care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat. Salt, săritură, drept în burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

Am înscris-o pe Lucy la cursurile de creație organizate peste vară de Berkeley Carroll School, de pe Lincoln Place și în fiecare dimineață, după ce făceam pe jos cele șapte cvartale și jumătate dintre casă și școală, mă întorceam cu pas leneș pe bulevard și îmi luam în primire locul din spatele tejghelei. Lucrul la Cartea nebuniei omenești suferea din cauza acestor obiceiuri modificate, dar făceam ce-mi stătea în putință ca să nu-mi ies din mână, mâzgălind noaptea târziu, după ce se ducea Lucy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

mai mult. La început, cel puțin. Știți cum e. Oamenii mereu fac eforturi imense la începutul unei relații promițătoare, nu-i așa? Dar apoi, după un timp și după mai multe cine romantice decât ar fi nevoie, eu, una, devin leneșă și încep să mă îngraș. Apoi nu prea mai am chef să ies și să cunosc oameni. Pentru că nu îmi mai vine nici o haină. Apoi, din nu știu ce motiv, par să reînvii idila mea cu DVD player-ul și vreun fast-food

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
că după un zbor transatlantic, orice necesită un minimum de energie, cum ar fi să-ți scoți jacheta, bluza, fusta, dresurile și o eșarfă, pare tortură curată. Nu ar trebui să vă spun asta, ca nu cumva să mă credeți leneșă, dar, atunci când eram la școală, uneori mă culcam îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult dimineața. Și acum, din când în când, după ce mă întorc de la serviciu, pur și simplu cad lată pe pat, complet îmbrăcată, și dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

ta. Să arăți lumii cine ești. Urăsc când te văd ca drogat cu opiu de aceia pe care-i numești prietenii tăi. Afirmi că ești un artist numai pentru a te eschiva de la obligații. Îți dă un motiv să fii leneș. Nu e adevărat că, chiar și atunci când scrii, ești genul de persoană care lasă totul în ultimul moment? Nu-ți predai niciodată materialele înante ca tiparnița să fie pornită deja. După părerea mea, ăsta e un semn de slăbiciune. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

Luă ișlicul din mâinile Romicăi și-l puse pe cap, potrivindu-i tacticos colțul în mijlocul frunții, chiar între sprâncene, după care se privi atent în oglinda pe care i-o ținea țiganca. Își răsuci tacticos vârfurile mustăților și răspunsul veni leneș, oarecum alintat. ― Tu doar mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă frec prea des cu lumea. Prefer o partidă de pescuit pe malul unui lac, la primele raze, în aroma unui borș sănătos de crap, sau o vânătoare prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ușoară. Chiar și ceva pe deasupra, la nevoie. (Strânse mai tare mâna pictorului.) Doar ca să mă pot bucura de... „capcana” ta. (Trei zâmbete îi dansară deodată în colțul gurii.) Hai să plecăm de aici. Vino! Prințul pornise deja spre trăsură, când leneșa întrebare veni șerpuind pe urmele lui. ― Și dacă... totuși... te voi ucide în cele din urmă? Manuc se opri. Știa că micul pumnal de Toledo era ușor, subțire, deosebit de eficient. Sesisaze și nuanța de cruzime voluptoasă din vocea celuilalt. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]