1,329 matches
-
simplul fapt că trec, în ochii multora dintre musulmani, drept oamenii de sprijin ai statelor occidentale, pe care omul de pe stradă și le reprezintă încă drept state creștine. Coloana a cincea, calul troian. În această privință, vechea alianță a maroniților libanezi cu Israelul nu a făcut lucrurile mai ușoare. Nu mai mult decât declarațiile papei din Regensburg, pe care mulți catolici de aici, fie ei din Cairo, Damasc sau Bagdad, le-au criticat în mod deschis și public. Uitasem legenda celor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ea spune ce este și ce va fi. Creștinii din Orient sunt pentru islam ceea ce au fost evreii pentru creștinătatea de odinioară: niște catalizatori ai modernității și niște deschizători de ferestre. Ei au fondat și au îngroșat rândurile partidelor comuniste libanez, irakian, palestinian și ale tuturor mișcărilor progresiste din regiune. Au înființat ziare, tipografii, orchestre. Au fost pionieri ai revoltelor contra Imperiului Otoman și pentru independența de sub ocupația occidentală. Au fost ziariști, editori, profesori, muzicieni, oameni de teatru, actori dar și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ascuns pentru următorul: Între Israel și Liban nu mai există nicio cale directă de comunicare. Cele două țări sunt în stare de război din 1948 (și, împotriva oricărei logici, Israelul nu poate găzdui nicio instituție francofonă, aceasta printr-un veto libanez presupunând represalii). Ultimul episod, din vara anului 2006, a făcut, în treizeci și trei de zile, conform cifrelor comunicate de Națiunile Unite, o mie o sută treizeci și unu de morți în Liban, civili în cea mai mare parte a lor, mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lume, capitala mitică a bibliotecilor și a bibliofililor. Mergând de-a lungul micului port de agrement, unde o întreprindere americană curăță, eficient și benevol, prin dragare și cu solvenți, sechelele mareei negre provocate de bombardarea unei rafinării învecinate, un coleg libanez suspină: "Ah, America! Imperiul ne omoară cu ridicata și ne învie cu bucata". După ce adineaori abia și-a refulat dorința de a izbucni în imprecații, acum aproape că-i vine să mulțumească Washingtonului. De câte ori n-auzi aici astfel de exclamații
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. (Matei, XXII, 19-21) Cam dezechibrată balanța pe teritoriul vechii Fenicii: înclină prea tare de partea lui Dumnezeu și nu îndeajuns de partea Cezarului. Cum să împarți echitabil în două faimosul dinar? Cezarul libanez se clatină pe picioare. În 2007, el număra doar șaizeci și patru de ani de independență, din care jumătate îndoliați de războaie civile. Pe talerul celălalt, Dumnezeu are două mii de ani, iar Allah o mie cinci sute: tija care ar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el răspunde fără a nega participarea cutărui sau cutărui "tovarăș de drum": "Organizația noastră nici nu exista pe atunci, nu avem nimic de-a face cu așa ceva. Și n-am utilizat niciodată armele împotriva compatrioților noștri: care alt partid politic libanez mai poate spune așa ceva? Cumva creștinii, comandourile Kataeb, ucigașii falangiști cu cruciuliță la gât? Mai bine lăsați-o baltă". Pe cât este de greu să ai un schimb de vederi cu Frații sunniți, pe atât poate fi el de fluid și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Fantasme! îmi răspunde acesta. Hezb a evoluat și e politic acum până-n adâncul sufletului. Jumătatea acestei țări nu va putea niciodată guverna cealaltă jumătate. O știe prea bine, și nu mai pretinde să monopolizeze puterea pentru că e realist și din ce în ce mai libanez. Adevărul este că partea creștină a pierdut războiul civil și nu se mai poate pretinde minoritate dominantă. Trebuie să ne obișnuim cu asta, dar și să fim precauți. Islamul este pe cale de a câștiga partida. Este un fapt ireversibil. Singura
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât un Hariri în costum și cravată. Creștin fiind, am mai multe afinități cu această minoritate disprețuită dintotdeauna, dar țin la ea nu numai ca "minoritar", cuvânt pe care vă cer să nu-l utilizați cu trimitere la noi, creștinii libanezi. Ceea ce încerc, e mai mult decât o anumită libertate a moravurilor. Din punct de vedere al religiei, nu mi-e frică de ei. Defilările flagelanților din timpul sărbătorilor Așura* e totuna cu Vinerea Sfântă de la Sevilla ori de la Manila. Mahdi-ul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
țara Cedrului. Primele două, biologice, sunt incurabile; următoarele două, industriale, țin de Biroul Lucrări Publice; cât despre recipientele din plastic, un rău pandemic, ele țin de civilizația supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iar în timpul ocupației israeliene, cei instruiți puteau munci, cel puțin Hezbollahul n-a luat nicio măsură de represalii împotriva lor, la eliberare. Unii s-au refugiat în Israel (la ora la care vă vorbesc există cam o mie de colaboratori libanezi în Israel, maroniți în cea mai mare parte). Alții au fost condamnați pentru acte de colaboraționsim, și acest lucru a făcut să crească șomajul, pentru că nu te poți angaja în armată, de exemplu, dacă ai vreo consemnare în cazierul judiciar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
politică și câtă convingere sinceră intră aici. Nu sunt sigur că pentru ei acest lucru e mai clar. Pentru ei, a rămâne înarmați ține de o îndatorire de ordin religios. Într-o bună zi, ei se vor încadra în armata libaneză, și atunci vom fi cu toții mai puternici. Îmi amintesc ce-mi spunea, zâmbind viclean, un prieten sirian: Da, ei știu să moară mai bine ca noi, dar ne împiedică să trăim așa cum am vrea, adică mediocru. Eu unul țin la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
laic. În sfârșit, civil, cuvântul șochează mai puțin. Civil, așa cum e căsătoria cu același nume. Laicitatea voastră ar fi o binefacere pentru această țară. Egalitatea tuturor în fața legii... " Dacă mâine soțul meu mă strânge de gât, îmi mărturisea o creștină libaneză, pentru că mă suspectează de adulter, creștin fiind el va fi condamnat la moarte sau va face cinci ani de închisoare, dacă va avea un avocat bun. Ca șiit, el va fi achitat chiar a doua zi și felicitat de prietenii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care locuiesc în apropiere (străinii îl ignoră sau îl ocolesc). Ici și colo, printre grămezi de moluz, panouri cu fotografii ale unor "dispăruți". Aici erau închiși, fără a fi fost judecați, fără a avea dreptul la vizite, militanți din rezistența libaneză; torturile cu șocuri electrice la care erau supuși erau supervizate de israelieni. Vizitez celula numărul 7 (un metru lărgime și doi înălțime) unde Souha Bechara, o tânără comunistă libaneză, creștină ortodoxă, a stat închisă vreme de zece ani, pentru că a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost judecați, fără a avea dreptul la vizite, militanți din rezistența libaneză; torturile cu șocuri electrice la care erau supuși erau supervizate de israelieni. Vizitez celula numărul 7 (un metru lărgime și doi înălțime) unde Souha Bechara, o tânără comunistă libaneză, creștină ortodoxă, a stat închisă vreme de zece ani, pentru că a încercat să-l împuște pe șeful acestei miliții auxiliare, generalul Antoine Lahad. Avea douăzeci de ani atunci și, cu chipul ei modest și surâzător, este astăzi o adevărată eroină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la Bint Jbayl decât în cafenelele din Beirut, așa cum sunt mai pasional israelieni la Qiryat Shemona decât pe plajele de la Tel-Aviv (și, fără îndoială, mai salafist la Tetonan decât în Munții Atlas). Puzderie de embleme și entuziasm hagiografic. De partea libaneză, acest lucru este atestat de înmulțirea portretelor cu martiri pe stâlpii rețelelor de electrificare de pe marginea drumului și de afișele din ce în ce mai mari înfățișându-l pe Nasrallah, mai exact bustul acestuia cu mâna dreaptă ridicată, pe ziduri și la intrarea în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
câmpuri și pe acoperișuri ("E interzis să faceți fotografii, se răstește la mine amenințător un soldățoi spaniol din FINUL care se crede pe moșia lui, măcar că felul lui de a se lua în serios îi face pe cei doi militari libanezi din fața lui să izbucnească în râs). Steaguri galbene în Libanul de Sud, alb-albastre în nordul Israelului. Cele două șiruri de drapele se sfidează și se întărâtă reciproc la o sută de metri distanță unul de celălalt. Tot așa cum mult mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de modă veche, laici și iacobini, decât la Pointe-à-Pitre și la Fort-de-France? Orice deplasare înspre avanposturi ține de speologie: cobori spre izvoarele subterane ale unui fluviu imaginar care-i mai mult sau mai puțin înnămolit la suprafață. 7. Unui prieten libanez asasinat Dragă Samir Kassir, " În zilele noastre nu e prea bine să fii arab". Am savurat acest început ironic și deloc incisiv, apoi am abandonat cartea pe care mi-ai dat-o la despărțire, cu gândul aiurea, ca să fiu sincer
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exact, la trei luni după moartea primului-ministru Rafic Hariri asasinat, foarte probabil, de către serviciile siriene, acesta am redeschis-o rușinat. Cartea rămăsese exact pe același loc pe care o lăsasem, la plecarea ta. Ne vorbiseși despre faptul că oamenii Siguranței libaneze te-au urmărit atunci când te-ai întors să prânzești acasă cu soția ta și cu Gisèle Halimi, pentru a vorbi despre Liban, despre Siria, despre 11 septembrie. De data asta, cu șaptezeci de kilograme de TNT sub caroseria mașinii tale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sute de apartamente și mai multe școli. Nu cerem nimic, suntem mândri că ne-am adus și noi contribuția noastră la război (noi, adică autoritățile locale). Propaganda e aceeași, indiferent de care parte a muntelui te găsești. Dincolo, pe teritoriul libanez, am auzit exact aceleași cuvinte. "Vrem să trăim în pace, vrem o viață normală". Sau: "Cu cât vor distruge ei, cu atât vom construi noi mai mult". Ici și colo, oameni agresați pe nedrept de niște barbari nelegiuiți și fără de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
măsoară în numărul de răniți și de morți. Cealaltă parte a avut de zece ori mai mulți zece la unu este o proporție veche încă de pe când săgeata înfrunta pușca cu țeavă scurtă atâta doar că, prin forța obișnuinței, pielea libaneză a devenit mai groasă. La Spitalul francez din Nazaret sunt îngrijiți numeroși copii suferind de tulburări auditive cauzate de șocul acustic al deflagrațiilor din timpul tirului cu rachete. Cel din Tyr amputează mâni și picioare de copii răniți în exploziile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aproape gata de a fi inaugurată. În realitate, este un settlement fondat în 1896 de baronul Edmond de Rothschild. Aici suntem chiar pe frontieră. Dincolo de creasta muntelui, la o aruncătură de băț, Deir Mimas, satul natal al Souhei Bechara, eroina libaneză, și sinistra închisoare de la Kiam, unde am fost cu puțin timp în urmă. O baracă ceva mai mare se vrea a fi primărie. Primarul, un tip simpatic cu mânecile cămășii suflecate, expert de-acum în materie, ne prezintă, inclusiv cu ajutorul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un tip simpatic cu mânecile cămășii suflecate, expert de-acum în materie, ne prezintă, inclusiv cu ajutorul unui set de diapozitive, stricăciunile suferite de localitate și eventualele noi pericole care o amenință. Evocă bunele raporturi din trecut, cu mâna de lucru libaneză care "venea odinioară la lucru din cealaltă parte", ne reamintește toate facilitățile cu care erau gratificați acești sezonieri locuind dincolo de frontieră (cantină, piață, dispensar) și deploră inexplicabila ingratitudine a acestor arabi, datorată fără nicio îndoială "înrolării lor în rândurile teroriștilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
predică plină de substanță ne informează în legătură cu tot ce s-a mai întâmplat în ultimele luni. Această frumoasă și precisă meditație asupra "misterului lui Dumnezeu care se face prezent în lume" era opera în limba franceză a unui tânăr călugăr libanez, Rafic Nahna. Ferindu-se să-l politizeze prea mult pe Isus, iată-l că apare, șchiopătând, în drumul nostru. Dintre diferitele localități mai mult sau mai puțin echidistante (Amwas, Oubeibeh) pretinzând a cuprinde și locul unde Isus s-a arătat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
început, numai în limba română. Îmi plăcea pronunția lui colorată de amestecul tonalității portugheze cu dulcea limbă moldovenească, nealterată de influențele slave, mai ales ruso-sovietice. Cum ați ales Ciprul pentru a contacta Ambasada României? Partenerul meu de afaceri este cetățean libanez. El mi-a vorbit de facilitățile în afaceri ale noului guvern român, el m-a îndemnat să venim împreună la Nicosia, el m-a sfătuit să merg de aici la București și să solicit aici viza pentru România. După ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
temperamentul și mai ales despre conștiința de sine a celui care se destăinuie în Iepurele din Patagonia, putem trece la prezentarea unora dintre episoadele acestei cărți incitante. Am ucis-o pe Șeherezada Este titlul cărții unei frumoase și talentate poete libaneze, Joumana Haddad, care dirijează la Beirut o publicație erotică, „Jasad” („Corpul”) și, de asemenea, paginile culturale din cotidianul „An Nahar”. Șeherezada reprezintă pentru emancipata cvadragenară un dublu și nefast clișeu: al dansatoarei orientale înveșmântate în voaluri transparente și al eroinei
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]