3,668 matches
-
secolul al XIX-lea), Editura Academiei, București, 1992. Mischie, Nicolae, Vasile Lascăr reformator în administrația de stat, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2000. Neagoe, Stelian, Istoria guvernelor României, ediția a II-a, Editura Machiavelli, București, 1999. Nichifor, Dorina, Gheorghe Chițu reprezentant al liberalismului modern din România, Editura Sitech, Craiova, 2009. Nistor, Ion, Istoria Basarabiei, Editura Humanitas, București, 1991. Onciul, Dimitrie, Din istira României, Editura Librăriei Socec & Co., Bucure;ti, 1908. Panaitescu, P., P., Români și bulgari, Editura Domino, București, 2003. Pavlov, Plamen, Ianev
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Documente (În continuare se va cita IRD), vol. II, partea I-a, București, 1977, pp. 171-174; Sorin Liviu Damean, op. cit., p. 17. 173 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom I, p. 637. 174 Ibidem. 175 Dorina Nichifor, Gheorghe Chițu reprezentant al liberalismului modern din România, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 13. 176 Ibidem, p. 637-638. 177 DIRRI, I, partea a II-a, p. 144. 178 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom I, p. 638. 179 Sorin Liviu Damean, op. cit., p. 18. 180 DIRRI
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din România la care aș subscrie clar, ferm și fără reticențe. Modelul istoric există și ar trebui doar să fie implementat la specificul României. Asta este nostalgia mea, visul meu, dorința mea, și nu comunismul care-mi repugnă ca și liberalismul deșănțat. Deci, vă rog pe cei care m-ați catalogat altfel să faceți corecturile de rigoare... Un „Huooo!”, literar-democratic A trecut o săptămână de pe 15 ianuarie, ziua lui Eminescu. Am citit ici și acolo prin publicații păreri despre evenimentul acesta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pasiune sau pur și simplu din întîmplare, se aflau de partea cealaltă a baricadei; erau, adică, "liberali", constituționaliști și revoluționari. Printre ei, câțiva oameni politici care au jucat mai târziu roluri importante în țară: Palmela, Saldanha, Terceira. Adevărați dictatori ai liberalismului, ei se detestau reciproc și încercau, de câte ori aveau prilejul, să ajungă, fiecare din ei, stăpânul absolut al mișcării. Palmela, nobil, sceptic, inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din ei, stăpânul absolut al mișcării. Palmela, nobil, sceptic, inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha era un bun militar care învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de aristocratul Palmela și față de întreaga lui clasă socială. Ducele de Terceira - mediocru, dârz, ambițios - adunase, în insulele Azore, o armată de aproape trei mii de oameni, pentru izbânda revoluției. La sosirea lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a jucat un rol de frunte. Dona Maria II a domnit destul de mult, din 1834 până în 1853, deși a murit tânără (născută în 1819, avea în 1853 doar treizeci și patru de ani). A domnit chemând pe rând la guvernare pe șefii liberalismului: Palmela, Saldahna, Terceira, Costa Cabral. Dar insurecțiile și rebeliunile se țin lanț. Sunt mișcări revoluționare ale căror cauze și motive nu sunt întotdeauna ușor de descifrat. "Revoluția din septembrie", bunăoară, avea ca scop înlocuirea Cartei Constituționale din 1826 cu Constituția
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
timpului s-au multiplicat într-un asemenea chip încît în prezent e greu de spus câte națiuni portugheze trăiesc înăuntrul Statului Portughez?" Fapt este că o seamă de oameni, adăpați la luminile secolului XVIII, la Revoluția Franceză, la masonerie, sau liberalismul lui Guizot, voiau cu tot dinadinsul să transforme Portugalia într-o republică europeană sau, în cel mai rău caz, într-o monarhie ultrademocratică. Sinceri sau nu, acești oameni credeau că viața devine mai vrednică de a fi trăită într-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cu toții trăiau într-o frenezie a schimbărilor cu orice preț. Astfel se explică amețitoarea răsturnare a guvernelor. Ca să poată guverna patru ani și să poată face într-adevăr ceva pozitiv, Costa Cabral a trebuit să instaureze dictatura. Este straniu că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea Donei Maria II se urcă pe tron Don Pedro V care domnește numai opt ani (1853-1861). E un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult lui Ludovic II al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită și mai onestă figură a liberalismului portughez. Ca și Alexandro Herculano, Don Pedro V este un intelectual care înțelege istoria prin dialectica profetismului demo-liberal; pentru el, istoria se reduce la conflictul dintre "poporul" dornic de libertatea cântată de Victor Hugo și "tirania" reacționarilor (iezuiți, regi, nobili
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care-l rodea încă din vremea studenției la Coimbra, îl biruie și, într-o bună zi, la 11 februarie 1891, în vârstă de 49 de ani, se sinucide. Antero de Quental a contribuit enorm la lichidarea monarhiei constituționale și a liberalismului. Socotea "bietul popor portughez slăbit moralmente și dezorientat intelectualicește, după 50 de ani de mizerii partidiste și iluzii liberale". Era antiparlamentar pentru că "în mediul subtil și sterilizant al acestei conspirații permanente, care e esența însăși a parlamentarismului, partidele pierd noțiunea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ideile acestea au rodit, căci în timp ce Parlamentul legifera, forțele revoluționare se pregăteau să răstoarne obositele așezări politice. Ca și Antero de Quental, istoricul Oliveira Martins lucrează din răsputeri la dezagregarea statului liberal și constituțional portughez. Critica pe care o face liberalismului, mai ales în cele două volume ale Portugaliei Contemporane, găsește un extraordinar ecou. Edițiile se epuizează în timp record. Oliveira Martins scrie inspirat, cu un neîntrecut talent literar, prezentând istoria patriei sale în tablouri dramatice, colorate, pregnante. Regii sunt zugrăviți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
află necontenit pe primul plan. Pesimismul său face ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală fatală, pentru întreaga peninsulă. De aceea, singura scăpare este uniunea republicană iberică. Și cu toate acestea, socialistul Oliveia Martins
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
coloniile din Africa. III. LUPTA DINTRE PARTIDE Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu încape îndoială că în cursul veacului XIX imperiul acesta colonial mergea spre dezagregare. Nici nu se putea întîmpla altfel. Pentru că liberalismul, - victorios în Portugalia după înfrîngerea lui Don Miguel - e lipsit de o concepție imperialistă și expansionistă, singura care poate face să dureze și să crească un imperiu colonial. O detestabilă administrație ruina lent ținuturile bogate ale Africii. Abolirea ordinelor religioase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca prestigiu economic, social și politic, - în timp ce Anglia era în apogeul ascensiunii sale și punea ultimele pietre la cel mai grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mult în steaua lui. Se simte chemat să salveze Portugalia. Salvarea începe printr-o reânnoire a tuturor instituțiilor republicane. Sidonio Paes inaugurează "Republica Nouă" - adică un regim dictatorial, cezarist și consular, verificat necontenit prin plebiscite. "Sidonio abandonează ideile partidismului și liberalismului, ca să se fixeze în formula definitivă a unui regim autoritar și corporativ. Republica veche a partidelor constituționale moare, ca să dea loc Republicii Noi, a valorilor profesionale" (Theophilo Duarte). Noua constituție consacră "prezidențialismul": Președintele Republicii este în același timp și șeful
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca să spurce mâna pe care regele le-o întindea s-o sărute. Trebuie să fim intransigenți față de orice abatere doctrinară, intransigenți față de prestigiul mai mult sau mai puțin acacian 1 al acelora care încă se laudă prezentîndu-se drept partizani ai liberalismului, intransigenți cu aceia care urmăresc înțelegerile între partide - pentru că noi nu cerem simpatia nimănui; cerem înainte de toate, persuasiunea celui care vine alături de noi. Noi, partizani ai metodelor violente preconizate de Sorel, nu captăm - ci cucerim. Vom învinge impunîndune - niciodată prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cheltuieli parazitare. Toate acestea - simplitate, bun simț, sinceritate, adevăr - sunt mijloacele revoluționare prin care Salazar încearcă nu numai să salveze finanțele țării ci, în același timp, să-și trezească neamul din aromeala artificioasă în care îl cufundaseră câteva generații de liberalism. Firește, el nu are sentimentul că creează ceva - ci că e numai un exponent al revoluției, că nu face decât să dea formă unei stări de fapt, singura creatoare de istorie. "În ceea ce mă privește, mărturisește într-o cuvântare din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Carmona salvează încă odată revoluția. XIII. O REVOLUȚIE SPIRITUALĂ " Răul vine de departe!...", ar fi putut spune Salazar, întocmai cum exclamase cândva Don Carlos. Dar era un rău care, cel puțin, nu mai exercita nici un miraj. Optzeci de ani de liberalism și douăzeci de ani de demagogie republicană promovaseră o serie de concepții și creaseră o seamă de instituții care, prin simpla lor durată, își secătuiseră substanța și își consumaseră prestigiul. Mișcarea de la 28 mai, ca și investirea lui Salazar cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
își secătuiseră substanța și își consumaseră prestigiul. Mișcarea de la 28 mai, ca și investirea lui Salazar cu puteri dictatoriale, fuseseră revoluții care se împliniseră în al 11-lea ceas; dar s-au împlinit după ce aproape toate formele istorice germinate de liberalism și republicanism fuseseră consumate: ("Aproape toate", pentru că ultima etapă, comunismul, nu apucase să se realizeze în Portugalia). Norocul lui Salazar era că fusese chemat destul de târziu la guvern; după ce toate ideologiile secolului XIX avuseseră timp să rodească, după ce ciclul demo-liberal
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să fie atât de tare încît să nu mai aibă nevoie să fie violent"; Puterea Executivă - "exercitată de șeful Statului, cu miniștrii numiți liber de către el, fără să depindă de nici un fel de indicație parlamentară"; și familia - adevărata unitate organică. "Liberalismul politic al secolului XIX ne-a creat cetățeanul, individ dezmembrat de familie, de clasă, de profesiune, de mediul cultural, de asociația economică, și i-a dat, ca să-1 exercite în voie, dreptul de a interveni în constituirea Statului". Dar acest
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dinamizarea și sporirea revoluției naționale. Dar, în același timp, știe că nu-și poate face prea mari iluzii. Trebuia să treacă mulți ani pană când asemenea grupări să-și uite complexele de inferioritate însămînțate și nutrite de un secol de liberalism, să se învețe cu noile rânduiri, să prindă curaj, să-și articuleze dorințele, să-și gospodărească Statul. Vorbind despre revoluția mentală și morală a contemporanilor și despre pregătirea generațiilor de mâine, Salazar își mărturisește încă odată coerența sa cu sine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spune Salazar, că întoarcerea la "normalitatea constituțională" ar fi însemnat moartea revoluției și că singurul drum al dictaturii era să-și construiască singură propria-i constituționalitate. Democrația portugheză, amintește el cu alt prilej (9 decembrie 1934), nu garanta libertatea individului. Liberalismul lusitan a fost întotdeauna intolerant, iar dacă ar reveni ar fi și mai intolerant. Ar înceta de a fi numai anticatolic, pentru a deveni anticreștin, ireligios, furios ateu; ar înceta de a fi străin lucrurilor spirituale, pentru a deveni teoretic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu modestie undeva. Adevărul este că foarte multe lucruri numai el le poate face așa cum trebuie. De abia în 1940 - după aproape 13 ani - a renunțat la ministeriatul Finanțelor. Dar la Ministerul de Externe nu poate renunța... Noua Constituție lichidează liberalismul individualist. Cea mai mare problemă politică a erei noastre, spune Salazar într-o importantă cuvântare (9 decembrie 1934), era: organizarea națiunii în planul său natural, adică organizarea corporativă. "Sunt convins că în douăzeci de ani, în afară de cazul unei regresiuni în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a hotărât să colonizeze teritoriile noi, descoperite, de atâția ideologi și apologeți republicani care socoteau că s-ar putea rectifica istoria și împinge Portugalia spre Paris, dezlipind-o de vânturile atlanticei. Salazar reda tuturor noțiunilor puse în discuție de ideologii liberalismului - națiune, stat, familie - o valoare absolută. Ele sunt, și prin simpla lor existență devin indiscutabile. Această sete de absolut a lui Salazar este, totuși, o sete de viață; căci toate ideile lui cardinale în politică se reduc la funcții vitale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că la SNSPA a.m.r 7 ani. Mult din cale afară! Dar se vede aerul nou, mai ludic, mai de echipă, tinerețea. Jeff nu se va lăsa până nu va demonstra cum arată New Deal în varianta dragă lui: left liberalism. Dar despre ideile lui Jeff comentez când termin cartea. Inserție, septembrie, 2004. Nu am mai comentat ideile lui Jeff în jurnal. M-am slujit de unele din ele în Drumul către autonomie, cartea la care scriam acolo, la IU, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]