KorAP: Find »[drukola/base=lilie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...51 >

1,262 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

de câțiva jucători de cărți, cărora le răsturnase grămejoarele de monezi cu care aceștia pariau. Aceștia l-au înjurat sănătos, fapt care l-a făcut pe Porfiri să se oprească din urmărire și să își ceară scuze, pierzând astfel urma Liliei, al cărei parfum se simțea încă în aer. Dezamăgit, se întoarse către jucătorii de cărți: ă Domnilor, dacă aș putea să vă întrerup jocul pentru o clipă. Un urlet colectiv se ridică de la masă. Însă nimeni nu se uită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
picioare. Prima încercare de a păși îl făcu să alunece, însă Porfiri îl prinse imediat. Aflat aproape de Virginski, Porfiri mirosi din nou esența pe care o observase prima dată când intrase în cameră. ă De cât timp o știi pe Lilia? murmură Porfiri cu blândețe. ă Pe Lilia? ă Tocmai a fost aici. Acum. Este o prietenă de-a ta? ă Da. O cunoașteți și dumneavoastră? întrebă Virginski cu amăreală în glas. ă Nu. Nu în felul acela. A fost adusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
făcu să alunece, însă Porfiri îl prinse imediat. Aflat aproape de Virginski, Porfiri mirosi din nou esența pe care o observase prima dată când intrase în cameră. ă De cât timp o știi pe Lilia? murmură Porfiri cu blândețe. ă Pe Lilia? ă Tocmai a fost aici. Acum. Este o prietenă de-a ta? ă Da. O cunoașteți și dumneavoastră? întrebă Virginski cu amăreală în glas. ă Nu. Nu în felul acela. A fost adusă la secție pentru interogatoriu. ă Este o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
puseu de tuse hăcuitor. și de ce m-ar ajuta? ă Fiindcă este tatăl tău și este legat de tine prin sânge. ă Sunt pe lumea asta alte legături, mai puternice, mai importante. ă Cum ar fi? ă Dragostea. ă Ah. Lilia, spuse Porfiri cu blândețe. ă Nu, spuse Virginski repede. Ce să zic, se poate, nu știu. Nu este... știți că ea are un copil. ă Nu am știut. ă Da. ă și tu ești... tatăl? ă Cu siguranță nu. Nicioadată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
fost vorba de așa ceva între noi. ă știi cine este tatăl? ă Nu. Nu-l cunosc. N-a vrut să-mi spună niciodată cine e. Dar de ce sunteți interesat? ă Fiindcă ne confruntăm cu un mic mister în privința prietenei tale Lilia. Un bărbat, unul Constantin Chirliovici, cu numele de familie necunoascut, a acuzat-o că i-ar fi furat o sută de ruble. A fost adusă pentru interogații, însă acuzatorul său a dispărut, iar ea a fost eliberată. ă Pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
spun de pe acum, ea nu este o hoață. ă Te cred. Nu a vrut să primească banii când i-au fost oferiți. Ai auzit-o vorbind vreodată de acest Constantin Chriliovici? ă Nu. ă Tare aș vrea să vorbesc cu Lilia din nou. Virginski nu spuse nimic. ă Cred că aș putea să îi fac o vizită. Care este numele stabilimentului unde lucrează? Ceva nemțesc. Keller sau Kellner. Îmi amintesc că era trecut pe licență, spuse Porfiri. ă Keller. Matroana este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
numai la picioarele sale lovind felșcăraia. Îi venea ușor să-și imagineze că acele picioare nu îi aparțineau. Nu mai simțea frigul, nici epuizarea, foamea sau durerea. Certitudinea scopului său era mai presus de orice. Trebuia să o vadă pe Lilia. Dar îi era mai greu decât și-a închipuit să găsească atelierul pălărierului. Sperase, bunăoară, ca o forță misterioasă să îl conducă drept spre la el. Data trecută, cu mult timp în urmă, când mai fusese pe acolo, era întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
adusă de flacăra sa neliniștită era așa de bruscă și completă încât Virginski o credea ireală. Pășind pe aleea luminată, Virginski avea senzația că intră pe un tărâm al decepției, pe care o refuza din instinct. Ca să îi vorbească însă Liliei - cum un alt imperativ, mai urgent, i-o cerea - trebuia să se avânte în lumină. știa de la Lilia că stabilimentul lui Fraulein Keller era pe Strada Sadovaia, însă nu i-a spus niciodată unde anume. Ei nu îi plăcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
aleea luminată, Virginski avea senzația că intră pe un tărâm al decepției, pe care o refuza din instinct. Ca să îi vorbească însă Liliei - cum un alt imperativ, mai urgent, i-o cerea - trebuia să se avânte în lumină. știa de la Lilia că stabilimentul lui Fraulein Keller era pe Strada Sadovaia, însă nu i-a spus niciodată unde anume. Ei nu îi plăcea să vorbească despre acel loc și îl implorase să nu-l pomenească niciodată. Credea că își amintește de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pentru a-l pune pe Virginski pe gânduri. Își aduse aminte de țelul său și fu uimit cât de aproape a fost ca să-l pericliteze. Se pornise în urmărirea ofițerilor de cavalerie ferm convins că aceștia îl vor duce la Lilia. Însă gândul că Lilia ar putea avea vreo legătură cu acești bărbați îl dezgustase profund. În același timp, îl întărise în misiunea sa. Acum trebuia să o găsească pe Lilia fiindcă avea să îi pună o mulțime de întrebări. și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pe Virginski pe gânduri. Își aduse aminte de țelul său și fu uimit cât de aproape a fost ca să-l pericliteze. Se pornise în urmărirea ofițerilor de cavalerie ferm convins că aceștia îl vor duce la Lilia. Însă gândul că Lilia ar putea avea vreo legătură cu acești bărbați îl dezgustase profund. În același timp, îl întărise în misiunea sa. Acum trebuia să o găsească pe Lilia fiindcă avea să îi pună o mulțime de întrebări. și înainte era cât pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de cavalerie ferm convins că aceștia îl vor duce la Lilia. Însă gândul că Lilia ar putea avea vreo legătură cu acești bărbați îl dezgustase profund. În același timp, îl întărise în misiunea sa. Acum trebuia să o găsească pe Lilia fiindcă avea să îi pună o mulțime de întrebări. și înainte era cât pe ce să o întrebe : ' Câți bărbați au fost? De câte ori?' și alte întrebări, pe care abia de și le putea formula în minte. Însă reticența ei chinuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Cântărețul începu următoarea strofă: Ea nu-mi știe durerea, Ea este fără inimă și rece, Ea și-a vândut tinerețea Pentru splendoare și aur... Astfel de bărbați, beți, gălăgioși, ipocriți, demni de dispreț, dar mai ales de ură, erau clienții Liliei, iar Virginski se gândea cu dispreț că unii dintre aceștia o vor vizita chiar în seara aceasta. În mintea sa imaginea Liliei, aflată la cheremul acestor huligani de lux, fluctua între inocență și depravare. De când o văzuse pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
și aur... Astfel de bărbați, beți, gălăgioși, ipocriți, demni de dispreț, dar mai ales de ură, erau clienții Liliei, iar Virginski se gândea cu dispreț că unii dintre aceștia o vor vizita chiar în seara aceasta. În mintea sa imaginea Liliei, aflată la cheremul acestor huligani de lux, fluctua între inocență și depravare. De când o văzuse pentru prima oară, chiar acolo, în adâncimile stabilimentului lui Fraulein Keller, Virginski nu îi văzuse decât prima față. Acum, însă, el nu mai punea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
acestor huligani de lux, fluctua între inocență și depravare. De când o văzuse pentru prima oară, chiar acolo, în adâncimile stabilimentului lui Fraulein Keller, Virginski nu îi văzuse decât prima față. Acum, însă, el nu mai punea la îndoială existența altei Lilia, cu o altă față, pe care o ura la fel de mult pe cât îi ura pe acești bărbați. Cântărețul fu ridicat în picioare și convins să meargă mai departe, fiindcă tovarășii săi erau fără îndoială nerăbdători să meargă mai departe. Virginski continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ușă se deschise și o rază de lumină fu proiectată pe fața lui Virginski, urmată apoi de un râs batjocoritor. ă Bună, strigă Virginski, acoperindu-și ochii. ă Ce vrei? veni o voce de femeie cu un accent puternic. ă Lilia este aici? Trebuie să vorbesc cu ea. La auzul acestor cuvinte urmară alte râsete asemănătoare. Virginski simți deodată că raza de lumină și râsul erau unul și același lucru. Râsul exista numai înăuntrul razei de lumină. Cu această forță grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
nu se mai simțise vreodată. ă Spune-i că o caută Virginski. Oblonul se închise. Un moment mai târziu ușa se deschise și figura plăpândă și mică a unei fete fu împinsă afară. ă Pevel Pavelovici, ce cauți aici? ă Lilia? Ești tu, Lilia, nu-i așa? Virginski abia de apucă să-i vadă umbra în ușă. Dar chair pentru o clipă, reușise să observe ceva schimbat în înfățișarea sa. ă Da, bineînțeles că sunt eu. Ce s-a întâmplat? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
simțise vreodată. ă Spune-i că o caută Virginski. Oblonul se închise. Un moment mai târziu ușa se deschise și figura plăpândă și mică a unei fete fu împinsă afară. ă Pevel Pavelovici, ce cauți aici? ă Lilia? Ești tu, Lilia, nu-i așa? Virginski abia de apucă să-i vadă umbra în ușă. Dar chair pentru o clipă, reușise să observe ceva schimbat în înfățișarea sa. ă Da, bineînțeles că sunt eu. Ce s-a întâmplat? De ce întrebi? ă Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Nu este intenția mea să te judecă. Nu am niciun drept. Însă urăsc ipocrizia. Eu vreau să înțeleg. Eu vreau să cunosc adevărul. Adevărul integral. ă și apoi? Când vei știi adevărul? Ce se va alege de mine? ă Nu, Lilia, nu mă poți întreba așa ceva. Sau, mai degrabă, nu mă poți forța șă îți răspund. Dar trebuie să înțelegi asta: nu mai putem continua pe baza minciunilor și a ipocriziei. Trebuie să cunosc adevărul. ă Iar eu ce primesc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
treaba ta ce faci cu corpul tău, cu cine te culci, pentru ce motive. Nimic nu are de a face cu mine. ă Foarte bine atunci. Dar ea se opri pentru o clipă fără a se întoarce de la el. ă Lilia. ă Ce este? ă E mort. Goriancikov este mort. Am venit să îți spun asta, rosti el fără a-i putea urmări reacția feței la primirea veștii. ă Trebuie să plec, spuse ea în timp de Virginki își luă fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
umbrele trecătoare de pe pereți, cineva tocmai ocupase camera. O sa vă fie prea cald dacă insistați să nu vă dați blana jos. ă Caut o fată. ă Bineînțeles. ă În legătură cu o investigație. ă Ja, ja - am înțeles. ă Numele ei este Lilia Ivanovna Semenova. Cred că lucrează aici. ă A lucrat. Tocmai s-a retras din această afacere. ă Înțeleg. ă Se mai întâmplă. Fetele își găsesc un protector bogat și se cumințesc pentru o vreme, dar nu durează niciodată. și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Keller! M-a țipat în drum! S-a încurcat cu o dansatoare! Te rog, Fraulein Keller! Primește-mă înapoi!' Nu mai scapă de viața asta. O au în sânge. Toate s-au născut curve. ă Când ați văzut-o pe Lilia ultima dată? ă Astăzi. A venit înapoi să își ia galoșii, proasta. Oare nu își dă seama că noul ei prieten îi va cumpăra oricâte perechi de galoși dorește? ă Va spus ea despre acest - patron? ă Nu trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
inocent sunteți, mă și mir cum de prindeți vreun criminal. ă Fetele care lucrează pentru dumneata locuiesc toate în acest bordel? ă Iar acum folosiți cuvinte murdare doar ca să îmi dovediți cât de priceput sunteți. ă știți unde se află Lilia acum? ă Asta nu e treaba mea. ă Parcă are un copil, nu-i așa? Cine avea grijă de copil când ea lucra? ă Nu știu nimic despre aceste lucruri. Poate vă va fi mai de folos dacă ați vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
casei. Nu văzu în ochii lor decădere, ci doar detașare, singurul lucru pe care îl aveau în comun. În rest, fiecare ascundea altceva în spatele fardului: plictiseală, frică, stupoare sau disperare, precum și un plus de licențiozitate mecanică. Îi era clar că Lilia ar fi fost cea mai tânră și mai drăguță dintre toate. ă Acestea sunt toate? întrebă Porfiri dând drumul la fum. ă Toate care sunt disponibile. Nu este niciuna pe gustul dumitale? ă știți prea bine că nu este vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
mătase. ă Nu vă sunt pe plac? Pielea ei goală îl stingherea, iar părul ei blond îi părea spălăcit. ă Nu ești rusoaică? ă Sunt finlandeză. Îmi pare rău. ă Nu e nevoie să-ți pară rău. O cunoști pe Lilia? ă Da, desigur. Dar ea nu mai lucrează aici. Fraulein Keller spune că... ă Câți ani ai? -Câți ani vreți să am? ă Sunt magistrat. Trebuie să îmi răspunzi cu onestitate. ă Am douăzeci și șapte de ani. ă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]