1,729 matches
-
cele două județe din Dobrogea, Durostor și Caliacra (Cadrilaterul). Tratatul încheia lucrările Conferinței de Pace de la București, desfășurată în intervalul 16/29 iulie 22 iulie/10 august 1913. În Politica externă a României. Dicționar cronologic, p. 156. 48 General locotenent Liman von Sanders (1855-1929). Militar german de carieră, provenit dintr-o familie aristocratică prusacă de viță veche. În 1913, a fost numit comandant al misiunii militare germane în Imperiul Otoman, având sarcina expresă de a moderniza și reorganiza armata otomană. În
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
fiecare zi era o povară. Aș fi preferat să nu mă trezesc dimineața, ca să nu mai gândesc. Acum, ca să rezist, nu mai opun rezistență timpului. Curge odată cu mine... La un moment dat, asemenea lui Iona lui Sorescu: „Ies eu la liman!” Scrisoarea 68 De când m-am întors din țară, parcă mi-e mai greu. Am văzut că lumea merge înainte și fără mine și, posesivă cum sunt, sufăr. Am fost în casa mea, în locul în care mă rugam în genunchi la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în chiar acea clipă, de ce enormă putere transformatoare dispune ea, cea veșnic curgătoare, dușmana staticului: că viața presupune mișcare, schimbare, prefacere, că ea exclude imobilismul, stagnarea; și că așa fiind, ea mă va scoate până la urmă și pe mine la liman, mă va ajuta să ies, într-o bună zi, aproape pe neobservate, ca de la sine, din impas. Ceea ce s-a și întâmplat... * Cu un an sau doi înainte de moartea lui Marin Preda, am avut prilejul să stau cu el câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puteri din zonă capabilă s-o apere de turci... Ocupată și nedreaptă în raport cu noi, Rusia expansionistă (care, de la înălțimea staturii ei, nu vedea decât umărul celuilalt imperiu: otoman, sinchisindu-se prea puțin de „țărișoarele” smulse de sub influența lui*) a reprezentat limanul de salvare pentru acei oameni năpăstuiți din care, cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul păgân și a se hotărî la o asemenea aventură: să-și părăsească pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la fel de prețuit și în Occident. La un moment dat făcea o emisiune săptămânală la Vocea Americii, „Navetistul transoceanic“. Se pare că atunci Israelul traversa o criză economică, drept care în Knesset erau dezbateri aprinse pentru găsirea unei soluții de ieșire la liman. Când par‑ lamentul era mai disperat din lipsa de soluții, povestea Mircea Crișan, s-a ridicat unul și le-a zis : „SĂ declarăm război Americii !“. „Cum, tocmai prietenului nostru ?“ - s-au revoltat parlamentarii. „Ești nebun, cum să ne măsu‑ răm
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Sunt cercetate și demascate falsurile pe care Octav Minar le introduce în discuție prin prezentarea unor scrisori în care Eminescu ar vorbi tocmai despre strădaniile de a cunoaște și traduce operele lui Pușkin. Așa bunăoară, Scrisoarea adresată lui Novleanu, din Liman, la data de 15 iulie 1886, "neacoperită cu facsimilul original", se dovedește a fi un fals întrucât "în vara anului 1886" Eminescu nu a fost la Liman-Odesa, el "se afla în țară, grav bolnav. La 15 iulie când ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți” (pag. 85) așa că „drumul rătăcirii” este parcurs într-un fel de zbatere unică a unei femei sensibile, visătoare, însetată de dragoste dar care-și urmărește scopul (până la urmă să-și scoată familia la liman) cu amputarea unei părți din noianul de vise. I Dragostea nu poate lipsi (nici măcar) din acest roman rememorativ, motor al luptei sociale pentru că: „a lumii-ntregul sâmbur/Dorința-i și mărirea” (M. Eminescu) în timp ce pentru fiul său ambiția de a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se sfârșește Fie că se împărțește Unuia sau unui grup. Și-l mănâncă inimi sfinte Și chiar cei cu scăzăminte, Dar cu diferit elan; Celor răi va fi spre moarte, Celor buni - scut - ce-o să-i poarte Spre al raiului liman. Deci când Sfântul Trup se frânge, Ori ți se dă Sfântul Sânge, Vezi, creștine, nu te plânge De prezența lui Cristos: Sub a pâinii îngustime E Cristos în întregime Ca-ntr-a cerului-nălțime, Preamărit și glorios. Omule ce-n
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unchi. Să nu-mi plângi de milă. Eram magistru la Academia Platon din Veneția, când dogele Vendramino m-a trimis cu un mesaj al "Ligii antiotomane" în Moldova. "Veni, vidi..." Și-am rămas. În umbra Marelui Ștefan, mi-am găsit limanul. Nicăieri nu m-am simțit mai "acasă" ca lângă moldovenii aiștea "zărghiți" cu inima cât casa. Maria, cu un zâmbet răutăcios: Mai cu osebire, lângă "moldovence"... Țamblac, amenințând-o cu degetul: Afurisito! Și lângă dulcele Cotnar... Să mai încălzești vipera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
își amintește Țamblac cu nostalgie, zidul lui Teodosie era el gros, dar îl măcinaseră veacurile; l-am ținut mai mult cu inima. Și-apoi, loviturile monștrilor lui Orban erau nimicitoare. Nici nu vreau să-mi amintesc... Ștefan privește îndelung apa Limanului, albastră, lucie ca oglinda; numai la țărm, valuri mici, înspumate, bat în stâncile pe care se înalță cetatea. Respiră adânc. Un vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în soare. Mijește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
veacul aista, oftează Țamblac. Nu ni le-am ales noi, spune Ștefan. Ne-au fost date de Dumnezeu. Ce să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună-rea, a noastră e și trebuie s-o apărăm! Cătăm și noi un liman, fie și cu catartele rupte... Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Nu pot să mă dau legat cu țara... Nu pot zălogi Moldova veacului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa de fericit n-ai de ce să fii, zise scurt cavalerul. Ai să vezi imediat că n-ai de ce să fii fericit. Spune repede adevărul. Cine te-a trimis să iscodești? și ce-ai văzut de când te tot Învârți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor, Victoria, a pierdut două sarcini iar din a treia, deși s-a născut un băiat de toată frumusețea, acesta este amenințat să se piardă. − Tare mă tem că o să moară și aista, nu știu ce să fac să-l scot la liman, că tare-i frumușel, dragul bunicăi, încheie Profira; − Apăi Profiră, eu ți-aș spune cum poate scăpa de necaz, numai că ce-ți spun eu te costă, că știi că-s vădană și o duc greu, nu ca alții mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ostași să-i ajute, s-o care pe o foaie de cort. Au rămas purceii ce abia aveau două săptămâni, fără hrană, pe care i-am hrănit noi, dându-le lapte de vacă, cu biberonul de i-am scos la liman. Pentru păsările și animalele luate nu au dat nici un ban despăgubire, așa cum făceau nemții. Nici naveai cui să te plângi, primarul și jandarmii erau refugiați iar preotul și învățătorii erau și ei plecați. Mama, care acum era mai în vârstă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
repetat sau completat ceea ce ar constitui un dezastru în ceea ce îl privește pe reprezentant, pentru că își pune statul într-o situație jenantă. Este, așadar, vorba de o încercare de a trece printre Scylla și Charybda spre a ajunge întreg la liman. Chiar dacă știam lecția bine și mă pregătisem conștiincios în acest sens, situațiile delicate, din punctul meu de vedere, nu au lipsit, pentru că legislația noastră nu era perfectă (nu sub nivelul celeia din majoritatea statelor, dar cu unele reglementări care ridicau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
acestora în rândul „ostașilor de pe front, din cazărmi și de la vetre” etc. Semnează frecvent texte socio-politice Al. C. Constantinescu, Ion Focșăneanu, S. Tătaru, Corneliu Mănescu, N. Dobre, Stelian Tecuceanu, Șt. Măgureanu (ultimii doi au și contribuții literare), mai târziu Horia Liman ș.a. Începând cu numărul 23 are loc o reorganizare a activității redacționale, grupului de „ofițeri capabili și culți”, numiți de Marele Stat Major, asociindu-i-se „o redacție civilă”, alcătuită din „colaboratori tineri, de talent și cu prestigiul unei atitudini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290506_a_291835]
-
gurii, a adăugat : “și cei mai frumoși trandafiri au spini!” Nam înțeles aluzia; probabil făcea referire la „calitățile” mele de scorpion. Am fotografiat plăcuța pe care scria în kanji: „limbajul florilor”. În cele din urmă am reușit să ieșim la liman deși n-am avut la îndemână pajura din poveste... Tot în acest perimetru, dar în afara grădinii botanice, în zona muntoasă, este un „portal” pentru trecerea „dincolo”. „Dincolo” este oceanul cu apele învolburate la țărm. Unele persoane s-au încumetat să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
prăvălia lui Muedin. Pălăvrăgeală tătărească; una dintre ele avea o proteză galben-maronie: dinți de iapă, slabă ca un schelet îmbrăcat în propria lui piele, dar plină de bunăvoință și de drăgălășenie. Mi-a spus că ai ajuns cu bine la liman, că erau trei persoane la gară, că ai să fii cineva la Paris și mi-a descris sosirea ta de regină în Paris. Drăguțule, n-am primit încă scrisoarea de la Curtici; am inima grea, nu-ți pot suporta absența, mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
extrem de hărțuită. Dar cu toate astea, predominând, dorul de tine, lancinant, ame țitor ca o obsesie de hașiș: Tu nu ești aici! Mi-e dor de tine. Marți, 3 octombrie 1947 [...] Iată-mă în pragul somnului, ca în pragul unui liman, dar vreau în astă seară să-ți scriu mai mult. În casă e plăcut; de câteva zile ni se dă căldură la 6 ½ seara, o dată pe zi, încât profit de atmosfera prietenească (sic!) să ți scriu. Nu ți-am dat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că o știu dar nu vreau să o simt și că mă amăgesc ca un întemnițat cu nădejdea că nu mai e mult și mă voi elibera. Dar eu te iubesc și mă gândesc obsedant la tine, ca la un liman, ca la orizontul ce e atât de departe și la care nu poți ajunge niciodată, căci atunci când crezi că l’ai atins, el s’a depărtat. Te strâng cu dragoste lângă mine. Mamina Joi, 6 octombrie 1947 [...] După masă eleva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vocația. În condiții de libertate socială, condiții pe care cu toții abia Îndrăzneam să le visăm Înainte! Să fie oare aceasta o regulă blestemată a „omului fericit”, care, din ciudate pricini, decade sau se pierde atunci când, cum se spune, „ajunge la liman”, să fie oare constrângerile sociale, uneori chiar și tirania, mai propice celui care vrea să dea „un sens vieții sale”, să-și croiască adică un destin În afara și uneori potrivnic celui colectiv, comun?!... Oare cum Își privește acum acest om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îmbată și te „plătește” cu vîrf și Îndesat pentru atâtea incertitudini și suferințe fizice care erau, nu rareori, să-ți compromită bunul tău cel mai de preț: demnitatea. Acea elită, cum spuneam, căreia zeii Îi permit să ajungă la acest liman, pe această „Înălțime” de unde poate contempla nu numai „relieful”, adică cel al existenței sociale și al parcursului ce se numește biografie sau soartă, dar și „relieful intern”, istoria, adesea nespusă, a tuturor Încercărilor și eforturilor, luptelor și umilințelor, dezastrelor trăite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ai maturității și ai ciocnirilor sociale, se arată a fi false, un „drog existențial” vândut de pedagogii inconștienți și mediocri, de instituții ce se Înfășoară În falduri de falsă mătase, În fraze bombastice făcute pentru copii sau neputincioși. La acest „liman” sau limită ce sperie, poate, În primul rând pentru marea, „fizica”, „primejdioasa” ei apropiere de ceea ce se numește moarte. Da, mai știi, dacă bătrânețea ar fi fost „instalată” undeva pe la mijlocul existenței umane, ea s-ar bucura de o faimă ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toate buzele În Occident, epitet cu care am luptat, instinctiv, ori de câte ori am avut ocazia. Am fost noi oare cu toții „lași”, recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor și valorilor, după ce, doar cu puține deceni În urmă, „reușiserăm” să atingem limanul național și individual visat În secole de bărbații „vii” și curajoși În spirit și moralitate ai „populației” care fusesem, Înrobiți de trei imperii?!... Sau... În „pasivitatea” noastră se ascundea o „altă” luptă, o altă „rezistență”, dovadă că suntem Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan : fața ei este senină, fără creț, pe când în fundu-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi, înainte de a fi putut ajunge la liman !” Fragmentul poate constitui foarte bine un decupaj dintr-un roman al lui Victor Hugo. Fraza va reveni spre finalul textului, reluată în ecou, ca refren și concluzie totodată a întregii istorii, cu un ce meditativ. Avem aici viziunea unui contemplativ
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]