2,625 matches
-
limbii comune. Sabine Bartsch definește colocațiile ca fiind "îmbinări recurente de cel puțin două cuvinte condiționate lexical și pragmatic care se află într-o relație sintactică directă". Exponent al teoriei contextuale asupra sensului, expuse în linii mari încă din 1934, lingvistul J. R. Firth este considerat a fi părintele acestui termen în spațiul terminologiei lingvistice. Acest lingvist britanic vorbește mai tîrziu despre capacitatea cuvintelor de a forma strînse "alianțe" noționale și semantice precum cele dintre cuvîntul night (noapte) și cuvîntul dark
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexical și pragmatic care se află într-o relație sintactică directă". Exponent al teoriei contextuale asupra sensului, expuse în linii mari încă din 1934, lingvistul J. R. Firth este considerat a fi părintele acestui termen în spațiul terminologiei lingvistice. Acest lingvist britanic vorbește mai tîrziu despre capacitatea cuvintelor de a forma strînse "alianțe" noționale și semantice precum cele dintre cuvîntul night (noapte) și cuvîntul dark (întunecat). Astfel, intervalul de timp dintre apusul și răsăritul soarelui se poate caracteriza prin diverse grade
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
general, competența este "capacitate de a se pronunța, de a decide și de a acționa într-un domeniu, pe baza unei bune cunoașteri", cuvîntul fiind introdus în terminologia lingvistică de Noam Chomsky, într-o lucrare publicată în 1965. La acest lingvist, competența vizează în mod special domeniul gramaticii și, în parte, domeniul posibilităților de a combina cuvintele. Cu timpul, au fost cuprinse toate compartimentele limbii în aria de manifestare a competenței, ca segmente ce alcătuiesc competența lingvistică. În teoriile pragmatice, este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un rezultat al imaginației (zmeul ca simbol al răului). Spre deosebire de denotație, care primește caracter de stabilitate prin relația cu obiectele, conotația are un aspect diversificat și mai puțin precis, fiind un adaos ce valorifică virtualitățile, și, de aceea, au existat lingviști, între care Leonard Bloomfield, care au apreciat că varietățile conotațiilor sînt nenumărate și nedefinite. Cu toate acestea, s-au încercat însă unele sistematizări ale conotațiilor, deși demersul este departe de a fi condus la rezultate cu caracter de generalitate apreciabil
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Lingvistica modernă în ansamblul ei a neglijat dimensiunea contextului, pornind de la ideea că ar fi posibil, chiar necesar, ca descrierea unităților lingvistice să se facă independent de actualizarea lor în context. Lucrurile s-au schimbat o dată cu dezvoltarea abordării pragmatice. Cei mai mulți lingviști admit astăzi importanța contextului și recunosc că limbajul este un fenomen social cu două aspecte: el este determinat de contextul social și este, în același timp, o practică socială în sine. V. cadru, cotext, etnometodologie, pragmatică. GOFFMAN 1966; DURANTI - GOODWIN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
filozofiei hegeliene, Wilhelm von Humboldt putea admite creativitatea limbii, în condițiile existenței ei ca activitate, dar hegelianismul presupune manifestarea dialecticii ca ceva preluat din afara obiectului vizat prin manifestarea Ideii absolute. Această perspectivă inițiată de Humboldt a fost adoptată de majoritatea lingviștilor de mai tîrziu, încît, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, Noam Chomsky a subliniat aspectul creator al uzului limbii, care constă în capacitatea vorbitorilor de a înțelege și de a produce discursuri pe care nu le-au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
secolului al XX-lea, Noam Chomsky a subliniat aspectul creator al uzului limbii, care constă în capacitatea vorbitorilor de a înțelege și de a produce discursuri pe care nu le-au auzit înainte. Acest principiu generativist a fost integrat de lingvistul american în competența lingvistică ce permite diferențierea dintre creativitatea determinată de reguli, proprie competenței, și creativitatea modificatoare de reguli, care ține de performanță. În consecință, creația în limbă este inerentă oricărui vorbitor și caracterizează actualizarea limbii în vorbire, dar această
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantic și referențial atît de sintagmele nominale descriptive și denominative, cît și de structurile anaforice. Diferite modele teoretice nu numai lingvistice, ci și filozofice au fost propuse pentru explicarea funcționării semantico-referențiale a termenilor deictici. Pentru Otto Jespersen, unul dintre primii lingviști care a atras atenția asupra particularităților deicticelor, numite de el shifters, termen preluat apoi de Roman Jakobson și tradus în franceză prin embrayeur, iar în română prin ambreior, deicticele sînt cuvinte al căror sens variază în funcție de situație, definiție controversată, avînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această manieră punea de pe atunci probleme numeroase, cu atît mai mult cu cît binomul limbă-vorbire părea să epuizeze chestiunea epistemologică fundamentală a relației dintre lingvistic și extralingvistic. A trebuit să treacă apoi mai bine de jumătate de secol ca preocupările lingviștilor și specialiștilor din alte domenii socio-umane să tindă spre descoperirea unui punct de convergență "umanist", concretizat într-un obiect de studiu aparte, care să includă și individul ca sursă a limbii, obiect numit discurs și definit, în linii generale, ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i, ca domeniu de cercetare ce respectă, în opinia lui D. Maingueneau, cîteva principii de bază, care îi asigură individualitatea și permanența: orice analiză a discursului ține cont de limbă ca obiect construit de către lingviști și de limbajele particulare considerate într-un anumit timp și spațiu; orice analiză a discursului are o relație dublă cu aspectele descriptive ale limbii. Pe de altă parte, tipurile de discurs se clasifică și în funcție de modalitățile prin intermediul cărora vorbitorul redă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1985; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ENUNȚ. Sintaxa secolului al XX-lea, prin direcția analitică (structuralistă și funcțională) ce urmărește identificarea elementelor constitutive ale unui text lingvistic, consideră că unitatea de bază a obiectului ei este enunțul. Dacă unii lingviști, cum ar fi A. Martinet formulează definiții convergente (în esență, enunțul suprapunîndu-se conceptelor de "propoziție", "frază" sau "text" și transmițînd o comunicare), alții (J. Lyons ș. a.) opun enunțul concretizărilor sale (propoziție sau frază), conform dihotomiei saussuriene: enunțurile sînt fapte de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
A. Martinet formulează definiții convergente (în esență, enunțul suprapunîndu-se conceptelor de "propoziție", "frază" sau "text" și transmițînd o comunicare), alții (J. Lyons ș. a.) opun enunțul concretizărilor sale (propoziție sau frază), conform dihotomiei saussuriene: enunțurile sînt fapte de vorbire, pe care lingvistul le folosește ca date pentru construirea structurii subiacente comune: limba. Lingvistica românească recentă reflectă aceeași preocupare pentru definirea conceptului de "enunț", dar rezultatele acestor cercetări sînt încă ezitante și inconsecvente; de exemplu, se definește enunțul ca fiind "o comunicare întreagă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de sine stătătoare. Segmentarea gestuală din planul expresiei, axată pe lipsa de unitate gestuală din dimensiunea sintagmatică, ridică probleme în ceea ce privește investigarea discursivă și coerența metalingvistică. V. gestualitate, proxemică. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. CC GESTUALITATE. Mult timp neglijată de lingviști, gestualitatea (caracterul gestual) are uneori un rol important în transmiterea informației enunțului și, de aceea, a devenit în epoca actuală un obiect de studiu pentru aceștia. Nu există totuși nici acum un consens în ceea ce privește statutul ei, de obicei, fiind considerată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gestualitatea reprezintă interacțiunea comunicativă cu ajutorul gesturilor, care, dacă sînt considerate independente de vorbire (comportamente non- verbale), aparțin de obicei ansamblului fenomenelor coverbale. Deseori este asociată și mimica, încît se vorbește de mimo-gestualitate, care ar interesa într-o anumită măsură pe lingviști. Au existat încercări de a a realiza mijloace de analiză a limbii corpului în ansamblu și de a institui termeni speciali pentru elementele ei, pornind de la modelul studiului limbii naturale, însă diferența de esență și de statut dintre aceasta și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lor cu liniuța. V. discurs, modalizare. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN GLOSEMATICĂ. Deși teoria lingvistică elaborată de Louis Hjelmslev sub denumirea glosematică nu s-a generalizat, ea a avut un rol decisiv în realizarea unor concepții semiotice coerente. Acest lingvist a pornit de la principiile formulate de Ferdinand de Saussure, pe care le-a radicalizat, propunînd o perspectivă ipotetico-deductivă asupra limbii, prin reținerea din opera înaintașului său a două teze din teoria semnului lingvistic: 1) limba este formă, iar nu substanță
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai multe accepțiuni, între care cea atribuită de Emile Benveniste unor deictice, precum pronumele personale de persoana întîi și a doua, pronumele și adjectivele demonstrative, unele adverbe pronominale și mărcile verbale temporale, care realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit grupa acestor deictice indicatori de subiectivitate, căci se raportează la subiect (locutor), considerat ca reper în cadrul situației. În gramatica generativă, indicatorul sintagmatic este o reprezentare, printr-un arbore sau prin paranteze, a structurii de constituenți ai unei fraze
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
denumește un text scurt (scris sau gravat), care conține o mențiune, o opinie, o dată etc., în unele analize ale atitudinilor propoziționale ale locutorului, precum credințele, desemnează o entitate lingvistică oarecare, precum propoziția. V. enunț, text. FLEW 1984. RN INSECURITATE DISCURSIVĂ. Lingvistul american W. Labov, autor al unor importante lucrări de sociolingvistică, a propus noțiunea de "insecuritate lingvistică", pentru situația în care reprezentanții micii burghezii cunosc formele ce conferă prestigiu, fără însă a le realiza sau realizîndu-le într-o manieră exagerată, iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de comunicare orală privat de posibilitatea de a lua cuvîntul, mulțumindu-se să asculte ceea ce spune locutorul (de exemplu, în cazul unei conferințe, al unei emisiuni radiofonice etc.). În ceea ce privește natura și funcția noțiunii "interlocutor", se manifestă o anumită ambiguitate: unii lingviști atribuie interlocutorilor un statut de actori externi actului enunțării (emițători și receptori), alții le atribuie un statut de protagoniști interni procesului de enunțare (enunțiatori și destinatari). V. destinatar, emițător, locutor, receptor. DUCROT - TODOROV 1972; GREIMAS - COURTÈS 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursive, încheind cu o evaluare cantitativă a lor. Orientarea istoricilor spre unele dintre problemele lingvisticii nu a condus însă nici la rezultate importante și nici la un acord între specialiști în ceea ce privește valabilitatea rezultatelor. O constatare acceptată de istorici și de lingviști a fost aceea a imposibilității conturării unui studiu al condițiilor lingvistice ale apariției formelor discursive care să asigure accesul la înțelegerea istoriei fără a prejudicia relația cu realitatea discursului. V. analiză a discursului, arhivă, corpus, eveniment discursiv. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i, la capitolul coerență discursivă. Izotopia desemnează modalitățile ce țin de structura și de organizarea nonlineară a textului și contribuie la coerența lui, avînd la bază redundanța unui element de semantică discursivă. Semioticieni și lingviști, precum J. Courtés, F. Rastier, M. Arrivé, au pus în legătură izotopia cu alți termeni precum: omogenitate, eterogenitate, tropi, metaforă, metonimie sau sinecdocă, contribuind la realizarea unei adevărate tipologii. Redundanța elementelor semantice se poate manifesta explicit sau implicit (de exemplu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
delimitarea a ceea ce este lingvistic de ceea ce nu este lingvistic, a sistematicului de extrasistematic, a ceea ce este structurat de ceea ce este facultativ. Statutul lexemului, ca unitate funcțională în limbă și ca element al structurilor lexicale, are la bază, potrivit acestui lingvist, următoarele distincții, existente între: lucruri și limbaj, limbajul primar și metalimbaj, sincronie și diacronie, tehnica discursului și discursul repetat, arhitectura și structura limbii, sistemul și norma limbii, relațiile de semnificație și relațiile de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ceea ce le deosebește este faptul că lexemul aparține lexicului limbii, în timp ce cuvîntul este actualizarea unui lexem în cadrul discursului. Atunci cînd această distincție este trecută cu vederea, se folosește termenul neutru cuvînt, care desemnează orice unitate lexicală cu valoare denominativă. Majoritatea lingviștilor recunosc în cuvînt o unitate lingvistică fundamentală, căreia i se atribuie însușirea de universalitate. Cuvîntul există mai întîi ca invariantă și apoi ca variantă a nivelului lexical, ca unitate de denumire, fiind corelat cu noțiunile. Cu această primă accepție, cuvîntul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
număr în direcția normalizării formelor: în româna veche, forma de singular copaci(u) nu era diferențiată de plural, diferență exprimată de opoziția actuală copac/copaci care lexicalizează numărul. În categoria procedeelor secundare de formare a cuvintelor în limba română, unii lingviști au inclus lexicalizarea de variante fonetice, morfologice (forme flexionare) derivative (reale sau aparente) ale unuia și aceluiași cuvînt polisemantic. Prin acest procedeu, dintr-o variantă (alofon, alomorf) a unui cuvînt originar se formează un alt cuvînt (sau chiar două cuvinte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
principiu, independentă de cea a limbii populare, așa cum demonstrează numărul mare al secolelor în care limba latină literară a continuat să fie o limbă uzuală a culturii și a cultului și după ce nu a mai avut un corespondent popular. Acest lingvist a stabilit că cele două niveluri ale culturii, indicate de Lucian Blaga, se raportează la cele două niveluri ale limbii: cultura minoră la limba populară și cultura majoră (de erudiție) la limba literară (de cultură). Din perspectiva a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că nu se pot realiza idei, concepții sau teorii în legătură cu limba sau cu limbajul fără a avea în vedere fapte concrete, măcar în fazele inițiale ale cercetărilor. Ca atare, constatările ce țin de practică nu pot fi evitate de nici un lingvist, căci orice vorbire se realizează despre anumite lucruri sau despre anumite stări de lucruri, iar referenții cuvintelor sînt de cele mai multe ori de natură materială, deși imaginea lor în conștiință reprezintă o formă a idealității și, chiar în cazul unor lumi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]