9,794 matches
-
i-a spus împăratului: "După mine, domnul Gong Gong care răspunde de lucrările hidroameliorative este potrivit". Împăratul Yao a negat: "Domnul Gong Gong știe să vorbească frumos, dar gândește cu totul altfel. Cu o asemenea persoană la cârmă, nu sunt liniștit". Astfel, consultările au rămas fără nici un rezultat. După câteva zile, împăratul a convocat din nou șefii de trib. De această dată, cei mai mulți dintre ei au spus că tânărul Shun merită să acceadă la tron. Împăratul a dat din cap și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cao a râs în hohote: "N-aveți nici o grijă. Suntem la nord de fluviu, iar inamicii, la sud. Acum este iarnă și bate vântul numai dinspre nord-vest. Dacă ne atacă cu foc, va fi vai de ei." Toată lumea s-a liniștit. În 20 noiembrie, a început să bată vântul dinspre sud-est. Zhuge Liang, consilierul militar al lui Liu Bei, care cunoștea foarte bine astronomia, împreună cu Zhou Yu, terminaseră demult pregătirile pentru această zi. Cao Cao a primit o nouă scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
doar o noapte la mama sa. Prințesa a plecat la mama ei cu pruncul la sân. A ciupit copilul ușor, pe furiș, și acesta a început să plângă. Împărăteasa avea o mare slăbiciune pentru nepoțel și a încercat să-l liniștească. Prințesa i-a sugerat să-i dea săgeata-simbol băiețelului, să se joace cu ea, pentru a se liniștii. Împărăteasa i-a dat săgeata, cerându-i însă să o înapoieze a doua zi. Tânărul Yang a trecut granița în tabăra armatei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o corabie în furtună, mama mă strângea la piept, mă mângâia pe păr, a înțeles deodată ce era cu djinii și mi-a zis că e cutremur. Era cutremur, știți, un mare cutremur și, când am aflat asta, m-am liniștit. Tata se trezise de-a binelea, ne-a tras sub tocul unei uși (tata se pricepea foarte bine la ce trebuie făcut când e câte-un cutremur), ne sprijinea cu brațele și am stat acolo lipiți unul de altul, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu nu mi-i amintesc să fi plâns vreodată) și de nevoia asta, poate ridicolă, de a da naibii timpul trecut, de a abandona pentru câteva pagini povestea, de a intra în timpul prezent ca într-o piua unde totul se liniștește unde îmi pot aminti că cea mai frumoasă căsuță din lume e sub plapumă unde mai pot asculta cu mâinile la urechi cum trece trenul pe dinăuntru ca pe un pod care zăngăne ușor spre coșul pieptului și chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe săturate, mi-am jurat că nu voi mai privi vreodată în oglinda roșiatică a crucii, am gustat, atent și tacticos, din stropii ăia micuți și sărați ai lacrimilor, m-am șters bine de tot cu un prosop, m-am liniștit, am intrat în sufragerie, am deschis televizorul și-am început să mă uit la un meci de pe bulgari. Levski Spartak-Lokomotiv Plovdiv. S-a terminat 2-1. Duminicile erau urâte. Ca meciurile de la bulgari. Evident că am cedat în fața ispitei. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plapumă, despre o groază de chestii de-ale mele (pe unele nici n-aș fi vrut să le aflu, ca, de exemplu, că Dinamo va pierde returul cu F.C. Liverpool), în fine, aș fi vrut să-i spun să se liniștească, să-i arăt că Bau-Bau a pierit demult, că atunci când voi fi mare voi vrea să fiu ca el, cel mai mare învingător al Bau-Bailor, dar cuvintele se încăpățânau să rămână nerostite, era un vis ciudat, în care nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
facă tema când îi curge stiloul!? Crucea se plictisise. În afară de mine, n-o prea mai băga nimeni în seamă. Din cauza școlii cred. În fine. Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la spate“, pe undeva trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
interesez, zise dactilografa, și intră Într-o Încăpere alăturată. Rowe avu răgazul să se Întrebe dacă nu fusese cumva imprudent venind singur Încoace. N-ar fi fost mai bine să-l ia cu el și pe A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și că totul e cît se poate de normal, singurul element anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mare și palidă nu se ivi nici un indiciu. Părea să planeze deasupra lor, Într-o lume aparte. Dacă doriți, vă puteți alătura grupului nostru, spuse ea. Neofiții sînt bineveniți, cu condiția să nu-și manifeste ostilitatea. — O, nicidecum, nicidecum! o liniști Hilfe. Legănîndu-se ca o statuie vie, doamna Bellairs porni Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere În glas. Credea, desigur, c-o să mai cîștige o cupă, fire-ar ale dracului de cupe. — A făcut-o pentru Anglia! Încerca maică-sa să-l liniștească. Apoi, Întorcîndu-se spre Rowe: SÎnt de părere c-ar trebui să-i punem și crosa de hochei lîngă uniformă, dar Henry nu vrea cu nici un chip. — Eu o să plec, spuse Rowe. Nici n-aș fi venit dacă... — Ba nu, rămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
face viața prea plăcută. — Mi-e frică! șopti Anna Hilfe ducîndu-și mîna la gură ca un copil. Îmi pare rău, dar mi-e frică să stau pe Întuneric! — Fii pe pace, n-au cum să ne facă vreun rău, o liniști el. Ușa e zăvorîtă, și n-o pot sfărîma. Ne aflăm, totuși, Într-un hotel civilizat... — Ești sigur că nu există o altă ușă? În bucătărie, de pildă? — Da, ai avut iarăși dreptate. Există, ca În orice apartament modern, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbească din ce În ce mai tare. — Peste-o jumătate de ceas Începe alarma, spuse Anna Hilfe. Și-atunci, au să coboare la subsol toți locatarii, În afară de noi... și de ei. MÎna Annei era rece ca gheața. — Foarte bine, asta-i șansa noastră, o liniști el. CÎnd au să sune sirenele, o să ne alăturăm celorlalți. — Ne aflăm la capătul culoarului și s-ar putea să nu fie pe aici prea mulți oameni. De unde știi că mai stă cineva pe culoarul ăsta? SÎnt prea prevăzători ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
băiete! Așa Închis cum sînt, nu pot face nimic. Dar tot n-aș fi În stare singur să fac mare lucru. Dac-aș avea, Însă, vreo cincizeci de oameni din vechea gardă... — Voi supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească. — Credeam că nemții au ocupat-o... Nemții nu-și pierd vremea degeaba... Știi, cîteodată mi se cam Încurcă lucrurile În cap, băiete... — Trebuie să plec! Țin-te bine! Am să mă țin, băiete! Am trecut și prin situații mai grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lămurești lucrurile. De aceea te-au convins să te ascunzi, ceea ce, dintr-un motiv sau altul, nu era totuși de ajuns. Voiau, firește, să te facă să dispari fără urmă, dar cînd au constatat că-ți pierduseși memoria, s-au liniștit. Era o soluție mai comodă decît omorul, pentru că dispărînd puteai trece drept vinovat de atentatul de la Regal Court, și de dispariția lui Jones. — Dar ce-i cu fata? Deocamdată să lăsăm deoparte misterele, răspunse domnul Prentice. În tot cazul, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era ascunsă aici. Îi era rușine că se Întorcea În locul acesta ca un dușman. Nu vă supărați, dar aș prefera să nu-l văd pe doctorul Forester, spuse el. — Să n-aveți grijă, domnule, zise polițistul cu lanterna. Acum e liniștit. — A cui e mașina aceea? Întrebă domnul Prentice, care nu auzise ce spusese polițistul. Pe alee se vedea un Ford V8, dar nu de mașina asta Întreba domnul Prentice, ci de o rablă cu parbrizul spart și murdar - una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg semăna cu un cap de mort atîrnat la intrarea aleii cu trandafiri... Deodată, auzise strigătele lui Stone... Începînd de-aici, amintirile lui Johns erau foarte confuze. Alergase, pare-se de-a dreptul În odaia lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te rog! Văzînd că nu face nici un gest, apucă ea Însăși sfeșnicul. Fața ei crispată avea o expresie teatrală și cam copilăroasă. Ai fi zis că-i o școlăriță În rolul lui lady Macbeth, pe care simțeai nevoia s-o liniștești, spunîndu-i că toate Întîmplările din piesă nu-s chiar adevărate. Ca și cum ar fi fost Într-adevăr vorba de o repetiție, Anna porni cu sfeșnicul - care, bineînțeles, n-ar fi fost aprins decît În seara „premierei“. În apartament, totul era urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
descoperit, unii oameni abia așteaptă s-o fac. Își dădu jos ochelarii de soare și-mi oferi un zâmbet trist. - Pentru un doctor, un deces în familie dublează neliniștea pacienților. - Să înțeleg că hainele albe nu le porți ca să-i liniștești? - Pot să port și-un afurisit de chimono, dacă vreau. Ne-am ocupat locurile în mașina mea. Îmi spuse că lucra la departamentul de imigrare de la Aeroportul Londra. Ținându-se la distanță de mine, se lăsă pe spate, sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lângă șine. Capota, parbrizul și acoperișul fuseseră zdrobite de impact. Înăuntrul cabinei, familia zăcea într-o grămadă asimetrică, bustul decapitat al pasagerei din față încastrat în parbrizul spart. Tehnicienii fluturară din mâini către mulțime într-o încercare de a o liniști și se duseră spre motocicletă, care stătea pe-o rână cam la cincizeci de metri în spatele mașinii. Începură să strângă bucățile din corpul motociclistului, îndesându-i la subsuoară picioarele și capul. Bucăți din fibră de sticlă provenite de la fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașinii și înălță mâinile într-un gest politicos de alarmă pe când capul mamei sale izbi luneta și, după o serie de salturi prin mașină, ieși prin portiera stângă. Încet, după câteva salturi greoaie, mașina se opri. Cei patru pasageri se liniștiră în cabina decorată cu cioburi. Membrele lor fosforescente, ocupate cu o enciclopedie de semafoare ignorate, se așezare din nou într-o postură grosolan umană. În jurul lor, tromba de sticlă jivrată se îndepărtă definitiv. Cei aproximativ treizeci de vizitatori se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-l, dar care exprima și acceptarea propriului eșec și autoritatea mea asupra lui. Când am pornit motorul, își așeză palma bandajată peste coapsa mea. Surprins de acest contact fizic dintre noi, am crezut la început că Vaughan încerca să mă liniștească. Îmi duse apoi mâna la gură, și-am văzut cubul argintiu, deja scobit, dintre degetele sale. Am desfăcut folia și-am așezat cubul de zahăr pe limbă. Am părăsit aeroportul prin tunelul de ieșire, am străbătut Western Avenue și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Vaughan peste cadranele sclipitoare ale tabloului de bord, apăsându-i degetele pe manetele tăioase, pe lăncile proeminente ale indicatorului de direcție și ale schimbătorului de viteze. În cele din urmă, i-am lăsat mâna să-mi zăbovească pe penis, liniștit de apăsarea ei fermă pe testicule. M-am întors spre el, plutind împreună pe amniosul aerului iluminat, încurajat de morfologia stilizată a unui interior de mașină, de sutele de gondole radioase planând de-a lungul autostrăzii de deasupra noastră. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pregnant în decembrie 2000 refuzul de a se implica într-un sistem politic de care se simțeau înstrăinați. O astfel de alienare nu se rezumă doar la ei, însă efectele sale dezastroase au fost reduse prin puterea televiziunii de a liniști populația. Posturile private principale sunt deținute de oameni de afaceri dependenți de bunăvoința PSD, în foarte mare măsură din cauza datoriilor pe care în anumite situații, le au față de stat. În programele de televiziune predomină concursurile, serialele de acțiune violente, importate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]