122,821 matches
-
dincolo ale lui Mircea Ciobanu din Patimile și descripțiile într-un aparent dincoace ale lui Marin Sorescu din La lilieci, sau atitudinea lui A. E. Baconsky, din Declinul metaforei (1961) și Poeți și poezie (1963). Firește, referitor la prima situație, linia descărcării de metaforizare însoțește poezia din prima ei clipă, și încearcă să îndepărteze roiul de neaveniți, chiar de cititori inadecvați ai acesteia. Dar dezavuarea metaforizării presupune eforturi continue, fiindcă metaforizarea este solicitată chiar de procesele limbii, unde se ascunde și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și Despre suflet și înviere, față de Platon, cu ale sale Timaeus și Phaedo, și dependența sa formală față de Symposium al lui Platon, în a sa Despre feciorie și Comentariu la Cântarea Cântărilor, surclasează de departe tot ce există pe aceeași linie în scrierile Sfântului Vasile sau Grigorie de Nazianz, ale Sfântului Atanasie sau Hrisostom. Ca o ironie, Occidentul posedă acum texte mai valoroase ale Sfântului Grigorie de Nyssa decât ale oricăruia dintre cei doi capadocieni, un avantaj pe care îl datorează
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
unei reevaluări a naturii teoriei sale asupra ascezei în general și asupra relației dintre dorință și facultatea rațională, în particular<footnote În Occident, aportul valoros al unora precum Mark Hart, John Behr, Rowan Williams, Morwenna Ludlow a contribuit la caracterizarea liniilor acestui proiect prin reevaluarea ipotezelor anterioare privind fundațiile antropologice ale teoriei ascetice a Sfântului Grigorie. Astfel, a se vedea Mark Hart, „Reconciliation of Body and Soul: Gregory of Nyssa’s Deeper Theology of Marriage”, în Theological Studies, 51, 1990, p.
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
deux de Balanchine) și Myriam Ould Braham și Stéphane Bullion (în Romeo și Julieta de Mac Millan), au pus în evidență acuratețea tehnică specifică școlii franceze de dans, dar au fost departe de a depăși media acestei școli, prin impregnarea liniei clasice cu o personalitate care să o facă să strălucească. Au fost poate prea grăbiți să-și facă spectacolul de la București - așa cum ne spune tot programul de sală - între spectacolele pariziene din ajun și cele din a doua zi, spre
Stele fără strălucire by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10024_a_11349]
-
voce limpede și flexibilă, bine instalată în disciplina stilului mozartian, feminină și grațioasă, iar Ionuț Pascu are fizicul și dezinvoltura personajului, dublate cu muzicalitate de un timbru generos. Mai puțin reliefată este perechea aristocrată: Simonida Luțescu este frumoasă, credibilă în linia personajului melancolic al Contesei, dar fără a-i da o individualitate vocală proprie. Despre Conte, Beaumarchais spunea că trebuie jucat ,foarte nobil, dar cu grație și libertate" și este întrucâtva și optica regizorului. Dar traducerea în fapt vocal și scenic
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
acea dată sub egida titulaturii de Romantism muzical european se divide în mai multe direcții: (1) continuatorii romantismului (încă romanticul Anton Bruckner, postromanticii Richard Strauss, Gustav Mahler, tănârul Arnold Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu o concepție proprie asupra muzicii instrumentale-simfonice și de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
încă romanticul Anton Bruckner, postromanticii Richard Strauss, Gustav Mahler, tănârul Arnold Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu o concepție proprie asupra muzicii instrumentale-simfonice și de operă); (4) continuitatea poate fi constatată, însă, în contextul școlii ruse, după romantismul tributar al lui Piotr Ilici
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tănârul Arnold Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu o concepție proprie asupra muzicii instrumentale-simfonice și de operă); (4) continuitatea poate fi constatată, însă, în contextul școlii ruse, după romantismul tributar al lui Piotr Ilici Ceaikovski impunându-se reprezentanții postromantismului rus, Alexandr Nikolaievici Scriabin
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Aceasta este ideea cercetătoarei americane Marcia Citron atunci când ea notează: „Succesiunea lineară nu trebuie să ocupe o astfel de poziție centrală în studiul istoriei. Ea scoate în evidență continuitatea directă, cauzalitatea și evoluția, care sugerează o moștenire comună și o linie continuă a descendenței. Pe scurt, istoria este studiul trecutului, însă nu neapărat a unui trecut liniar.”<footnote Marcia Citron, op. cit., p. 216: „Linear succession need not occupy such a central position in the study of history. It emphasizes direct outgrowth
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
causality, and evolution, which suggest a common heritage and a continuous line od descent. [...] In short, history is the study of the past and not necessarily of a linear past.” footnote> Însă o asemenea imagine ar anula posibilitatea stabilirii unor linii de continuitate, interzicând, practic, verosimilitatea realizării unor comparații fecunde, în situația în care nu ar exista „săgeata” unei temporalități comune pentru toate varietățile „speciilor” stilistice, spre exemplu, de la Ars Antiqua a lui Léonin și Pérotin și până la ultimele experimente meta-stilistice
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
două „blocuri” temporale, ale căror departajări ar fi „dizolvate” în virtutea unei continuități evolutive susținute pe întreaga desfășurare a secolului al XIX-lea. Iar această ipoteză a lui Friedrich Blume nu reprezintă un caz izolat. Ideea compresiei stilistice nu pretinde relevarea liniilor de continuitate (chiar dacă într-un mod indirect le determină), a descendenței sau a unei moșteniri comune și nu presupune reducerea la un numitor comun ce ar privilegia anumite fenomene în detrimentul altora. De fapt, este vorba despre constatarea funcționării unui fenomen
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
celulă generatoare și funcția ei în muzica lui Beethoven, cât și la sistemul de leitmotive în dramele muzicale ale lui Wagner, sau funcția de modúl generativ al seriei, spre exemplu, în muzica lui Webern. Putem construi în acest sens o linie de descendență a însăși funcției de idee generativă ca element organic primar, implicat în edificarea procesual-structurală a unei lucrări muzicale. footnote> o dezvăluie chiar compozitorul într-o convorbire cu Alexander Ivashkin: „Eu visez la Utopia unui stil unificat, unde fragmentele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
greu suportabilă, tonul scrierii edificatoare mă irită. în cercetarea academică nu mai cred, eseurile mi se par futile". Consecvent, fie și pe un palier subliminal (dar nu l-am jigni pe un intelectual de seamă invocînd un astfel de palier?), liniei noiciene, a disprețului față de ,Germania untului", față de Vestul epuizat, decăzut, Gabriel Liiceanu emite, în Ușa interzisă, judecăți teribile (nu spunem teribiliste pentru a nu întuneca și mai mult prezentele rînduri): ,Platon fusese singurul care gîndise rămînînd pe terenul vieții. Tot
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
fac formula acestei poezii, și-i explică succesul, atît cît a fost el, în anii '80. Revelația poeziei lui Tonegaru, care le va pica bine ,orășenilor" de mai târziu, e miraculosul de după blocuri și mări: , Tramvaiul vechi era tras pe linie moartă,/ la o casă o fereastră era deschisă la etaj;/ era cald, prea cald și copii de joacă obosiți/ ca îngerii ce se întorc cu stelele dela păscut/ așteptau să spună o poveste tramvaiul - / tramvaiul în care o pisică a
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
lor, de dragul președinției onorifice a unui PSD condus de Geoană. O dovadă a încrederii sale în realesul partidului? Mai curînd o confuzie de om bătrîn între amintirea disidenței lui, în PCR-ul condus de Ceaușescu, cînd a fost tras pe linie moartă, la Editura Tehnică, și prezentul PSD-ului lui Geoană, care l-a parcat în președinția onorifică.
Victoria unui perdant,Geoană by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10056_a_11381]
-
totuși, au ceva crucial în comun, din punct de vedere narativ (chiar dacă, în cazul 1, vorbim de ditamai frînghia aranjată linear cu mini-inserturi de pe la curtea austriacă, iar în 2. de două planuri diferite, bine proporționate, intersectate la început și la linia de ,finish", și deci, de doi eroi): în ambele cazuri, cunoașterea finalului este extrem de la îndemîna spectatorului. Diferența e că al Mariei-Antoaneta îl știi din cultura generală, dar nu-l vezi pe ecran (mă rog, eventual foarte metaforic), iar al
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
-se el însuși de ingerințe ale politicului, socialului, comercialului strident, pornografiei. Un critic închipuit sau slab sau laș va fi atent, dimpotrivă, la cântecele diferitelor sirene, făcând urechea pâlnie pentru a nu rata vreo oportunitate. După un timp, se trage linie, se adună și se scade: criticii adevărați rămân în cursă, pseudocriticii dispar în peisaj. Vremea bilanțului și a culegerii (în ambele sensuri: editorial și gospodăresc-simbolic) a venit și pentru Alexandru Mușina, membru de frunte al generației '80, din care totuși
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
cel mai mare povestitor român... La noi Ardealul a însemnat totdeauna acțiune, viață bine gospodărită și în același timp drag de carte. Os ardelenesc, bunicul David prețuiește știința de carte, ca fi-sa, Smaranda. Elocvența lui este elocvența ei. Și linia maternă învinge, decide soarta scriitorului. Să n-o uităm nici pe sensibila bunică Nastasia, bunăcuviința însăși, purtând mereu lacrimi în ochi de suferințele altora. în toiul disputei dintre părinți, să-l dea, să nu-l dea pe drăcosul copil la
Originea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10047_a_11372]
-
la una-mie-opt-sute-douăzeci-și-unu-fix n-o face din tembelism anacronic sau din impuls regresiv neîntemeiat: demersul său oratoric, punctat și de alte borne cronologice semnificative, are vădit sens recuperator și integrist, personajul fiind animat de intenția jalonării cât mai convingătoare a unei linii de continuitate (...) Dacă trecem peste cronologia defectuoasă (de la 48 se revine la 34), generată de profunda tulburare a omului, ideea transpare cu mare claritate. Ceva miez are inclusiv aberanta dilemă privind revizuirea Constituției: Tache Farfuridi admite schimbarea, chiar în punctele
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
umbre/ nu mă întreba cît plătesc/ prezența lor efemeră" (Stampă). Dacă ar fi să găsim o corespondență plastică acestei poezii cu contururi vagi, cețoase, cu forme plutitoare, ea ar fi neîndoielnic acuarela. Culorile se diluează, se varsă una într-alta, liniile șovăie, se frîng, se mixează, imaginile devin curgătoare în delicatețea lor melodioasă. Contează mai puțin preciziunile, "amănuntele" ce pot provoca reacția dureroasă a memoriei decît atmosfera unui peisaj blînd, evanescent: "Cum coboară ceața, pe munți/ cum mi-i stinge// dincolo de
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
parteneriat, de comunicare, de profesionalism și, nu în ultimul rînd, chiar o altă percepție a ideii de libertate. Salonul internațional de gravură mică și mail-art Cea de-a opta ediție a Salonului internațional de gravură mică s-a desfășurat, în linii mari, conform enuțurilor deja făcute în edițiile anterioare. Ca și în edițiile precedente, el a fost acompaniat de o secțiune de mail-art, pe cît de imprevizibilă, pe atît de spectaculoasă. Integrat, așadar, unui proiect cultural și instituțional atît de ambițios
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
geografică. Față de ediția anterioară, la care au participat doar 275 de artiști cu 1105 lucrări, la ediția din 2006 au partcipat 445 de artiști cu 1863 de lucrări, iar proveniența acestora a acoperit, paractic, întreaga suprafață locuită a Pămîntului. în linii mari, ediția din anul acesta se înscrie destul de clar în aceste coordonate generale, dar prezintă și acel fatal coeficent de imprevizibil și de noutate care diferențiază subtil o ediție de alta. în primul rînd, ca și anul trecut, actualul Salon
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
bine distincte: de o parte literaturile franceză, italiană și spaniolă; de alta, literatura germană"; se constată că s-a ajuns la situația în care "în scrierea românească, întrebuințarea virgulei variază aproape de la un scriitor la altul"; totuși, "cei mai mulți urmează în linii generale punctuațiunea franceză, care este și a celorlalte popoare romanice"; autorii înșiși recomandă acest model, deși e mai complicat: "întrebuințarea virgulei însă, după sistemul francez, pretinde de la scriitor finețe, spre a deosebi ce este determinativ și ce este explicativ, - deosebire
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
capete înclinate. Singura notă discordantă, din punct de vedere coregrafic, o constituie partitura pur clasică rezervată lui Horatio, interpretată tehnic cu brio de Traian Vlaș, dar care nu exprimă substanța personajului. Este oare vorba de o prejudecată, aceea că numai linia pură, clasică, poate evoca un personaj pozitiv? Oricum însă, țesătura de mișcări clasice nu era de fapt o țesătură, ci o însăilare de vocabule spectaculoase, care nu avea nici un fel de putere de evocare, fiind pur decorativă. Dincolo de acest traseu
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
Pintilei și Paula Niculiță, cât și pentru cei doi gropari evocați prin mișcare de Marian Ghenea și Laurențiu Lazăr, stilul lui Răzvan Mazilu definindu-se tot mai limpede drept unul care reușește să îmbine derizoriul cu prețiozitatea și în care linia șarjată joacă un rol important. Plastica mișcării sale a fost excelent împletită cu prețiozitatea costumelor Doinei Levintza, moderne ca factură, dar cu ingenioase trimiteri la linia costumelor de epocă, iar întreaga compoziție scenică a avut ca suport decorul simplu dar
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]