12,623 matches
-
tuturor ne lipsesc discuțiile cu oameni inteligenți, pasionați, geniali... Mă întreb uneori, cu groază, dacă nu cumva avem nevoie de clandestinitate pentru a fi autentici. Primii cincisprezece ani din cariera mea am făcut teatru nu mergînd prin text, nu asumîndu-mi-l liric, ci ocupîndu-mă de el arheologic, științific, acumulînd o informație cît mai vastă, încercînd tot felul de conexiuni, fie și întîmplătoare. Apoi a urmat un refuz al acestui demers. Mă interesează nu neapărat lucrul cu textul, ci cu tema, cu obsesiile
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
dată numai de tempo-urile rapide, ci mai ales de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite cu peniță fermă ca într-o gravură de secol 18. Marșul funebru articulat cu sobrietate în nuanțe gradate fin are o dimensiune lirică, sublimată mai degrabă decât dramatică, iar finalul încheie ciclul simfonic nu fără momente spectaculoase, însă păstrând tot timpul cumpăna estetică a clasicismului. Să mai adaog că auzul este mângâiat de calitatea sound-ului orchestrei, de maleabilitatea cu care se desfășoară scara
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
acolo unde ea lucrează fără contract, mai degrabă în ilegalitate decît cu investitură și mai curînd boicotată decît programată". Aventura apei ajunge astfel a reflecta nu doar natura imaginarului pillatian, ci și ambiția hermeneutului său. Apa își descoperă o valență lirică în planul critic! Un exemplu mai potrivit i se pare lui Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a se prezenta ca "stihie masculină", ca un
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
investigație a apei: "voi încerca să prind ceva din ceea ce îmi pare viața mea reală, voi căuta să pătrund în eul meu mai adînc, să privesc apa cu oglinzi fumurii a conștiinței mele interioare". După cum meditația se fixează asupra "explorării" lirice, omologate ca o aventură acvatică: "Tragedie cotidiană a poetului ce încearcă dibuind adîncimile sale: scafandru neputincios. De cîte ori atinge fundul se cere tras repede afară, nemaiputînd îndura presiunea propriului său suflet". Se află oare, în astfel de mărturisiri, o
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și ce i-a urmat au elemente comice, dar nu le-aș descrie ca romane comice. Ele sunt pur și simplu romane în sensul de literatură. Nu sunt sigur ce vrea să spună lirism, dar discursul la persoana întâi e liric, iar eu am folosit mult narațiunea la persoana întâi în ultimele mele trei romane (inclusiv Thinks...), poate ca să abordez emoțiile "tandre" asociate cu iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
grad mare de obiectivitate, și le lasă pe ele să-l cucerească pe cititor. Nu procedează, ca alți poeți, care vin ei înșiși în prim-plan și cer să li se dea atenție. Nu sare etape în desfășurarea unui recital liric, din dorința de-a ajunge repede la fraza memorabilă dinainte concepută, și nici nu lungește discursul la nesfârșit. Poemele sale durează exact cât trebuie. Arta de a provoca neliniștea într-un mod politicos Această eleganță stilistică desăvârșită ne impresionează cu
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
te cam tunzi, amice,/ Ți-o spun așa, din pură simpatie""(Într-o dimineață). Condescendența ironic conotată cu care îi vorbește nu stinge ardoarea autorului, frenezia ascunsă cu care își articulează ființa în lume. Notificările ei reprezintă un abandon pur liric, visător, în existența fixată prin alfabetul rebarbativ, prin metaforizarea naturalist-reportericească: "Toate părțile trupului meu miroseau a femeie" (ibidem). Sau: " Sîntem buni și frumoși, sîntem buni și frumoși, ficțiunea mea blondă,/ Ca frunzele strălucitoare ce urcă/ Treptele oamenilor de azi, în
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea însăși o cale de obiectivare, de sustragere de la spovedania lirică, abordată cu aplomb de optzeciști -, cu toate că se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
mărturisirile cabotine ale diaristului. Despre amplul poem, "Anul 1940", de Nicu Caranica, publicat la editura "Eminescu" în 1997, (volum apărut cu mulți ani în urmă la Paris, în editura Ethos a lui Ioan Cușa) vorbește ca despre o veritabilă "mitologie lirică și utopie", urcând ușor artificial cota scriitorului. Au și criticii obiectivi punctele lor vulnerabile! Eseurile-foiletoane ale lui Al. George din Întâlniri sunt pentru cronicar o bună ocazie de a-și proba gustul pentru savuros și analiza lucidă, aici nu neapărat
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
o profesie, dar nu pe cea de profesor în învățămîntul, cum se cheamă acum, preuniversitar, care mi-a displăcut după o scurtă trecere printr-însul. De profesie poet, sună ridicol. De profesie critic, mi se pare mai acceptabil. Dar chemarea lirică a rămas pînă azi, ca o expresie a "profunzimilor" ființei, ca un pariu cu dificultățile ei de-a fi, încercînd a se răsfrînge în ireductibilul limbaj metaforic. Evident, nu sînt tocmai eu în măsură a da o sentință valorică asupra
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
ar vrea să zboare. Inadaptarea funciară e trăsătura sa de căpetenie, sfidînd relativele succese, utopicele privilegii. Laitmotiv al întregii sale producții, acest simțămînt al incongruenței cu mediul (privind lucrurile mai adînc: cu propria sa condiție) alcătuiește un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui mulțumită lui. Insuficiența se convertește în soluție vitală, printr-un discurs declarator al unei dependențe fatale: Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
un punct cu deosebire dureros al inadaptării sale. În fața unor aberații ale realului, poezia se repliază, resorbindu-și idealismele, transformîndu-le în propria-i substanță iremediabil dramatică. Jocul intelectual și sentimental pe trapezul civic cade în abisul deziluziilor, asupra cărora specificul liric poate referi cu acuitate. "Corabia cu poeți" e un simbol al împlinirii doar parțiale, adică al neîmplinirii: "Dar ce e nemurirea dacă nu/ Chiar această corabie de piatră,/ Așteptînd cu încăpățînare ceva/ Ce nu se va întîmpla niciodată?" (ibidem). Dizgrația
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
sau mutații flagrante de la o carte la alta, de la Renga la Apex, (ciudate titluri!) de la Floralia la Magice ceea ce ne face să credem într-o iscusită selecție, acreditând omogenitatea, coerența și deci obsesia acelorași motivații semantice pe tot parcursul carierei lirice. Declarându-ne încă din start dezacordul față de acel neologism din titlul cărții, imergente, vom aminti că pe lângă cele 240 de pagini de poezie în limba română, volumul mai cuprinde cca 33 de pagini de versuri traduse în limba engleză (Radu
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
nisipuri: "Cîmpia, întregul spațiu imaginar al scriitorului stă sub zodia unei așteptări a apelor fertilizatoare. O nostalgie a ploii se asociază celei a zăpezilor sau, mai exact, este una în esență cu ea. Narațiunea lui Fănuș Neagu vădește o încărcătură lirică ori de cîte ori motivul apei apare - într-un fel sau altul - în țesătura vreunei povestiri". Dacă e reprodus corect, acest citat conține un dezacord în prima propoziție, așa că ar fi trebuit evitat. Dar dacă dl Iancu a închis ochii
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]
-
ediției să-i spun științifice a operei lui Pillat (prin volumul de corespondență de acum cîțiva ani) aceeași devotată editoare, doamna Cornelia Pillat, nora poetului, o reia sub un alt titlu. Atunci, în 1983, cînd s-a inaugurat ediția Pillat lirica (în trei volume) se intitula Poezii numai - ciudat - primul volum, pentru că celelalte se intitulau, totuși, Opere. Acum, la reluare (mai propriu ar fi să spun reeditare), ediția se intitulează, de la chiar primul volum, Opere, încălcîndu-se astfel voința autorului care, publicîndu-și
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
sale din primele trei volume de început. Și-a descoperit, după demobilizare, vocația de poet al pămîntului (chtonic), publicînd, în 1923, volumul extraordinar Pe Argeș în sus, pe care Călinescu l-a considerat (firește în Istoria literaturii...) "unul din momentele lirice fundamentale de după război". Și-a știut face rosturile. Mai întîi ca secretar al lui Vaida-Voevod la Conferința de pace de la Paris din 1919, apoi membru statornic al unei comisii culturale a Ligii Națiunilor (un fel de UNESCO de azi, în
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
Miorcani, care îi stăteau la dispoziție. Își petrecea vremea, așadar, în călătorii, citind insațiabil și scriind fără istov. A murit în 1945, în urma unui accident cerebral, la numai 54 de ani, lăsînd un gol imens în peisajul liricii românești. Vîrstele liricii sale sînt, cum se știe, trei: cea dintîi parnasiano-simbolistă, cea de-a doua tradiționalist - chtonică (cînd a fost și colaboratorul neafiliat ideologic al Gândirii) și cea neoclasică de la sfîrșit. Esențială, sub raport poetic, a rămas lirica sa chtonică, în spațiul
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
cea de început. Mărturisesc că, deși exeget, din perspectivă critică, a curentelor noastre de idei tradiționalist - autohtoniste, îmi place mult poezia chtonică a lui Pillat. Aceasta nu înseamnă că trebuie ignorată opera sa din prima și a treia sa vîrstă lirică. De altfel, recent, un foarte dotat tînăr critic, dl. Al. Cistelecan, a publicat o astfel de exegeză intitulată Celălalt Pillat. Și are dreptate în demersul său critic. Nu uit să adaug că ediția pe care o comentez încă poetul, în
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
deși pe valuri luna/ În urmă zugrăvesc lungi pîrtii argintate/ Ca și cum ar fi vrut în depărtări s-arate/ O clipă încă drumul care pierea pe mări". Și tot așa pe întregul traiect al volumului care aduna creația primei sale vîrste lirice. D-na Cornelia Pillat și-a asumat, încă în 1983, misiunea care îi fusese încredințată de marele poet fiului său Dinu, bun, stimat coleg de breaslă cu generația noastră. Misiunea pe care și-a asumat-o d-na Cornelia Pillat
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
murit la Spitalul de Urgență Floreasca, București, unde se constatase un diagnostic diferit față de cel pus la Bacău. Cezar Ivănescu a deschis, atât cât a putut, ușile către toți cei ce arătau talent, dedicație și pasiune, indiferent de stil, voce lirică și timbru de intonație estetică. Prin „Numele Poetului” care a făcut să existe sute și poate mii de scriitori, mai importanți ori mai mărunți de pe la noi, opera lui de mentor și de îndrumător și-a găsit expresia cea mai potrivită
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
mai puțină poezie se publică în volume sau în reviste, dar, și mai grav, tot mai puțini cititori sînt interesați de poezie. A devenit, oare, poezia un fenomen literar caduc, un vestigiu din epoci mai vechi, mai calme și mai lirice în dispoziție? Dacă e să-i dăm crezare lui Marjorie Perloff, acest aparent amurg al poeziei se datorează unei erori de strategie interpretativă și productivă, mai degrabă decît receptivității publicului, atît de lesne de condamnat. Epoca noastră are nevoie, consideră
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
alte cuvinte: dacă noul istorism nu zăbovește asupra prozodiei sonetului shakespearean (aleg un exemplu arbitrar, nu-mi sînt cunoscute studii de poetică întreprinse de noul istorism), cu siguranță va aplica într-un fel sau altul un anumit tip de sensibilitate lirică la explicarea lumii în care aceste sonete au fost produse. Această abordare a literaturii e rezultatul unei adevărate revelații disciplinare și metodologice, inspirată de antropologia modernă, și în particular de Clifford Geertz. În faimosul său volum din 1973, The Interpretation
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
prin pictura sa, că problematica lor estetică și realizarea lor expresivă nu diferă fundamental, este una puternică și legitimă în același timp. Ca și pictura, grafica lui Corneliu Vasilescu se situează în același orizont al gestualismului combinat cu un expresionism liric și abstract, în aceeași perspectivă a unei inepuizabile povestiri cromatice cu figurația extirpată și cu retorica distorsionată pînă la anularea oricărui descriptivism. Exuberanța tușei, aparenta spontaneitate a compozițiilor, tonurile puternice și împinse ostentativ pînă în pragul riscului, dar și înalta
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
ironică: Stendhal. Proiecte mondiale, extraordinare, au fost puse în lucru și realizate pe măsura popularității cu care maestrul Giuseppe continuă a fi și un star modern. De la New York la Tokio și firește în toată Europa, Centenarul agită staff-ul teatrelor lirice, pe generalii marilor sau micilor orchestre, vocile excepționale care pot fi numite - pe alese - "voci verdiene". Se cheltuiesc și se câștigă enorm de mulți bani. E important. Fără ei nimic nu este. De aceea, merită evocată realitatea că fidelii lui
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV.: Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Și dvs. sunteți eminamente liric, dar în cu totul alt mod. V-ați întors la bucuria de a povesti și vă încântă nararea. Mânuiți povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]