3,144 matches
-
consider că, prin toate simbolurile asociate, Deatâtea existențe și tot atâtea morți, eul poetic figurează Omul, verigă în lanțul evoluției universale (De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare), cu toată istoria devenirii sale. Prin urmare, poezia poate fi încadrată în tiparul lirismului obiectiv. // Eu consider că poezia nu poate fi inclusă în modelul lirismului obiec tiv, fiindcă mărcile subiectivității nu pot fi ignorate. Astfel, eul liric este textualizat prin mărci ale persoanei întâi (Îmi însușesc vestmântul...), prin indici ai subiectivității, pre cum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
eul poetic figurează Omul, verigă în lanțul evoluției universale (De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare), cu toată istoria devenirii sale. Prin urmare, poezia poate fi încadrată în tiparul lirismului obiectiv. // Eu consider că poezia nu poate fi inclusă în modelul lirismului obiec tiv, fiindcă mărcile subiectivității nu pot fi ignorate. Astfel, eul liric este textualizat prin mărci ale persoanei întâi (Îmi însușesc vestmântul...), prin indici ai subiectivității, pre cum epitetele calificative sau topica afectivă etc. 9. Catrenul final alcătuiește o secvență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lirice din poezia Drum este creat prin comunicarea nemijlocită a ideii trecerii unor praguri simbolice sub dublu aspect, prin schimbarea identității spirituale a eului poetic, implicit a basmului, deci prin metamorfoza poveștii (am trecut un râu / am trecut o vale). Lirismul subiectiv este expresia cea mai directă a comunicării poe tice, realizată ca lirică a eului rostitor: poetul se identifică cu eul care vorbește. Cezar Baltag utilizează, ca indici ai eului liric, mărci lexicogramaticale ale persoanei I: Nu mai suntem aceiași
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
evadării; sau să lanseze întrebări cu răspunsul inclus: „Unde ne-om fi ducând?” În acest coerent orizont al terorii și infraumanului, apare un hiatus: beatitudinea prilejuită de miracolul vieții, al clipei germinale, când „Firea iese din sine”. Pentru un moment, lirismul sumbru oracular cedează locul unor laude ale luminii, euritmiei și exploziei vitale, când „dragostea/ e dreptul de veto al viului” (ciclurile Sărbătoarea solstițiului din volumul Efectul de seră). Cu grupajul Denii... din volumul Kilometrul unu în cer revine lumea fabuloasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
George Coșbuc, versurile publicate în F.-F. nu pot depăși sfera epigonismului. Eticul și etnicul prevalează în alchimia acestei poezii. G. Tutoveanu scrie poeme senine, optimiste, situate între descriptivism pur (Stol) și discursivitate triumfalistă (Fii gata). D. Nanu profesează un lirism duios, cu accente reflexive (Primăvara, Sunt mângâierile durerii), dar și epicul istoric (Pribegia lui Petru Rareș). Corneliu Moldovanu aruncă o privire nostalgică spre vechea boierime românească, în versuri ce vor constitui mai târziu substanța volumului Flăcări. Poezie mai publică A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
abandonarea de plano a realismului socialist se răsfrânge în recuplarea curajoasă a literaturii contemporane la tradiția interbelică. În Poezia și realismul (47/1964) Nicolae Manolescu procedează la o altă temerară demolare a „idolilor”, încercând punerea în legătură a conceptului de lirism obiectiv cu marile experiențe poetice universale. Lupta dată de literatura română cu „îngerul” său roșu, în stare să mânuiască secera și ciocanul ca pe niște arme apocaliptice, se dovedește un fenomen complex; adesea scriitori de primă mână pot fi surprinși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
din cultură care au influențat-o în carieră și, mai ales, ambiția de a răzbate, de a se impune, care nu a fost copleșită de lunga sa boală, sunt punctate prin evenimente esențiale, tratate pe un ton ce oscilează între lirism și ironie. Crâmpeie sugestive din viața câtorva creatori de frumos sunt conturate cu entuziasm și înțelegere. Printre numele celor evocați în amintiri se numără Mateiu I. Caragiale, Th. Pallady, Henri Catargi, Ion Minulescu, Milița Petrașcu, Marcel Iancu, Ion Vinea, K.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
neconvenționale, a sufletului omenesc). Poezia îl situează între cei mai de seamă lirici ai secolului al XX-lea, prin patosul unei interogații moral-cognitive care unește altitudinea căutărilor cu limbajul violent și cu simboluri de largă rezonanță, integrând în curentul unui lirism organic și al unei energii expresive cu nesfârșite resurse reacția în fața spectacolului omenescului, reflecția asupra poeziei înseși. Totul, cu o forță a verbului la nivelul marii arte. Mai puțin cunoscută, proza este și ea de o incontestabilă valoare, subliniată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
acela nutrit de lecturi bogate) prevalează asupra realului. Poetul se refugiază în estetic și în referințe culturale, explorând programatic spiritualitatea națională. În următorul volum, Apă neîncepută (1980), poezia se obiectivează prin deschiderea spre epic și spre conștiința colectivă. De la un lirism pur, ferit de frământările cotidianului, de la efuziunea incantatorie, bogată în definiții metaforice, se trece la evocarea și meditația elegiacă, înrămate în simboluri și parabole, în proiecții de legendă și de mit național. De acum înainte autorul va fi preocupat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
cotidianului, de la efuziunea incantatorie, bogată în definiții metaforice, se trece la evocarea și meditația elegiacă, înrămate în simboluri și parabole, în proiecții de legendă și de mit național. De acum înainte autorul va fi preocupat de matricea și etosul popular; lirismul „se radicalizează, iar spiritul elegiac își impune o morală severă” (Eugen Simion). Următoarele volume, Zugravul anonim (1985) și Aripă sub cămașă (1989), valorifică și mitizează, prin vocabule de coloratură cronicărească, cultura și literatura națională, basmele și legendele populare. În cinstirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
cu albine cu tot, AFT, 1986, 1; Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1986, 6; Valeriu Cristea, Valențele talentului, RL, 1989, 10; Gheorghe Tomozei, Cu o floare-n colțul gurii, FLC, 1989, 14; Coșovei, Pornind, 54-56; Lucian Chișu, Forța ascunsă a lirismului, L, 1996, 34; C. Stănescu, Un extraterestru, ADV, 1997, 2260; Ciprian Chirvasiu, În zăgazurile metaforei pure, VR, 1997, 7-8; Marian Barbu, Impunerea unui poet, LCF, 1998, 47; Ion Roșioru, Fiesta lirică, TMS, 1999, 1; Ion Roșioru, Tratat de voluptate, TMS
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
discontinuitate simptomatică pentru devenirea excentrică a omului modern: „Val pal, stâncile arse, / albastrul sat într-un inel de var. / Femeile țărmului au obraz de mărgean / și se vând pe stras și suliman”. Începând cu poemele publicate în 1915 în „Cronica”, lirismul lui, evoluat în răspăr cu idealul compoziției sinestezice și imagistica de tip romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
specifice romanului naturalist, trecând prin tipare compoziționale expresioniste și suprarealiste, își afirmă unitatea de substanță în respectarea programatică a unei orientări care, redefinind ierarhia tradițională a genurilor, s-a impus odată cu revoluția romantică drept unul din principiile modernismului literar: preeminența lirismului. Într-un interviu acordat lui I. Valerian, V. declara: „Nu există decât un gen literar: poemul. Numai el poate conține în stare pură esența poeziei. Toată așa-numita literatură psihologică sau de document nu interesează. Este lucru mort”. Ceea ce în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Rosetti, Al. Obedenaru, I. Dragomirescu-Ranu, Ilie Ighel-Deleanu, Dem. Moldoveanu, precum și Lucreția Suciu-Rudow, Elena Niculiță-Voronca, Smaranda Andronescu-Gâdea (Smara). G. Coșbuc este prezent, în câteva rânduri, cu versuri (Triolete, Mi-a zis mama, Filosofia șchiopului și o Anacreontică). Unele schițe, cu un lirism bine dozat, aparțin lui Panait Mușoiu, iar altele, de observație socială, lui I.A. Bassarabescu. Proză, având punctul de plecare în faptul divers cotidian, scriu N.G. Rădulescu-Niger și N. Țincu, ambii interesanți uneori datorită unei prospețimi pe care literatura lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289357_a_290686]
-
dileme existențiale ale tinerilor, majoritatea furnaliști, oțelari, ingineri, învățători. Singur în curtea școlii, Vacanță și gelozie, Când va ninge, Am pierdut o rază de soare sunt texte în care se insistă asupra frământărilor sentimentale, trăiri surprinse în pasaje pline de lirism, prejudiciate însă de recurența tematică. Natura intrigii din proza scurtă - în 1988 îi va mai apărea volumul de schițe Echipa de filmare - se regăsește în construcțiile romanești, variații identificându-se doar din punctul de vedere al contextului: analiza unei relații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287935_a_289264]
-
A. Philippide, el este îndeosebi un poet livresc, cu o tematică eterogenă la început și versuri descriptive, uneori prea explicite, când clasice, când libere, ca în Relief (1965) și Între foc și cenușă (1968), asumându-și treptat un soi de lirism contemplativ, ca în Umbra necesară (1971) și Culoarea anotimpurilor (1977). Poezia se ivește din reminiscențe ocazionate fie de peregrinări intelectuale în spații privilegiate (Flandra, Paris, Londra, Weimar ș.a.), fie din descifrări „didactice” ale sensurilor lumii pentru fiul său, în manieră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal Balet aerian, muzicala Impresie de răsărit), lirismul suav al poeziilor de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare a limbajului mai ales în poemele filosofice (Ascensiune în munți), dedublarea eului poetic (Arlechin). Originală este Cavalcada gerului ( După un motiv folcloric), poezie ce dezvoltă motivul șarpelui într-o construcție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
a artistului care trece printr-o criză de conștiință, după ce căutase absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
literaturii române cu cea europeană; tolerează modernismul de avangardă și experimentul, dar preferințele sale se îndreaptă spre un modernism moderat; luptă împotriva amestecului valorilor și a confuziei etnic-estetic; încurajează poezia nouă (simbolismul, expresionismul), expresie a unei noi sensibilități; apreciază intelectualizarea lirismului, rafinarea sensibilității și a expresiei, integrarea inconștientului în artă, poezia de notație și atmosferă; în proză a susținut trecerea de la subiectiv la obiectiv, de la rural la urban; a apreciat proza obiectivă (L. Rebreanu) și a contestat narațiunile lirice; preferă o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stă la baza romanului Ion. O altă secvență cu fotografiile soldaților spânzurați va reprezenta punctul de plecare pentru Pădurea spânzuraților. Din ritmurile unui dans argeșean apare Ciuleandra. Romanele au personaje dilematice, aflate în situații de criză, conturate fără note de lirism. Fiind un excepțional observator al concretului, Rebreanu e un constructor de edificii monumentale, atent la plan, la construcție, la episoade și situații, la împărțirea fiecărui capitol în mici diviziuni. El folosește procedeul cercului închis. Romanul Ion se sfârșește așa cum a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Editura Dacia, Cluj, 1976; Petrescu, Ioana Em., Configurații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Pop, Ion, Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei, Editura Albatros, București. 1980; Ștefănescu, Alex., Introducere în opera lui Nichita Stănescu, Editura Minerva, București, 1986; Uricariu, Doina, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, Editura DU Style, București, 1998. BIBLIOGRAFIE Anghelescu, M., Al. Macedonski Poemele "Nopților", Editura Albatros, București, 1972. Apostolescu, M., Ion Creangă între marii povestitori ai lumii, Editura Minerva, București, 1978. Ardeleanu, Virgil, Opinii. Prozatori și critici, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Arhipelag de semne, Editura Cartea Românească, București, 1975. Ungheanu, M., Marin Preda, Editura Eminescu, București, 1978. Ungureanu, C., Pretextul operei, Editura Cartea Românească, București, 1978. Ungureanu C., Proza românească de azi, Editura Cartea Românească, București, 1985. Uricariu, Doina, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, Editura Du Style, București, 1998. Valea, L., Coșbuc în căutarea universului liric, Editura Albatros, București, 1980. Vartic, I., Modelul și oglinda, Editura Cartea Românească, București, 1982. Vatamaniuc, D., Eminescu: manuscrisele, Editura Minerva, București, 1988. Vârgolici T., Opera lui D.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Interviuri cu George Astaloș], CRC, 1995, 20-23, 1997, 7; Mircea Iorgulescu, George Astaloș, în Dicț. scriit. rom., I, 131-133; Grete Tartler, Astaloș (dar nu Măgureanu), RL, 1996, 31; Ioan Holban, Omul hamletian și cel donquijotist, CL, 1996, 11; Gheorghe Grigurcu, Lirism neptunic, RL, 1997, 2; Ioan Țepelea, Cartografierea valorilor și impunerea locului propriu, TR, 1997, 12; Mircea A. Diaconu, George Astaloș sau Ecuația tăcerii, CL, 1997, 4; Ionel Savitescu, [George Astaloș], CRC, 1999, 4, 9, 2000, 2; Ionel Savitescu, Utopii, ATN
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează decorul. Mai încăpător, dar eterogen, volumul postum, Anotimpuri (1980), îl dezvăluie pe poet mai puțin apăsat de canoane, mai expansiv și „vulnerabil”. Lirismul e difuz, evanescent, versul lăsat să vibreze acum și pe coarde intime. Întrebările conduc meditația (moartea, vanitatea vieții și a creației) în texte cu turnură vag argheziană, alteori B., discret confesiv, secondându-i pe Otilia Cazimir sau pe Demostene Botez. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
1980). Modelul care se conturează de acum înainte este Eugen Barbu, autorul oprindu-se la lumea interlopă. În Frumoasele garnizoanei protagonistul, un locotenent, este îndrăgostit până la obsesie de o dansatoare de la Alhambra și posibil prostituată, iar intriga se țese între lirism și observație, mediul militar intrând în conflict cu pasiunile indivizilor. Emil Manu vede aici nu doar un roman social și de moravuri , ci și un autentic jurnal al „mirajului garnizoanei” care „petrece”. De reținut atracția către o casă „stranie”, amintind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]