1,257 matches
-
de Doctorat (v. supra). Mircea Martin vorbește despre existența canonului în diverse laturi culturale, enumerând: canonul științific, cel estetic, dublat de cel curricular, asocierea canonului cu genul literar și cu diversele curente ale acestuia, canonul explicit și canonul implicit, canonul literar-artistic și canonul teoretic și critic, caracterul autoritar și elitist al canonului estetic, dimensiunea socio-culturală a canonului, ajungând, în final, la situația canonului azi: descentrare și multiplicare. 10 Mircea Martin, Despre canonul estetic, în "România literară", nr. 5 (2000), p. 21
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre „Teoria leninistă a reflectării și fantezia artistică” și „lecturi din lucrările scrise îm cinstea Decadei culturii RSFSR”. în aceeași pagină, Radu Cîrneci (care nu-și ortografia încă numele cu Î), viitorul redactor-șef al „Ateneului” și inițiatorul primului Festival Literar-Artistic „G. Bacovia”, apărea cu un grupaj de șase poeme intitulat „Festivalul 1957”: „Chemare”, „Prietenie”, „O sută de mii”, „Moscova”, „Lenin”, „Vom cînta împreună”. Autorul își plătea astfel, cu anticipație, biletul pentru Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova, care urma să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că în scrisul curent, modul acesta din urmă îi era mai la îndemînă. Ortografia lui Bacovia e legată de vîrsta poemelor sale, pe care, împreună cu alte elemente, o semnalează sau o evocă. Vocea poetului între manifestările primei ediții a Festivalului literar-artistic „G. Bacovia” a fost și un spectacol de „sunet și lumină”. Cînd am ajuns la casa poetului era deja seară. Prin ferestrele larg deschide răzbătea vocea sa. Nu pot să uit uluirea pe care am resimțit-o, la fel ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nr. 680, iulie 2013 . ANUȚA, Cătălin, n. 25 septembrie 1968, Iași m. 20 mai 1997, Iași. Studii gimnaziale și liceale în Iași. Facultatea de Litere, secția de Jurnalistică (neabsolvită din cauza morții timpurii). Ziarist la "Evenimentul zilei". Debut publicistic în "Suplimentul literar-artistic al "Scânteii tineretului"" (1986). Colaborează și la "Orizont", "Ramuri", "România literară", "Steaua", "Astra", "Amfiteatru", "Convorbiri literare" etc. Postum, textele poetice îi sunt adunate în volumele: Ars longa, vita brevis, Editura Iași, 1997; Invazia vidului, Editura Moldova, Iași, 1999; Robit eternității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la ziarele „Erdély” (1945-1948) și „Igazság” (1948). Între anii 1949 și 1958 funcționează ca regizor la Opera Maghiară de Stat din Cluj, în 1958 este redactor la revista „Művészet” din Târgu Mureș, apoi, între anii 1959 și 1963, coordonează pagina literar-artistică a revistei „Korunk” din Cluj. La mijlocul anilor ’60 se stabilește la Târgu Mureș, lucrând ca redactor, apoi, între 1969 și 1989, ca redactor principal adjunct la revista „Igaz Szó”. În 1992 se pensionează din redacția revistei „Látó”. Cunoscător al limbilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287665_a_288994]
-
la revista „22”, de unde în 1997, după trei ani de șomaj, trece redactor la Editura Fundației Culturale Române. Debutează în 1968 cu critică literară la „Amfiteatru” și cu poezie la „Luceafărul”. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Argeș”, „Cronica”, „Munca”, „Revue roumaine” ș.a. Prima carte de autor, placheta Fiord imaginar (1978), e urmată de studiul Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări (1980), după care V. revine susținut și precumpănitor la poezie, cu Gardienii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
subtitlul „Revistă de cultură, literatură și artă”. Colectivul de redacție: Ioan Moldovan (redactor-șef, martie - iunie 1990), Valentin Dărăban (redactor-șef, iulie 1990 - iulie 1991), Gheorghe Șișeștean (redactor-șef adjunct), Florin Horvath, Eugen Crihan (secretari generali de redacție). Fost supliment literar-artistic al gazetei „Năzuința” sau încorporată trimestrial în revista clujeană „Tribuna”, S. se înscrie între publicațiile literare postdecembriste ce urmăresc să încurajeze schimbul de opinii și promovarea valorii. Rubrici: „Mozaic”, „Carnet”, „Interviul nostru”, „Serialul nostru”. În fiecare număr sunt incluse versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289669_a_290998]
-
, săptămânal editat de societatea „Acolade literare”, apărut la București în intervalul iunie-octombrie 1991. Director: Stelian Cincă. Singurul material literar demn de parcurs îl reprezintă amintirile lui Ștefan Baciu despre personalitățile literar-artistice românești din deceniul patru al secolului al XX-lea. Titlurile articolelor sunt expresive prin ele însele: Vremuri burghezo-moșierești, „Absurd” la Tănase, Perahim, Ionel Teodoreanu, Humor, humoriști, Jul (este vorba despre umorul lui Iulius Lazăr), Epigramiști, Cosco, Omul (George Ciprian), Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
prin diverse locuri de muncă în Iași: Fabrica de Țigarete, Fabrica de Mătase Victoria, Centrul de Librării, Centrul de Calcul al Universității „Al. I. Cuza”. În 1990-1991 este redactor, secretar general de redacție la revista „Timpul”, apoi, o vreme, director literar-artistic la Editura Boema, director de marketing la Editura Polirom (1995-1996), redactor colaborator al cotidianului „Obiectiv” și redactor realizator la Radio Hit Iași. Debutează în 1975, cu versuri, la revista „Opinia studențească”. Poet înzestrat, însă cunoscut într-un cerc restrâns, face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
cadre de nădejde” cunoscută de Uniunea Sovietică la începuturile sale - când unii „dușmani de clasă” au trebuit „reciclați”, iar vanitosul cinic Maxim Gorki a fost readus din exil -, încercând să-și formeze sau „reeduce” elitele intelectuale, educative, științifice, tehnocratice și literar-artistice, Occidentul a fost nevoit să recurgă o vreme la expediente și strategii dubioase. „Scopul scuză mijloacele” - iată ce aveau în comun dușmanii încleștați, după toate aparențele epocii pe o durată indeterminată, în Războiul Rece. Un „Război Rece cultural” s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
RPR. Articole similare semnează Mihail Sadoveanu și Grigore Benetato. Tot aici sunt selectate poezii de Tudor Arghezi, Violeta Zamfirescu, versuri aparținând studentului Miron Scorobete. Revista nu anunță un program, dar se înțelege de la început că, pe lângă unele preocupări privind creația literar-artistică, va avea în vedere în special viața studențească, problemele ei sociale, politice etc. Rubrici de-a lungul timpului: „Ne scriu corespondenții”, „Jurnalul sesiunii”, „Vacanța”, „Teme și condeie studențești”, „Jurnal studențesc”, „Trăim în miezul unui ev aprins”, „Microinterviul săptămânii”, „7 arte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290539_a_291868]
-
elev, a frecventat cenaclul literar „Dimitrie Stelaru” de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești și a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei” (1972). Ulterior, a citit versuri și proză la cenaclurile din jurul revistelor „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Flacăra” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, fiind prezent în paginile acestor publicații cu cicluri de versuri însoțite de recomandări elogioase semnate de Cezar Ivănescu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu ș.a. Primele proze publicate în „România literară” (1978) sunt prezentate de Constantin Țoiu. A mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
București. Între 1974 și 1976 este lector de limba și literatura română la Bratislava, iar între 1990 și 1992, director al Editurii Eminescu. Debutează la „Gazeta literară” în 1964, continuând să colaboreze îndeosebi la „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. După 1990 susține la „România literară” rubrica permanentă „Simulacrele normalității”. Editorial, debutează cu volumul Antim. Logos și personalitate, apărut în 1971, căruia îi urmează Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin (1972; Premiul Asociației Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
proză scurtă în „Vatra” (1983), iar editorial, în volumul colectiv Debut ’86. Prima carte personală de proză este Cazarma cu ficțiuni, apărută în 1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist de talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive, pe temeiuri politice, ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Stănescu, funcționari. A urmat, la București, școala elementară și liceul, încheiat în 1971 la „Matei Basarab”. Frecventează cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș, și este prezent în mai multe antologii școlare. Laureat al concursurilor pentru elevi, publică versuri în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, în „Țara visurilor noastre” (Oradea) și în câteva reviste școlare. Îi apar poezii și în „Cronica”, „Familia”, „Tomis”, „România literară”, „Amfiteatru”, caietele de poezie ale „Vieții românești”. Între 1972 și 1977 este student al Facultății de Filosofie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
grecescul poietikós, poietiké, apărut în limba română prin filieră franceză, poétique, în lat., it. poetico, germ. Poetisch, Poetik "poetica" s-a păstrat cu accepțiuni diverse: * Știință care are ca obiect de studiu poezia; * Ramură a teoriei literare care studiază creația literar-artistică; * Un ansamblu de reguli normative, specifice "actului creației poetice" (manifest al unei școli, grup literar, tratat; ex. "Poetica" lui Aristotel, "Ars Poetica" a lui Horațiu); * "Sistem de forme și principii poetice, caracteristice unei epoci sau unui curent literar sau scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
v. M. Bahtin, Probleme de literatură și estetică, Editura Univers, București, 1982, pp. 294-295. M. Bahtin consideră noțiunea de cronotop (ad litteram, timp-spațiu) ca fiind "conexiunea esențială a relațiilor temporale și spațiale, valorificate artistic în literatură".(p. 294); În cronotopul literar-artistic are loc contopirea indiciilor spațiale și temporale într-un ansamblu inteligibil și concret. Timpul, aici, se condensează, se comprimă, devine vizibil din punct de vedere artistic; spațiul însă se intensifică, pătrunde în mișcarea timpului, a subiectului, a istoriei. Indicele timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casei erau personalități muzicale ca Johannes Brahms, Clara Schumann, Josef Labor și Gustav Mahler. Bruno Walter, cvartetul lui Joseph Joachim și Pablo Casals concertau cu ocazia serilor muzicale ale familiei. Fiii și fiicele lui Karl Wittgenstein beneficiaseră de o educație literar-artistică, în primul rând de una muzicală, deosebit de îngrijită.11 Ca persoane profund îmbibate de cultura clasică, așa cum era ea receptată în tradiția vieneză, se interesau de tot ce era nou în literatură, muzică, arte frumoase, arhitectură, în disciplinele umaniste și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
notă de la „Poșta redacției”, pentru superioritatea artei abstracte, în care „artistul își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui” (1923). Textele cu caracter de program estetic se înmulțesc din 1924, când revista își afirmă pregnant caracterul literar-artistic și orientarea avangardistă. Câteva dintre premisele noii arte promovate de C. sunt enunțate explicit de către Marcel Iancu într-un articol-program, intitulat Însemnări despre artă (1924): repudierea esteticii romantice și clasice și a vechiului concept de creație bazat pe cultul frumosului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
casei erau personalități muzicale ca Johannes Brahms, Clara Schumann, Josef Labor și Gustav Mahler. Bruno Walter, cvartetul lui Joseph Joachim și Pablo Casals concertau cu ocazia serilor muzicale ale familiei. Fiii și fiicele lui Karl Wittgenstein beneficiaseră de o educație literar-artistică, în primul rând de una muzicală, deosebit de îngrijită.11 Ca persoane profund îmbibate 20 GÂNDITORUL SINGURATIC de cultura clasică, așa cum era ea receptată în tradiția vieneză, se interesau de tot ce era nou în literatură, muzică, arte frumoase, arhitectură, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prezent în numeroase periodice cu studii de folclor comparat, în care literatura populară română este raportată la spațiul spiritual balcanic, cu referiri istoriografice și critice la viață și opera unor scriitori români și străini, cu analize și comentarii privind relațiile literar-artistice dintre popoarele nord- si sud-dunărene, cu articole culturale și reportaje pe teme diverse. Colaborări substanțiale semnează în periodicele „Dimineață”, „Convorbiri literare” „Viața românească”, „Realitatea ilustrata” (revista căreia în 1934-1935 îi încredințează un serial de treizeci și trei de studii și portrete literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
preda în licee bucureștene - Liceul Industrial de Construcții de Mașini (1967-1970) și Liceul „Unirea” (1970-1972). Debutează cu versuri la „Luceafărul” (1966), iar editorial cu placheta Nordice, apărută în 1971. Mai e prezenta în „Argeș”, „Iașul literar”, „Cronică”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Al cincilea anotimp”. Primele versuri publicate de Z. ilustrează tranziția de la poezia angajată din anii ’60 spre un climat liric mai destins. Structurate în trei secțiuni, textele din volumul Nordice se evidențiază prin prezența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
1996 devine nu doar „capul limpede”, ci și redactorul-șef adjunct al acestor periodice clujene. A mai colaborat, de-a lungul anilor, cu proză, reportaje, însemnări și interviuri la „Steaua”, „Orizont”, „Echinox”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Transilvania”, „Cronica”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Flacăra”, „Ateneu” ș.a. Prima carte, romanul Coborând spre nord-vest, îi apare în 1972, fiind distinsă cu Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist. În câteva pagini programatice, puse în fruntea celui de-al doilea roman, Săptămâni de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
1992-1993 îndeplinind și funcția de redactor-șef adjunct al ziarului; concomitent, colaborează la postul de radio Europa Liberă cu comentarii politice. Din 1994 lucrează ca redactor la secția culturală a „României libere”. Debutează în 1986, cu proză scurtă, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. A mai colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Apostrof”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Litere, arte & idei”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Tomis”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Prima carte, romanul Vântul sau țipătul altuia, îi apare în 1992. I se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Geo Bogza (Jurnal de sex), Ion Barbu (Joc secund), Al. A. Philippide (Stânci fulgerate), O. Goga (Precursori), B. Fundoianu (Priveliști). Revista își respectă programul propus și prin rubricile „Reminiscențe”, „Cu mâța-n sac”, „Poticneli”, unde sunt semnalate neajunsuri ale vieții literar-artistice sau se fac observații critice. Alți colaboratori: Mihail Cruceanu, Agatha Grigorescu-Bacovia, Emil Isac. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287547_a_288876]