18,160 matches
-
băbești e de-a dreptul cuceritor... Obiectele de îmbrăcăminte, în limbajul neaoș al începutului de secol, plantele medicinale, denumirile din popor, cu mitologizarea aferentă, ale cîte unei boli - svîcnituri, oprirea udului, lâncezeală, beșica cea rea etc. - iau loc, într-o logică mai curînd a poveștii decît a științei, pe paginile dicționarului. Întîlnirea dintre bonjuristul subțire și giubeaua tătîne-su, una din temele epocii, se poate lesne vedea și în felul cum e alcătuit un dicționar de tranziție, de la graiul rece, trădînd o
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
al disponibilităților lor financiare, mai performant decât cardurile bancare. Dincolo de această clarificare inițială, clienții lui Bicuță își pierd individualitatea în fumul dens al bodegii. Ei vorbesc aproximativ la fel (diferențele de nivel cultural nu se simt la nivelul limbajului curent), logica și stilul povestirilor nu diferă fundamental în funcție de naratori, toate poveștile par spuse parcă de aceeași gură. Diferențele sunt făcute de tematică, de mediul din care le-a inspirat. Altminteri, sunt trecute în revistă toate temele majore ale tranziției, de la politică
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
nu fac decît să ținteas-că spre lumea transcendentă. Și așa cum plantele se întreaptă instinctiv spre lumină, - clasicul fototropism -, tot astfel omul se îndreaptă spre Dumnezeu - tradiționalul teotropism. Adevărata cultură e teotropică. În ochii lui Bourdieu, optica aceastea este incompatibilă cu logica dominației sociale și de aceea o respinge fără ezitări. Altfel spus, creația umană nu e teotropică, ci cratotropică. Scopul culturii e să consfințească niște relații de dominație care numai culturale nu sunt. Cu alte cuvinte, din cazanul clocotului social pleacă
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
sociologul e bine pregătit și are putere de persuasiune, chiar și atunci cînd, cu grijă contabilicească, întocmește grafice în care prezintă veniturile editurilor franceze, amintind izbitor de tabelele cu cifre manufacturiere din Capitalul. Și, fiindcă e convingător, dacă intri in logica minții lui Bourdieu, simți că are dreptate; dar de îndată ce închizi cartea, simți că nu mai are. Căci fără dogma ireductibilității artei la contextul social, sera noastră culturală poate da liniștită ortul popii. Nimic nu ar mai putea fi spus în
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
literar înseamnă a te exclude din capul locului. Frumusețea este că fiecare scriitor nu numai că acceptă să intre în labirint, dar o face încredințat de onestitatea rolului pe care urmează să-l joace. El aderă total și spontan la logica cîmpului literar - adeziune semănînd cu devoțiunea religioasă față de un cadru ritualic -, fără să bănuiască că fidelitatea și buna sa credință sunt dezmințite de amănuntul cinic că un cîmp literar (mediul profesional al lumii scriitoricești) este dependent de cîmpurile cărora le
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
acesta respinge fățiș filosofia marxistă și consecințele ei în plan politic, pe care le asociază celei existențialiste a lui Heidegger și nazismului și, în genere, mișcărilor de extremă dreaptă - două fațete opuse ale aceleiași utopii plăsmuite prin abateri nepermise de la logică. (Scriitorul va reveni asupra acestei opinii în Au Dieu inconnu). Șerban Romano este o adaptare a "omului cu ochi verzi" din nuvela omonimă din Euridice, victimă a nehotărârii sale. Cronica devine tendențioasă de-abia în volumul al treilea, unde figurează
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
cititorului: scriitorul denunță opresiunea și abuzurile exercitate de comunism, nu doar de stalinism, într-un mod limitat. E o metonimie a denunțului: în această parțialitate (autorizată de cenzură) trebuie să înțelegem întregul sistem dictatorial (presupus ulterior de cititor). După aceeași logică, s-au bucurat de creditul publicului nu numai romanele anterioare ale obsedantului deceniu (semnate de Augustin Buzura, Constantin }oiu, Petre Sălcudeanu etc.), ci și parabolele epice ale puterii totalitare, fie că se referă la nazism (Mihai Sin în Schimbarea la
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
continuu. O combinație de vis-beție-nebunie-agonie (la un moment dat fiecare dintre aceste posibile explicații ale alunecării personajului în lumi paralele devine plauzibilă, fiind repede infirmată de autor, cu un zâmbet sardonic pe chip), scurtcircuitată de clipe de luciditate, în care logica pare să se reinstaureze, fără însă ca până la ultima filă a cărții ea să își reintre pe deplin în drepturi. Rând pe rând cititorul este convins că monologul mai mult decât fantezist al lui Noimann este o călătorie prin mintea
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
Nichita Danilov este alcătuit din masa vâscoasă a delirului protagonistului. La prima vedere, s-ar putea face o analogie între modul în care este construit romanul Locomotiva Noimann și cărțile de proză ale Norei Iuga. Dicteul automat, care ține de logica imprevizibilă a gândului, mai mult decât de logica liniară a povestirii tradiționale, pare principalul element comun al celor două cărți. Diferențele sunt însă notabile și ele țin de structura elementelor care intră în componența celor două "confesiuni". Dacă la Nora
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
delirului protagonistului. La prima vedere, s-ar putea face o analogie între modul în care este construit romanul Locomotiva Noimann și cărțile de proză ale Norei Iuga. Dicteul automat, care ține de logica imprevizibilă a gândului, mai mult decât de logica liniară a povestirii tradiționale, pare principalul element comun al celor două cărți. Diferențele sunt însă notabile și ele țin de structura elementelor care intră în componența celor două "confesiuni". Dacă la Nora Iuga se poate vorbi de un realism al
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
ar merita, dacă nu antologarea, măcar o repovestire lapidară de acest fel. Și nu datorită legăturii lor intime cu realul mărunt al ultimilor cinci ani de experiență comunistă, ci pentru efectul lor memorabil, de mici construcții paradoxale desprinse complet de logica istorică. De abțibilduri pliate perfect peste cutele unei epoci. Minunată într-adevăr, pentru că asamblată pe un celebru pretext caragialesc, e ultima dintre povestirile primei părți. În drum spre happy-end e o încercare, plauzibilă cât cuprinde, de a oferi un răspuns
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
nu vom ști niciodată cu exactitate ce s-a petrecut în forul său intim, însă, după toate aparențele, manifestarea filosofului conturează o retractare a la Galileo Galilei. Iată un pasaj din "Autobiografia" sa, anexată dosarului de angajare la Centrul de logică, în 1965 : Am beneficiat în anii detențiunii de un regim uman, iar în ultimii doi ani am fost lăsat, la cererea mea, singur în celulă, avînd la dispoziție cărți și creion. Am putut citi numeroase cărți de ideologie marxistă, astfel
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Nemoianu în articolul Iubirea și ura față de formalismul estetic: câteva argumente (publicat în revista "Steaua", nr. 3 din martie 2001, p. 10-17). Este, am spune, situația cea mai fericită: aceea a non-apartenenței literaturii la politic, pentru că ea nu se conformează logicii puterii de a fi un "rezultat obedient", cum observă același Virgil Nemoianu. Formalismul estetic se eschivează de la plătirea tributului politic, adoptând calea unui suspect evazionism ideologic, inadmisibil pentru puterea comunistă aflată la începuturile ei. De aici iritarea regimurilor totalitare față de
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
oare, atunci, îndreptățiți să declarăm că forma și semnificația sunt fasciste?" (citat din articolul menționat al lui Virgil Nemoianu). Fără să se refere în mod special (direct și explicit) la contextul politic al dictaturilor comuniste, Virgil Nemoianu a indicat tocmai logica de auto-apărare a sistemului dictatorial de literatura evazionistă, singura care este cu adevărat literatură, fără nici un alt determinativ decât acela al valorii. Literatura evazionistă spune altceva și altfel decât recomandările oficiale. Folosește un alt limbaj, paralel cu cel ideologic și
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
cu mult mai multe victime decît cele ce pot fi puse în seama legionarilor și care, neîndoios, a provocat riposta lor. Nu se cuvine să privim situația pe ambele-i versante? Nu e cazul să stabilim o legătură cauzală, o logică, oricît de sîngeroasă, a conexiunii evenimentelor? "Chiar dacă legionarii au săvîrșit mai puține crime decît adversarii lor, memoria selectivă a posterității a reținut faptul că numai legionarii au fost criminali și, lucru mult mai grav, că tot ei au introdus violența
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
o parte, ea ar fi fost mai comodă pentru juriu, protejându-l de unele "păcate", și, pe de alta, ar fi în-dulcit întrucâtva sentimentele de frustrare. Prea puțin însă față de primejdia de a demitiza spiritul de competitivitate, împingându-l în logica lui "hai să împăcăm și capra și varza". Trebuie să mărturisec, totuși, că prezența într-un juriu, deși totul s-a isprăvit fără să se taie capul cuiva, nu e ceva de invidiat. În ceea ce mă privește, am încă insomnii
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
pre-modernist); pe altă parte, avem tehnica străfulgerărilor din trecut, care prind prezentul din urmă. Lecția modernistă îl învață pe autor să se refugieze în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el încearcă să explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil. Lectura, concentrată - cum e și firesc - asupra prezentului, care nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
nu e așteptat, ba e chiar terifiant, iar eroul nu-și dorește decât să-l țină departe. Până la Fluxul conștiinței, viitorul era o creație a prezentului. Prezentul era activ, energic, hotărât să înainteze. Intriga se rezema clar pe cauzalitatea cronologică (logica de milenii că din trecut se trage prezentul, iar din prezent viitorul - adică o ordonare comfortabilă a ideii de timp, în care suspansul era pur și simplu întrebarea ‘și? și?'). Fluxul conștiinței pune în discuție necesitatea viitorului pentru intrigă; el
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
livrate publicului în forma lesnicioasă a adevărurilor rumegate. Aici o analogie, dincolo un exemplu intuitiv, apoi o anecdotă menită a înlătura crisparea, în fine o vorbă de duh din partea vreunui fizician, și gata: ambalajul înțelegerii ușoare e confecționat. Potrivit acestei logici, un cititor deschizînd o astfel de carte, chiar dacă nu are nici un dram de pregătire în domeniu, va înțelege totul de la sfîrșit la început, și culmea o va face fără chin, grație numai inteligenței sale native. În realitate, nu există carte
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
foarte mari. De pildă, ce poate fi mai firesc decît să vrei să explici traiectoriile particulelor cuantice prin analogie cu mișcarea bilelor de biliard? Nimic mai lejer și mai firesc. Dar firescul dispare în momentul în care afli că, în logica mecanicii cuantice, dacă lovești cu tacul o bilă, ea se propagă în toate direcțiile de pe masa de joc. Din acest moment, înțelegerea ia sfîrșit și nu-ți rămîne decît să dai pagina, căci între imaginea bilei și imaginea evantaiului de
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
a universului. Fizicienii consideră că existența acestei radiații reprezintă dovada irefutabilă a Big bang-ului. Cu alte cuvinte, dacă radiația reziduală nu ar fi existat, nu am fi avut proba experimentală a exploziei inițiale. Dar oare pe ce se bazează logica fizicienilor cînd afirmă acest lucru? Pe o explicație pe cît de banală pe atît de ininteligibilă pentru mintea noastră. Ei spun astfel: dacă a existat o explozie în urma căreia universul, din mic cît un punct, a devenit apoi mare cît
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
de ajuns. Bineînțeles, acesta se ivește, nu din spuma mării, ci din nisipul ei. Și nu e altul decât fiul președintelui țării, rătăcit, nu se știe cum, pe plaja de la Neptun. Ce se întâmplă mai departe e construit în aceeași logică a ridicolului - uneori asumat, alteori nu - prin care prietenia copiilor forțează o împrietenire a adulților și un fecund, inerent, joc de-a traficul de influență. Fascinat de prezențele românești timpurii în cele mai delicate momente ale istoriei europene, de înaintași
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
un proces de reflectare se scot la iveală și clipele de șovăială ale unei bestii, stările de slăbiciune și de rătăcire. Pe fragmente, reacțiile seamănă cu purtări omenești comune, dau senzația unei umanizări. Descoperi leziuni lăuntrice și autoreconstituiri cu o logică aparte, care solicită înțelegerea, poate chiar și o doză de solidaritate și fraternizare. Încercarea de a pricepe dedesubturile presupune să înaintezi temerar pe o muchie de cuțit. E un preț plătit pentru efortul de a scotoci sursele răului. Nu poți
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
creierul făptașului, în organismului ieșit din țâțâni, e o derogare de la radicalismul din prolog. Eroul lui Dostoievski n-a fost la înălțimea revelației inițiale. În panică, marele scriitor a anexat acțiunii un final al abandonului, al replierii, o infirmare a logicii caracterului. Lăudând foamea unei împliniri biologice, Breban desfide impasul, nu admite stadiile retragerii spre omenesc. După spargerea cifrulul convențional, tot ce urmează - dorința de a i se ierta păcatul, căința, ispășirea - ar fi o abatere de la demersul embrionar. Prozatorul român
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
ultimii săi ani de existență făcuse să se vorbească despre tot mai accentuatul profil dadaist al puterii. Afirmația, bine garnisită cu cinism, urmărea să pună în evidență absurdul politicii (mai cu seamă a celei interne) partidului comunist, arbitrariul, lipsa de logică și de coerență care caracterizau actul de guvernare al unor yesmen, dispuși să sacrifice evidențele elementare ale realității în folosul fanteziei bolnave a unui cuplu incult și megaloman. Firește, nimeni nu îl poate bănui pe Nicolae Ceaușescu sau pe nu
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]