KorAP: Find »[drukola/base=luci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...83 >

2,054 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

firește, deodată se arătau zorii. Firește, soarele de flacără roșie umplea brusc, cum torni sînge-ntr-o eprubetă, cristalul tăcerii. Un soare complicat, anatomie strălucitoare și tristă. Cu membrane lichide, pline de pori pentru ionii de sodiu și de potasiu. Cu chemoreceptori lucind dintr-o dată din fațete azurii și verzui ca pietrele scumpe sau ca ocelii din fruntea păianjenilor. Cu o fotosferă ca niște cosițe de flamă rarefiată. Și, firește, firește, am pătruns prin acele membrane și, plin de ele ca de un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de fier, și multă vreme căpitanul nu mai văzu decât spinarea, în mundir verde, a vizitiului ce troznea din când în când din bici și amurgul tot mai adânc, ca vișina putredă, ce se lăsase. Cîte-un calcan de casă veche lucea atât de intens în ambra asfințitului, încît părea de aur. Cîte-o turlă împodobită cu amorași se profila neagră ca zmoala pe cer. Americanul nu scotea o vorbă, ci doar își sucea gâtul după fiecare damă mai cochetă ce-nainta semeț

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
strat cu flori. O bucățică de alee. O bucată de perete văruit, cu o fereastră joasă. Plâng cu un pumnișor la ochi. Am burta proeminentă și picioare goale și grăsuțe, cu gropițe la genunchi. Lacrimile care-mi curg pe obraz lucesc până și-n poza asta întunecată de vreme. Încerc să găsesc trăsăturile mele în cele de-atunci, dar este ca într-un vis când, în ciuda oricăror deosebiri, știi că un necunoscut (palid, cu păr alb ca bumbacul și ochi de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de firișoare sidefii. Cu gesturi largi, teatrale, ale brațului liber, mama îmi arăta, pe pereții de pieliță, câte o ramificație a unei artere, cîte-o deschidere-nconjurată de-un inel muscular sau, enorm deasupra capetelor noastre, cîte-un șir de vertebre monstruoase, poroase, lucind mat în penumbră. La capătul vertebrelor am pătruns într-o țeastă mai mare ca o cupolă de catedrală, cu podeaua ca un infinit mozaic, pe care am mers săptămâni până la mormântul de cristal de sub apexul bolții, ca să vedem fluturul ce

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
telefonul vecinei și, după o vreme, s-a-nfățișat un alt meseriaș, de data aceasta în halat alb și ducând cu sine o ciudată valijoară sidefie. Când a deschis-o, am zărit în scobiturile satinului cu care era căptușită instrumente ciudate, metalice, lucind mat în lumina cernută pe fereastră. Necunoscutul a scos, cu oarecare greutate, din locașul lui un soi de foarfece hidos, de care nu mai văzusem niciodată. Mai întîi a tăiat covorul în bucăți dreptunghiulare de mărimea unor coli de hârtie

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și unele care pentru el erau foarte obișnuite. Toți copiii îi ziceau lui Florin de la scara trei Flocică. De ce-i spusese mama lui să nu-i mai zică așa, că e urît? Doar și lui i se zicea Mirciosu, lui Luci, Luciosu, ce să mai zici de Lumpă, pe care nu știa nimeni cum îl chema cu adevărat." De ce să nu-i zic Flocică, mamă?", întrebase, dar mama lui se enervase și mai tare: "Fiindcă nu-ți dau eu voie, e

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
sub ochii liniștitori ai părinților, care luminau și pacificau spațiul de sub balcoane, tot spatele blocului. De-acolo monștrii fuseseră goniți, mlaștinile secate, vrăjile reduse la neputință. Doar Scara 1 rămăsese un spațiu al aventurii și fricii. Cu greu îl hotărâseră Luci și Sandu, într-o dimineață, să străbată lungul și chinuitorul tunel ca s-ajungă în fine în mica și pustia curte interioară de la Scara 1. Pe trei laturi erau acolo clădiri cu geamuri și balcoane, iar a patra era gardul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
era atât de negru, cu firul atât de gros, încît, cum era dat pe spate, cu doar câteva șuvițe atîrnîndu-i pe frunte, îi schimba toată fața într-un fel de mască palidă, de o ciudată noblețe, în care doar ochii luceau și ei negri catifelați, ochii altcuiva parcă. Și Mircea rămânea adesea cu ochii în gol, exact ca tatăl lui, și trebuia uneori zgâlțâit ca să revină pe lume. Aveau să meargă la circ, ce grozav, aveau să-l vadă pe Yoga

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dungi de umbră pe pereți. Îl copleși teama. Făcu câțiva pași pe enormul palier fără uși. Până și ușa liftului dispăruse după o vreme. Cum avea să se mai întoarcă? Și deodată de undeva apăru Porumbel, cu craniul lui mare lucind în întuneric. Avea-n mână o bardă cu tăișul însîngerat. Mircea o luă la fugă disperat, încercînd să țipe și nereușind, cu Porumbel după el. Văzu deodată scările și se năpusti-n jos pe ele, sărind câte două-trei trepte o dată

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
său era pictată Soile, stând pe bancă, mare, pufoasă, neajutorată, în fața casei ei vineții cu o scară ce nu ducea nicăieri. Purta la gât un medalion în al cărui oval se vedea Soile, în rochie de dantelă albă, pe care lucea emailul unui alt medalion, în care, în fața casei ei, Soile... Chiar și al miilea medalion era la fel de limpede ca și primul și ca imaginea adevăratei Soile, ce aștepta în amurg, răspândind un miros de piele caldă, foarte uscată și de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
castanului, nu-i plăceau deloc înjurăturile, dar se gândea că, de vreme ce Dumnezeu oricum nu exista, n-avea nici o importanță. Deja între frunzele copacului se formaseră ciorchini de castane mici, verzi, cu țepișorii încă moi. Ploaia dăduse jos câteva crenguțe, și Luci și Sandu se chinuiau să desfacă fructele cu unghiile. Înăuntru aveau ceva alb, moale, o castană încă neformată. Dac-ar fi fost și Paul cu ei, sigur ar fi-ncercat s-o mănânce. Paul rnînca orice: zmoală, boabe roșii otrăvitoare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și cine a fost finala mondialelor, cine-a dat golurile... Îi disprețuia foarte tare pe cei mici, care nu știau fotbal. Jucau toată ziua fotbal cu nasturi, aveau multe echipe complete, Germania, Spania, Brazilia... Mircea era de rangul trei, cu Luci, băiatul peltic și cârlionțat al ofițerului de la Scara 3, Vova și frati-su Paul (primul cuminte ca o fetiță, celălalt mare golan, frumos și bălai), Dan Nebunul, Jean... Cei mai proști erau Simfonia și Lumpă. Urmau apoi fetele, care nu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Copiii o luară pe Aleea Circului, pălăvrăgind, dîndu-și cu părerea despre spectacolul din seara aceea, primul după câteva luni de-ntrerupere. Se mai uitaseră o dată pe marele afiș din capătul aleii și văzuseră că formația cehoslovacă se numea No-To-Ko, deci Luci câștigase pariul. Mircea fusese aproape, zisese No-Ko-To. Cel mai aiurea fusese Sandu, care zisese doar așa, de banc, că formația se numea "Cotonogeala"... Să dai la cotoaie sau să cotonogești însemna să pui piedică la fotbal. Era și un fel

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-n jurul lui, spășiți, mai prietenoși ca oricând, și-i spuseseră "bravo, Mirciosule" pentru că urcase cu scripetele cel mai sus. În partea cealaltă a menajeriei, de la intrare spre dreapta, erau caii, care nu-i plăceau prea mult, dar după care Luci era înnebunit. El îi târâse pe toți către grajduri, unde caii, ca-ntotdeauna la ora mesei marilor animale de pradă, se agitau neliniștiți. Erau câțiva ponei cu coame lungi, împletite cu panglicuțe, un unicorn și mai mulți cai mari și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
secretar de partid al băștinașilor), țipetele ca de extaz amoros ale asistentei iluzionistului Farfarelli de câte ori acesta mai scotea cîte-un ou din urechea vreunui spectator... Toți erau fardați ca niște măști, rujați până și bărbații, rujate până și maimuțele, tuturor le luceau ochu cu pupile lărgite (ilegal) cu beladonă. Picioare păroase și strîmbe-n realitate ajungeau să pară, sub magia reflectoarelor, frumoase ca-n Lacul lebedelor, țâțele pân-la buric ale uneia care apuca-n dinți un ham de piele și se rotea sub

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
sfântul se detașează de simbolurile ce-l înconjoară. Căci în această viață era el însuși sfântul, stând în lotus, zâmbind fățarnic și nepermițând corpului său nici cel mai neobservat tremur. Ochiul lui Shiva, Ajna cu cele trei petale-ale lui, îi lucea stins între sprâncene, cum de altfel, de-a lungul coloanei, se deschideau și alte flori mistice, șase în corp și una afară din corp, mirifica sferă Shahasrara, ce-i ardea ca un mic soare deasupra creștetului. Imobilitatea era credința sa

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
viața, colivii pentru viață, plase de vise pentru viață. Toracele se umplu, deasupra diafragmei, cu bojocii roz și cu mușchiul gros al inimii, pântecul se umplu de mațe, rinichii înfloriră ca doi mistici crini, vezica-și purtă lichidul auriu, fierea luci stins ca o piatră de smarald între lobii ficatului. Și tot corpul se umplu de artere și vene și capilare, și sângele umplu cu penajul lui roșu încăperile inimii, și, ca un vechi general care-și știe pe nume fiecare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de foarte ciudate statui. Primitive, strâmbe, cu granitul înnegrit de trăznete, aveau încleștate în piatra craniilor organe fragede și vii, de parcă statuile ar fi adăpostit în ele ființe acoperite de lavă pietrificată: doi ochi bombați, compuși din mii de hexagoane, lucind roșii-fosforescent, o trompă subțire, răsucită-n spirală, în veșnic tremur ca un arcușor de ceas și o pereche de antene penate ca niște piepteni gingași. Toate statuile priveau spre interiorul platoului, direct către copilul gol și înfiorat ce se-ndrepta

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
puținele mașini abia aveau loc să-nainteze prin gloata veselă care-și purta pe umeri, neglijent, pancartele și portretele, și care, ca să scape de ele, dădeau copiilor stegulețele, florile de hârtie și palețelele de pânză pe care scria PMR. Și Luci, și Jean, și Lumpă aveau brațele pline de trofee colorate, dar tot mai cereau altele și altele deși, dacă i-ai fi-ntrebat, n-ar fi știut să-ți spună ce-aveau de gând să facă cu ele. Stegulețele erau de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
fi știut mama lui Mircea l-ar fi omorât în bătaie. Automatele aveau o manetă și o gaură pe unde băgai bănuții. Călătorii trebuiau să aibă conștiință și să bage cât trebuia. Dar ce nu băgaseră acolo el, Jean și Luci: capace de bere, cioburi, piulițe... Iar apoi trebuia să-ți rupi un bilet dintr-un sul gros, prins pe un suport, ca hârtia igienică. Copiii plecaseră cu tot sulul, îl întinseseră prin tramvai, îl înfășuraseră pe bare... Era mai distractiv

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pierdute și teancuri de declarații completate își recăpătase în sfârșit obiectul, cu care se-ntorsese acasă zdrobit și rușinat. " O știți pe aia cu Tică și Tache?" începuse ca de obicei Jean. Toată dimineața spusese bancuri. Se și certase cu Luci, fiindcă Luci spusese că-n "Angelica, marchiza îngerilor" apărea Angelica vreo zece secunde în pielea goală. Jean zisese că nu se poate, că de fapt actrițele astea care-și arată țâțele și toate alea poartă de fapt pe ele un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
teancuri de declarații completate își recăpătase în sfârșit obiectul, cu care se-ntorsese acasă zdrobit și rușinat. " O știți pe aia cu Tică și Tache?" începuse ca de obicei Jean. Toată dimineața spusese bancuri. Se și certase cu Luci, fiindcă Luci spusese că-n "Angelica, marchiza îngerilor" apărea Angelica vreo zece secunde în pielea goală. Jean zisese că nu se poate, că de fapt actrițele astea care-și arată țâțele și toate alea poartă de fapt pe ele un costum transparent

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
luase acasă, nu știu ce treabă avea să-i dea. Atunci copiii se duseră și ei acasă, fiindcă urmau sportivii și mai ales parada militară, pe care vroiau s-o vadă la televizor. Mircea o luă-n josul blocului, de gât cu Luci, și se despărțiră în gang: Luci stătea la Scara Trei. Intră apoi în holul scării lui, repetîndu-și poezia ca s-o țină minte: Cînd fu Tică nu fu Tache..." Ce caraghios să se numească un magazin Găurica! Magazinele aveau, de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-i dea. Atunci copiii se duseră și ei acasă, fiindcă urmau sportivii și mai ales parada militară, pe care vroiau s-o vadă la televizor. Mircea o luă-n josul blocului, de gât cu Luci, și se despărțiră în gang: Luci stătea la Scara Trei. Intră apoi în holul scării lui, repetîndu-și poezia ca s-o țină minte: Cînd fu Tică nu fu Tache..." Ce caraghios să se numească un magazin Găurica! Magazinele aveau, de fapt, nume mult mai frumoase. Cel

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
muncea, trăia la castelul Peleș și munceau alții pentru el. Ciocoi era un cuvânt caraghios, semăna cu "coi", copiii le ziceau ciocoi, nu se știe de ce, furnicilor care-și făceau mușuroaie pe Aleea Circului. Am mai văzut niște ciocoi!" spunea Luci și le strivea mușuroiul cu talpa, strigând "Ciocoi nenorociți! Ciocoi nenorociți!" Dar de ce se zicea în "Internaționala" că nu e mântuire nici în dumnezei? Dumnezeu, toată lumea știa, era unul singur, doar când înjurai ziceai "dumnezeii mă-ti". Probabil vroiau să

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]