1,956 matches
-
urmă de ofițer! Acum îi în drum spre ai lui - a șoptit bătrânul. Poate că îi așa, poate că nu - și-a spus părerea Toaibă. Da’ ce, aista arăta a rănit ieșit de pe patul spitalului? N-ai văzut cum îi lucea obrazul? Parcă o mâncat numai lapte și miere. Toaibă nu mai găsea argumente să-l contrazică pe bătrân. După o vreme, acesta a redeschis vorba: Acușica ajungem la Iași și una-două sunt acasă. Tu unde mergi, sergentule? Apoi eu merg
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de două ori trei sute șaizeci de grade, manivela. Furtunul în care era înfășurat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că n-am mai izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceea ce însemna condamnarea la moarte fără altă judecată. La Hotel de Ville, el privea însă de la fereastră, plin de speranță și clocotind de dorința de a se răzbuna, cum se îngroșau în piață rândurile partizanilor săi. În noapte se vedeau lucind tunuri și sulițe și se auzeau invective la adresa Convenției... Hotel de Ville a fost, atunci, un fel de gară ciudată. Robespierre și ceilalți așteptau acolo un tren. Ei nu știau dacă acest tren va veni și în ce direcție îi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Chebar; și acolo a venit mîna Domnului peste el. 4. Mam uitat, și iată că a venit de la miază-noapte un vînt năpraznic, un nor roșu, și un snop de foc, care răspîndea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. 6. Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. 7. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Iată că vine, a sosit, zice Domnul Dumnezeu!" 8. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 9. "Fiul omului, proorocește și spune: "Așa vorbește Domnul: zi: "Sabia, da, sabia este ascuțită, și lustruită. 10. Este ascuțită pentru măcel, și lustruită ca să lucească!... O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn... 11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelărește. 12. Strigă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și în mîna căruia o voi încredința." 28. "Și tu, fiul omului, proorocește, și spune: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon și despre ocara lor. Spune: "Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel, este lustruită pentru nimicire, ca să lucească! 29. În mijlocul vedeniilor cu care te înșeală ei și în mijlocul proorociilor mincinoase pe care ți le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai cînd nelegiuirea lor este la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Până noaptea-avânt își ia; Și-animalele pădurii Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar teama! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Lebedele -fabulă Era odat’ un lac frumos La margine de sat în jos. Și pe apa ce lucea O rățușcă se juca, Iar trei lebede-au venit, Pe rățușcă-au fugărit... Mica rață a-ntrebat: De ce voi m-ați speriat?! -...de ce noi te-am speriat?! E lacul nostru...ai uitat? În timp ce rațele se certau, Trei vânători s-apropiau. Hei
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ea, De o copilărie ca a mea! Altam Bianca Clasa a IX-a Dis-de-dimineață este dimineță eu mă joc c-o rază e la geamul meu ca să mă trezească este firea mea de a ma juca dis-de-dimineață, pe la fereastră. soarele lucește și mă încălzește ziua e frumoasă și e călduroasă. iată c-a venit și această zi ziua așteptată de mult planificată. Altam Bianca Clasa a IX-a Înspre viitor Timpul trece greu, Și sufăr... Ce durere simt!... În sufletu-mi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nu mai pleci, să stai pân-ai să dispari; ...din inima, din sufletul meu, care greu uită de tine copilul ce te oglindești în mine! Altam Bianca Clasa a IX-a Durerea mării Valul dansează pe marea albastră Și luna lucește pe bolta cerească; Curcubeul din mine adoarme în ploaie Și marea pustie e în visare... Gândesc la nisipul ce plânge pe maluri; Aș vrea să-l ajut, însă-mi piere curajul. Mă mișc ca o pană pustie și rece, Aștept
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
printre oameni binevoitori, în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, iar o doamnă - după ce ne-a somat scurt să nu cumva să-l mișcăm - l-a întrebat cum îl cheamă și în ce zi a anului suntem. Ca să-i verifice luci ditatea. (Am rămas interzis de admirație.) Numele nu l-am înțeles prea bine, dar ne-am liniștit când, după 1900 și 1912, a venit și 2011. A doua mirare a venit dinspre Tania, pe care au auzit-o apelând cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ai opune unui "cor antic" o flecăreală de la un chef. Când am ajuns la răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum, acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane stufoase, printre crengile cărora lucea marea. Am coborât, încet, o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan, cu barbă, care vroia să-mi arate ceva. Valurile aduseseră o nimfă moartă la țărm. Brusc, pământul a început să se scuture și un fum gros
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru a demonstra că un loc de rugăciune nu e, neapărat, un refugiu, rupt de realitatea profană. Pereții sunt, de jur-împrejur, de sticlă. Acoperișul, de asemenea. Observi tot ce se întîmplă afară, cum se clatină frunzele eucalipților din parc, cum lucește iarba, cum zboară păsările. Dumnezeu e peste tot, nu numai în capelă, au vrut să sugereze constructorii. Și n-am văzut un lăcaș religios care să ilustreze atât de bine panteismul. Nu-mi displace, deși eu sunt obișnuit ca într-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de anumite segmente. Căminul și grădinița nu și le luase niciodată în seamă. Peste primii ani de liceu trecea cu ușurință, cum ar trece, măturând-o, un norișor de vară, peste o iarbă în plină creștere, care, din acest motiv, lucește fără prea multă pregnanță. Ultimii ani ai liceului au lăsat,în viața Grigoruțului, și câteva amintiri mai frapante. În primul rând, primele îndrăgostiri. Dar, și acelea, trecătoare, cum avea să zică, undeva, spre a se făli, ca un fum de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
picior al său păreau un stâlp gros, cu degete ca niște cârnați păroși. Peste pantalonii largi, bine umpluți, și sub haina care plesnea la cusături, o flanea roșie, plină de pete slinoase, îi contura tenderul. Cu bărbiile revărsate, fața ciupită lucea de grăsime ; nasul gros și buzele vinete țineau bună companie unor ochi bolovăniți. Afacerea cu golitul haznalei numai Voicea o angaja. După ce făcea prețul, își căuta tovarăși : de obicei un moșneag tăcut și singuratic care mirosea de bătrânețe ; un fost
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
știut vreodată și tocmai asta vreau să vă povestesc aici. Ultima hazna pe care cei patru tovarăși au golit-o a fost cea a doctorului. Bătrânul care, tăcut, căra găleată după găleată, se oprise să-și aprindă o țigară. Luna lucea sub meri. În mormanul de murdărie răsturnat la o rădăcină, moșneagului i se păru că sclipește ceva ; scociorî cu un vreasc și scoase o linguriță. O șterse în iarbă și de turul pantalonilor. Deși pe loc nu i-a dat
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ia zi-i și dumnealui ceva, s-audă și dânsul ce știm noi. La plată mușteriul ezită o clipă cui să dea banii. Dar finul întinse mâna hotărât, înșfăcă hârtiile și le trecu prin barbă cu privirea lui sălbatică care lucea de satisfacție. - Hai noroc, și să trăiești ! EXECUȚIA Câtva timp Lică fusese vicontele de Bragelonne : îi plăcea să-l sărute marchiza de Chevreuse și să fie înconjurat de o ceată de ogari, tot așa de mult ca duelurile din înserările
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă de creangă, fir cu fir. Ca la o sută de pași
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul comun, o lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o fetișcană. Cu palmele subsuoară, codana e fragedă și mlădie. Fără nici un rost, melancolia serii mă îndeamnă să mi-o închipui peste vreme. Fetele acestea cu boiul de jar lucesc doar o clipită ; curând se aburesc și, sub cenușa timpului, prind cocleală. La șaisprezece ani sunt agere ca mâța și, din privirile adumbrite, le tremură lumina printre gene. Trăiesc apoi cu unul de lângă gârlă ori mai din deal. De nevârstnice
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o voce din spate care mi s-a părut cunoscută. M-am supus și m-am lămurit că, în partea de sus a zidului, exista o crăpătură prin care se putea privi afară. Până în zare nu se vedea decât nisip, lucind. Când am coborât, călugărul care mă aștepta și-a ridicat gluga. Era "unchiul George", relativ tânăr, cum arăta la patruzeci de ani. A dat capul pe spate și, foarte serios, mi-a zis: "Felicitări pentru stil". După care a dispărut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum pri vea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochir leni, unde stu denții facultății noastre erau în prac tică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân (dom’ Podgo, gol pușcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sărutat la plecare de mai multe ori la rând, apoi încă o dată. Am rămas țintuit locului până când am văzut-o dispărând în cabină. Am început să recapitulez acea împletitură de mister care ne aruncase unul în brațele celuilalt. Jos, marea lucea întunecată sub cerul înstelat. În noaptea aceea - fără a fi câtuși de puțin melancolic- am fost cuprins de un sentiment de singurătate existentială. Aveam senzația că sunt numai eu singur în tot universul. Cu toate acestea, mă uitam cu atenție
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu o strălucire de secol nouăsprezece, două luceau de lumina albastră a televizorului, iar a patra era în beznă. Niciodată nu-și dorise mai mult să afle. Ce anume să afle nu putea spune. De ce se întorsese? Era un răspuns pe care toamna promitea să i-l dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ochii tăi albaștri, Dar ai plecat printre străini și printre aștri. În ceasurile lungi de așteptare Visez frumosul trup, dar el nu mai apare. Nefericit eu sunt, dar tot așa de tare te iubesc In nopțile senine, când stelele lucesc. Iubito, după plecare nu ai rămas un simplu vis Și vreau să știi că unde mergi prin paradis Tu calci pe lacrimile mele, chiar de nu le vezi Când umbli singură prin parcuri și livezi. Iți voi păstra credință pe
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]