2,874 matches
-
ajunge în vale, fă bine și gândește-te cam despre ce ai vrea să sporovăim astăzi... Gândurile au început să-mi roiască prin cap ca furnicile în mușuroi și numai nu puteam să prind unul... În timp ce ne apropiam de iaz, luciul apei arunca țăndări de mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut să asemăn acest joc cu armonia arabescurilor încrustate pe zidul mănăstirii Trei Ierarhilor... După ce ne-am așezat fiecare la locul lui, bătrânul a vorbit, așa ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se holbă furios prin el. Acum putea să le vadă și mai clar decât prima dată și i se păreau mult mai amenințătoare. Soarele se ridicase binișor pe cer, iar pe Eel Stretch plutea ceața, astfel că prezervativele aveau un luciu luminiscent, o insubstanțialitate aproape spirituală prin sugestiile sale. Mai grav, se părea că aveau și ceva scris pe ele. Mesajul se vedea clar, chiar dacă era ininteligibil. Scria SOROTA. Părintele St John Froude lăsă binoclul de la ochi, se întinse spre sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Văzduhul deschide imense aripi negre și, simultan, uriașe plase de pradă, să adune liliecii și avioanele și fantomele brusc întinerite. Avionul se tot leagănă, de pe o parte pe alta, să scape de ghearele urmăritoare. Un interior curat, funcțional. Geometrie și luciu. Domnul se apleacă ușor spre stânga, spre pătratul ferestrei aburite. Ochi albaștri, rotunzi, mari, în care nu se citea nimic. Costum cu batistă albă la rever,cravată, gâtul lung, ridat, ochii holbați. Scaunele vibrează ușor, neliniștea trece, subțire, prin pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se legăna calm. Un interior curat, funcțional, geometrie și luciu. Pasagerul se apleca spre fereastra din stânga, dar nu vedea decât noaptea compactă. Ochii lui mari, albaștri, se întoarseră spre vecin. Un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice peste sprânceana stângă. Leit șoferul de autobuz! Cicatricea, zâmbetul umil și rău, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mergeam cu mama în oraș ca să știu că erau niște locuri speciale, fortărețe unde erai apărat de mizeria și meschinăria vieții de fiecare zi. Îmi plăceau la nebunie bărbații în uniforme albastre care stăteau în față la Remington Arms. Adoram luciul feroneriei de alamă a ușilor de la Excelsior. Eram mort după candelabrul imens care atârna în sala de recepție de la Ritz. Unicul obiectiv al unui hotel era să te facă să te simți mulțumit și confortabil și, odată ce semnai în registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare, cum sta în dreptul geamului înalt, așteptând să ies și eu de sub duș. Tanger a rămas capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești de zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
urcă și coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director, fostul șef peste Privatizare - habar n-am dacă mașinile au tras la el sau la țiganii din curte, care dau petreceri demne de halima, de joi până luni dimineața, cu zeci de taxiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
par ochii unor voyeuri, închizându-se și deschizându-se. Mao Zedong și Lan Ping stau umăr la umăr în întunericul care se lasă. Zilele au început să se răcească. Ierburile se apleacă leneș peste malul râului. Reflecția lunii tremură pe luciul apei. M-am născut în satul Shao Shan în 1893, zice Mao. Descrie peisajul locului natal. E un pământ cu flori de hibiscus, orhidee, iobagi și câmpuri de orez. Tata era un țăran sărac. S-a înrolat de tânăr în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de fanatism, de nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este ușor de trăit lângă o Casandră! Tot presimțind răul, mama era anxioasă și depresivă, veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care lumina tăioasă a farurilor decupează florile roz, albe, roșii. Pe stânga, imensa cruce pe care mai mult o presimte decât o vede În Întuneric, În goana mașinii, arătând drumul spre nesfârșitele cimitire poloneze. Vărsare de sânge ca la Montecassino. Luciul alb al abației Montecassino refăcute. Ofițerul german care a dus la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce făceam atunci? Unde eram? Cu cine? Prin geamul mașinii alunecă măslini mărunți și firavi și frunzișul lor luminează albicios, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Rafael, și l-ai fi văzut cum se apucă să-i scrie pe carnețel și să le taie chitanțe precum pescarilor. Oricum, îi face program, auzi, după zece-ncolo... Cât tupeu pe jivina asta scheletică. Rafael își trecu palmele peste luciul căpățânii rase, într-un gest de stupefacție, prea brusc pentru celălalt; tresări și scoase ceva din buzunar, și Rafael, râzând: — Ai făcut bordel din balta asta, prietene. Plătește cine vrea să dea la pește, și dacă nu prinde nimic, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lanț gros din zale de aur lăfăindu-se peste cămașa înflorată, iar ceilalți doi păreau tată și fiu, după asemănare și după diferența de vârstă. Aveau figuri fumurii de soboli, fără bărbii, cu boturi țuguiate și păr negru scurt, cu luciu șoricesc, și se agitau și-și întețeau amenințările ridicând glasurile, așa încât Rafael reuși să audă cum îl pomeneau tot mai des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci impresia greșită c-o să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
albe ca zăpada, săltând În șa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beaucéant, gata oricând să meargă - și Încă splendid - la petrecerea lor de moarte și de cutezanță, iar sudoarea de care vorbea sfântul Bernard era probabil un luciu arămiu ce Împrumuta o noblețe sarcastică surâsului lor dătător de fiori, În timp ce erau gata să-și celebreze cât se poate de crunt despărțirea de viață. Adevărați lei În război, cum zicea Jacques de Vitry, miei plini de blândețe pe timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câteva ori în vis. E greu de trăit așa! e greu pentru băiețașii de cartier. Se dădu jos din pat și o amețeală cumplită îi strigă bună-dimineața. Nu înjură - nu înjurase el nici în armată. Căută baia ținându-se de luciul dulapului și o găsi. Mica victorie nu-i spulberă totuși plictiseala. Se cățără atunci pe vasul de toaletă și reluă de la fila 153 Ulise, de Joyce. Trăgea apa des și ținea nările strânse, spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu reflexe carneolice, stins metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin straturile vălurite, vechi, de mușiță, sedimentate și distribuite aleatoriu, în sfumato, pe luciul unicei ferestruici a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu mai e al nostru. De altfel, limba era destul de respectabilă, peste douăzeci de mii de pogoane. Vezi un sat dincolo de gârlă drept înainte, chiar pe drumul nostru?... E Babaroaga. Dincolo de Babaroaga mai e un sat, Gliganu Nou... se zărește luciul de tinichea nouă a turnului bisericii, colo, puțin mai sus, în grămădirea de copaci... Așa! Partea din stânga a drumului a fost cea dintâi înstrăinată din pământurile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. Acum îi zice moșia Vlăduța
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace într-o pânză groasă de câlți. În vreme ce țăranii se vânzoleau, coloana de soldați se târa pe șosea ca o uriașă râmă neagră. Raze de soare jucăușe, căzând pe luciul baionetelor înfipte pe arme, se răsfrângeau cu sclipiri speriate în văzduh. În curând se deosebiră rândurile și cei câțiva călăreți, și trăsura cu prefectul și procurorul, apoi tunurile trase de câte șase cai, încheind trupul apocaliptic ca o coadă turtită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niciunul dintre ei nu se gândea la avantajele financiare pe care ar putea să le procure această halucinantă descoperire. Tustrei exclamară surprinși. Kane o ținea una și bună: ― Un fel de astronavă, sigur că da. Lambert, pe care o interesa luciul aproape umed al cocăi curbate, remarcă absența reliefurilor exterioare, a formelor caracteristice identificabile și, nefiind deloc lămurită, scutură din cap uimită. ― Ești chiar așa de sigur? Poate că este o construcție locală. Este năucitor... ― Nu. (Atenția lui Kane se mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
timp, ca un gladiator în arenă, înfrunta destinul. Sălile închiriate deveneau tot mai spațioase. Se renunțase cu totul la tradiția găurii de șobolan, la mirosul de sânge și băligar, la prenumele rembrandtiene. La subsol se aduceau acum mătăsuri grele, cu luciu unsuros, pocale de cristal pe mesele cufundate sub valuri de dantelă olandeză, mobilier cu intarsii florale și candelabre cu sute de prisme și țurțuri de cuarț. În locul berii ordinare se serveau acum băuturi fine în sticle de forme ciudate. Femei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
actul de-a scrie începe să modifice ceva în mine .Cât nu scriu, și la școală, și în timpul meu liber, mă port ca un halucinat. Nu am putut să termin de corectat săptămâna asta tezele, pentru că brusc îmi erupeau pe luciul creierului imagini palide, imagini care mă chinuie și când îi ascult pe elevi. Nu mai vorbesc de faptul că în toată perioada asta am avut vise îngrozitoare, imposibil de povestit. Și totul a culminat - sper să fi culminat - azi-noapte, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Camus, Kafka, Sartre, Celine, Bacovia, Voronca, Rimbaud și Valery. Abia observam ce se petrece în jurul meu. Colegii mei veneau mereu la școală cu discuri, de obicei în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
an nu am mai văzut decât, de câteva ori, o femeie bătrână. Prin altă fereastră, mult mai mare, de la stradă, puteam vedea un glob pământesc, mobile foarte pretențioase și probabil prețioase și un mare policandru cu țurțuri de cristal și luciu de aramă. Nici măcar în jurnalul meu, care cuprindea versuri, note de lectură, vise mai stranii și prea puține fapte exterioare, nu am scris nimic despre această "întîlnire". Tot ce-am notat în acea zi în agenda cu pagini dictando a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și banală sau așa ceva, dar eu nu mi-o închipui plângând, e prea uscată) fata de șaptesprezece ani care se mișcă în spațiul ăsta secționat și îmbălsămat în culoare veștedă și în umbră. Covoarele de pe jos fuseseră strânse, așa încît luciul sticlos, și el murdar, al policandrelor, câte unul în tavanul fiecărei camere, nu avea în ce să se estompeze. Cumplită viață moartă. Un pasaj care trebuie notat. Din Alteță regală de Th. Mann: "Trebuie să mărturisesc că n-am avut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]