94,332 matches
-
Eminescu ö sszes költeményei. Editorul releva că Sándor Kibédi "născut din tată român și având în vine sânge autentic românesc, el a fost un trimis al destinului pentru a fi interpretul cel mai perfect al lui Eminescu. Trei ani a lucrat la această operă Al. Kibédi, identificându-se complet cu lumea de vis a lui M. Eminescu." Editorul menționează că Vaida-Voevod, care a văzut în manuscris traducerea, a făcut următoarele aprecieri: "Eu cred că Al. Kibédi a făcut prin aceasta o
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
cu aplicație literară. La 20 Iulie, - iarăși despre K. și școala de comerț. Discuție lungă. Apoi, considerații triste despre păsărica. La 21 Iulie, devine cu totul surprinzător: "Aceasta ciudată apucătura, pe care totdeauna am avut-o, de a face să lucreze, de preferință, părțile cele mai leneșe din mine". De ce nu face să-i lucreze flerul? în aceeași zi (21 Iulie 1914!) scrie: "Azi dimineață a trebuit sa ma duc să-l caut pe Toby (cîinele) care ieri, fugise la soții
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
lungă. Apoi, considerații triste despre păsărica. La 21 Iulie, devine cu totul surprinzător: "Aceasta ciudată apucătura, pe care totdeauna am avut-o, de a face să lucreze, de preferință, părțile cele mai leneșe din mine". De ce nu face să-i lucreze flerul? în aceeași zi (21 Iulie 1914!) scrie: "Azi dimineață a trebuit sa ma duc să-l caut pe Toby (cîinele) care ieri, fugise la soții Dumont, atras de cățeaua lor". La 22 Iulie, - îl interesează, în deosebi, faptul că
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
studiile în Regat. După absolvirea Școlii Normale din Câmpulung Muscel, este repartizat, timp de trei ani, ca învățător în comunele prahovene Chiojdeanca și Lipănești. După o intensă activitate publicistică, încununată cu debutul din 1907 (volumul de nuvele Doamne, ajută-ne!), lucrează la București, ca bibliotecar la Academia Română. Remarcat de Vasile Goldiș, este solicitat la Arad să lucreze ca prim-redactor al ziarului "Românul". întors la București, urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie, după absolvirea cărora funcționează ca profesor la Pomârla
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
ca învățător în comunele prahovene Chiojdeanca și Lipănești. După o intensă activitate publicistică, încununată cu debutul din 1907 (volumul de nuvele Doamne, ajută-ne!), lucrează la București, ca bibliotecar la Academia Română. Remarcat de Vasile Goldiș, este solicitat la Arad să lucreze ca prim-redactor al ziarului "Românul". întors la București, urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie, după absolvirea cărora funcționează ca profesor la Pomârla, o localitate din județul Botoșani. La începutul lui 1917, pornit în căutarea numeroasei sale familii (era
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
o mare fericire bituminoasă în timpul ăsta auzi ceva nou la tot pasul omul zilei a făcut omul zilei a dres fiecare vorbește asudat grăbit și cu fața roasă de furie împingînd vorbe fără încetare în cuptoarele factice de parcă s-ar lucra la un text mai mare ca un zumzăit continuu al acestei materii înghesuite în cazanul unei locomotive uriașe alergi în uralele a o sută de mii de guri lacome vârâte în marsupiul străzii mai încolo altcineva se va face praf
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
crearea unei impozante opere proprii (de la Studii de literatură română modernă, 1962 și Originile romantismului românesc, 1972, pînă la Regula jocului, 1981 și Introducere în teoria lecturii, 1988), ci și talentul, extrem de rar, de a-i face pe alții să lucreze arătîndu-le calea de urmat. Volumele colective cu titluri precum Documente și manuscrise literare (5 volume) ori Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1977) aparțin, nominal, cîtorva autori, care n-au făcut însă decît să traducă în fapt viziunea lui
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
capitalism" să-i zicem unul de natură "medicală"... de după 1989, tot capitalism se va numi cândva, încă nu se știe și când. E un fel de-a spune: "Tatăl și Fii", doar totul e foarte clar: și Tatăl și Fiul lucrează la Spitalul Militar, proprietate a țării românești. Și tot deocamdată bolnavii țării vin la Spitalul Militar cu gloata să-și caute de sănătate. Oricum însă atât Medic-Tatăl, cât și Medic-Fiul, operând mereu împreună, devin și Domniile Lor două identități absolut
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
în proza noastră epică decât printr-o singură carte, Oțel și pâine de Ion Călugăru."; "De aceea, în vederea unui asemenea roman, plănuiesc ca numaidecât după ce am încheiat ultimul capitol al ediției a doua din Drum fără pulbere să încep a lucra ca reporter al ziarului local, la Reșița." În numărul din 18 ianuarie al aceleiași reviste sunt reproduse angajamentele altor scriitori, cărora li "se dă cuvântul" ca într-o ședință de partid: Radu Boureanu: "Lucrez la un roman în care voi
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
Drum fără pulbere să încep a lucra ca reporter al ziarului local, la Reșița." În numărul din 18 ianuarie al aceleiași reviste sunt reproduse angajamentele altor scriitori, cărora li "se dă cuvântul" ca într-o ședință de partid: Radu Boureanu: "Lucrez la un roman în care voi încerca să reflect lupta poporului nostru muncitor împotriva agenților imperialismului, împotriva spionajului titoist, a sabotorilor diversioniști."; Eusebiu Camilar: "În primul rând vine un roman al vieții gospodăriilor colective, un fel de continuare a Temeliei
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
de tânăr inginer." Sărim peste cinci ani și ajungem în 1957, ca să constatăm că mașinăria anchetelor de Anul Nou funcționează la fel. În Gazeta literară din 3 ianuarie 1957 sunt reproduse răspunsurile mai multor scriitori la întrebarea La ce veți lucra în 1957? Eugen Barbu: "În primele luni ale anului 1957 va apare șsic!ț la ESPLA ŤGroapať. După aceasta, tot ESPLA va scoate de sub tipar volumul ŤPatriať. Editura Tineretului îmi va publica până la sfârșitul anului următor volumul de nuvele ŤTreptele
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
pentru generația care are acum între treizeci și cincizeci sau cincizeci și ceva de ani ceea ce reprezintă ŤCronică de familieť pentru clasa dominantă din România dintre 1860 și 1950. Această generație are o istorie care trebuie scrisă."; Eugen Jebeleanu: Voi lucra în 1957 un poem închinat Marii Revoluții Socialiste din Octombrie cu prilejul celei de-a 40-a aniversări. Un altul care e inspirat din cele văzute în Japonia și care poartă provizoriu titlul ŤHiroșimať va apărea, cred, chiar la începutul
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
bîntuind prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat totul și zîmbește de după gratii, gîndul o duce mult prea departe pînă acolo unde mîinile nu o ating, ca în acest cazinou pustiu cu pereții lucrați în umbrele ei de bal, pe vremea cînd toate erau ale noastre, cînd nimic nu putea fi asemănător nepăsării că vom fi unul mormîntul viu al celuilalt, atît de frumoasă pe cît îmi mai pot imagina cerul în care alerga
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
la acea oră. De la băbătia care ședea la pangal cumpără două lumânări din cele mari. Aprinse una la picioarele lui Isus Cristos și îngenunchie în fața altarului cu cealaltă lumânare pâlpâind între mâinile împreunate pe piet. în străduța alăturată doi zidari lucrau la renovarea unei case vechi. La un moment dat doamna auzi bulgării de moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
fără toc. Cam neglijentă, poate. - Nu te-am mai văzut de-atâta vreme... - continuă ea cu vocea tărăgănată. Era opt sau nouă, sau, poate, zece. Era întuneric, deja, și cald. Pe lac, câteva felinare rare. Probabil, ultimele bărci. - Tot acolo lucrezi? - făcu ea. - Tot acolo. Mergeau pe marginea lacului, încet, mână în mână. Ea aștepta. Seara era sfârșite. - Nu cumva te-ai căsătorit între timp? - îl întrebă. - Nu, n-am făcut-o - și râse. Dar tu? Parcă erai măritată - începu el
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
răspîndit lin, artistic, cu niscaiva nuferi orbitori plutindu-i pe suprafața netedă, lucioasă...Slujbaș conștiincios, scrib vrednic, încovoiat veșnic peste registrele largi, cu mii de rubrici orizontale, verticale, ba și de-a curmezișul filei largi, spre zăpăcire și umilință adîncă, lucram nepotolit de nimic, robotem epuizat, scăldat în sudori fierbinți - valuri leșioase ce-mi opăreau pielea, mi-o jupuiau; carnea sîngerîndă se freca, sub hainele mincinoase, se măcina... urma să-mi ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
află aici. lu li stam pe spate astrologul imperial deasupră-mi gândeam la stele cu ani în urmă au prezis ele asta n-au știut să spună că muncile astrologului sunt zadarnice nici chiar stelele nu pot decide asupra celor ce lucrează pentru ele odăile de așteptare ale împăratului miros a parfum eu știu cine a fost în vizită ani întregi după aceea mirosurile se adaugă ca hârtia în biblioteca imperială erau cu toții lacomi, înfricoșați îmi place mai mult la piață sudoarea
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
văd ei de la ferestre mintea lor probabil e un abac o mână invizibilă mută mărgelele până ce într-o bună zi or să moară toți murim într-o zi și într-una ziua aceea doar unul va fi * zi și noapte lucrează viermii de mătase ai lui Li Chen el are mii de pomi în multe văi unde nimeresc uneori călătorii și sunt țesuți în coconi noua mea rochie are pe ea doi iubiți mână-n mână ei într-o noapte au
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
decapitați azi toată lumea s-a veselit la piață femeile împărțeau turte de orez pe degeaba toți strigau e drept împăratul s-a terminat cu oamenii duri lasă-i să se bucure azi alți oameni vor veni mâine-n zori să lucreze weng li călăul satului a otrăvit fântâna s-a aruncat în ea ca măsură de siguranță toți ceilalți au fugit am pus foc la colibele goale ne era sete de apă nu de sânge în noaptea aceea am auzit râsete
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
se pare Călugăraș nevolnic într-un schit, Tot canonind pios la lumânare Și n-am ce face, o să-ndur spășit: Prietenul e dus la vânătoare, Iar Doamna Brună tocmai m-a gonit. 2 Sonetu-i un dichis pentru bărbați, Și trebuie lucrat c-un soi de ură, Cioplit cu meșterie din custură, Bătut pe nicovală, strâns în laț. Dar pot și eu să-ți fac amăgitură Dintr-un sonet cu oacheșul meu braț, Pe-un petic de atlaz cu crini brodați Și
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
evocator: Spuneți-mi numele și prenumele. Așa. Profesiunea. Poate va fi șoptit și Vă rog... Altcineva evocă scrierile Claudiei Millian, soția, și devotamentul cu care Mioara Minulescu, fiica, a aranjat și păstrat casa memorială. Cum, pentru a se întreține, Mioara lucra ca mozaicar. Cuptorul în care-și ardea lucrările, transformându-le din lut în artă, consuma prea mult curent. I-au tăiat electrica. Mioara a lucrat și la ridicarea fântânii arteziene din părculețul Pake Protopopescu (fost, o vreme, Dimitrov). L-a
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
Mioara Minulescu, fiica, a aranjat și păstrat casa memorială. Cum, pentru a se întreține, Mioara lucra ca mozaicar. Cuptorul în care-și ardea lucrările, transformându-le din lut în artă, consuma prea mult curent. I-au tăiat electrica. Mioara a lucrat și la ridicarea fântânii arteziene din părculețul Pake Protopopescu (fost, o vreme, Dimitrov). L-a luat și pe Vladimir Streinu să lipească cubulețe de ceramică colorată. Câștiga și el, cărturarul, o pâine după ce ieșise din pușcărie. În Săptămâna Patimilor acestui
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
de prima pagină a gazetelor. Din ce văd, încep să fie tot mai mulți scriitori români cunoscuți în Occident, cărora valoarea și meritul le-au permis să facă pasul dincolo de graniță. Dacă dau exemplul lui Cărtărescu, o să-mi spui că lucrez la Humanitas și sînt subiectiv. Dar uite, există romancieri ca Alexandru Ecovoiu, să zicem, care se internaționalizează treptat și le fac într-adevăr o reclamă bună celorlalți. Nu debordez de optimism, mai ales că plătim încă tribut tematicii prea locale
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
importante ca Feltrinelli, Bompiani, Gallimard sau McMillan. Din păcate, prevăd că interesul public va rămîne lipit de silicoanele Andreei Bănică și de bikinii lui Kitty Cepraga. Cum ziceam, în lume nu-s mai multe Românii. Urmează întrebările inevitabile. La ce lucrezi acum? Ce mai traduci și ce mai scrii? Începusem să intru în panică văzînd că nu mă mai întrebi odată lucrul ăsta. E cea mai bună invitație la laudă de sine. Ce să zic? Cu traducerile e de două ori
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]