389,862 matches
-
Dan Stoica vine dintr-o cunoaștere serioasă a invenției lingvistice, marcantă pentru vocea și stilul acestui dramaturg, mai aproape de literatura absurdului în care se pot identifica reflexe ale expresionismului german. A face un spectacol Schwab nu este cel mai simplu lucru. Nici pentru actori. Este nevoie de un alt timp de energie, de concentrare și de rigoare, un exercițiu mai puțin obișnuit pe scenele noastre în genul de rostire a cuvîntului care, prin forma lui, creează o lume obligată să se
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
exact ce-mi trece prin cap. Învățătura esențială, din '89 pînă acum, a fost că nimic nu este absolut. Am învățat că absolut e numai relativul, că nimic din ceea ce pare nu este așa sau aproape nimic; că îndărătul fiecărui lucru se află un mecanism - nu zic malign, nu zic benign. Bănuiam eu că îndărătul a tot ce mișcă există firele unui păpușar, dar niciodată nu îmi închipuiam că am să și văd degetele păpușarului. Și am reînvățat - de fapt, asta
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
eu văd întotdeauna o mînă îndărătul afacerii. Vasăzică m-am îmbolnăvit de suspiciune. Tot ce era suspiciune goală înainte de '89 a prins miez, substanță, după '90. Și asta este, practic, moartea oricărei virginități sufletești și intelectuale. Ceea ce nu-i un lucru rău, la o adică: acum, fiind cicatrizați, putem să operăm la orice temperaturi. A existat o vreme în care n-ați fost elitist? Cum adică v-ați redeprins cu elitismul? Da, în anii '79 și '80. În anii aceia, de
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
tenacitate în căutare. Pe câtă răbdare, pe atâta entuziasm. Dar mai înseamnă, - și e greu de stabilit ierarhia valorică -, experiență, lectură și cunoașterea ariei largi a publicisticii românești pentru construirea propriului sistem de referințe. Raționamente susținute pe termeni exacți despre lucruri concrete, nu de puține ori ajutate de intuiții, la rându-le, complice active în obținerea rezultatelor documentării. Aș mai observa, ca reper fundamental al acestei experiențe, relația dintre publicistică și romanul La răspântie de veacuri, din Prefața căruia reținem în favoarea
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
ce are de a face sinceritatea cu talentul, care este condiția scriitorului, incursiuni în literatura străină, atitudinea antirăzboinică, problema evreiască, judecată direct, pornită de la viața de toate zilele și de la pagini de literatură, subliniind că opoziția nu este datorată esenței lucrurilor ci imperfecțiunii oamenilor. Munca privită ca aspră condiție esențială în susținerea talentului. Totul bazat pe descoperirea substanței umane, iar ca limbaj critic, pe legendă. Scriitorul dă semenilor săi curajul să-și privească propria realitate și să-și analizeze condiția umană
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
Și am muncit de mi-au ieșit ochii din cap. M-am uitat, la un moment dat, în Dicționarul explicativ al limbii române și am constatat, cu plăcere intelectuală, că mai există cuvîntul odihnă, sensurile și derivatele lui. E un lucru bun să mai faci apel, din cînd în cînd, la dicționar și la foloasele lui. Așa încît, cu cîteva ceasuri înainte de noaptea „marcantă" de Revelion, cum a numit-o un crainic solemn, m-am gîndit să-mi însușesc, teoretic și
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
într-un apartament oarecare se iscau niște bătăi cu geamuri sparte, ba chiar și femeile se încăierau pe undeva și se înjurau de mama focului, în plină zi. Cinci persoane locuiam în două camere. Părinții, în majoritatea timpului, erau la lucru, sora la școală, iar eu cu bunica rămâneam acasă. Împreună mergeam după petrol (gaze nu aveam atunci și mâncarea se prepara pe lampa cu petrol), împreună stăteam la cozi uriașe, kilometrice, la făină. Pentru a rezista la o asemenea coadă
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
pionieri! La luptă pentru cauza lui Lenin și Stalin, fiți gata!". Totdeauna vom fi gata!" am răspuns noi în cor, și cu aceasta ceremonia a luat sfârșit. La drept vorbind, nimeni n-avea nimic împotrivă să devenim pionieri. Era un lucru foarte obișnuit: împlineai vârsta și deveneai pionier, apoi comsomolist, iar după aceea membru de partid. După cum știu, așa s-a întâmplat cu toți, cam tot așa cum se trece dintr-o clasă în alta. Mai departe însă totul s-a înrăutățit
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
un fel de dedublare, pe de o parte, la fel ca și întreaga clasă, îi necăjeam pe profesori și făceam diferite pozne la lecții, iar pe de altă parte, la adunări trebuia să-i judecăm pe cei care făceau aceste lucruri, trebuia să-i denunțăm în mod public. Unii dintre noi deveneau astfel pur și simplu pârâtori și atrăgeam ura tuturor. Majoritatea mințeau și erau fățarnici, se prefăceau că nu știu și nu văd nimic. Toți, însă, trebuia să-i condamnăm
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
KGB-ului, fără voie, deveneau mari specialiști în poezie. Era timpul când libertatea de creație, problemele artei și literaturii deveniseră centrale în viața societății și cei mai mari revoluționari s-au dovedit a fi artiștii plastici noncomformiști, poeții - "formaliști" etc. Lucrurile se petreceau astfel nu din inițiativa noastră, ci din vina autorităților, care nu doreau să recunoască libertatea de creație și tuturor încercau să le impună realismul lor socialist. Un fenomen paradoxal în Occident, concomitent: avangardiștii erau aproape toți parcă aleși
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
adunau sute de oameni. Întâlnirile aveau loc de obicei seara, sâmbăta și duminica. Pe mine, și se pare că pe toți ceilalți, m-a impresionat în mod deosebit Anatolii Șciukin. Versurile sale pline de talent, originale, le recita minunat și lucrul acesta era foarte important: nu exista nici un fel de aparatură tehnică, nu aveam microfoane, amplificatoare. El îi fermeca propriu-zis pe oameni când pronunța: "Iar pe îngusta Peninsulă Arabică nu a mai rămas, Dumnezeule, loc liber pentru cimitir..."; în primul moment
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
niște paraziți, că nu ne ocupăm de nimic serios, că nu lucrăm nicăieri. Ultima chestiune era, într-adevăr, o realitate, întrucât, printr-o decizie a KGB-ului, eram excluși din institutele de învățământ și nu ni se dădea nicăieri de lucru. Dar toată această defăimare, practic, ne făcea reclamă și toți oamenii se înghesuiau să ne asculte "la maiaciok". În 1961, în luna aprilie, în piață s-a desfășurat o adevărată bătălie. Tocmai avusese loc zborul lui Gagarin, ziua a fost
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
păcate, nu pot crede. Și prefer un scepticism onest, riscând să fiu arătat cu degetul mai târziu: “ăsta e scepticul care n-a crezut că politicienii noștri sunt niște mari caractere; și n-a fost în stare să vadă ce lucruri minunate pot reuși, prin inteligență și patriotism, marii bărbați de stat care, spre norocul nostru, s-au perindat pe la cârma tranziției”! - Merită admirație consecvența și curajul cu care susțineți că românii trebuie să-și păstreze identitatea culturală. Vă asumați în
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
ies, să mă plimb, cum mi-au recomandat doctorii. E pasionant acest Jurnal care m-a întors cu aproape douăzeci de ani în urmă, pe vremea când ascultam seară de seară “Europa liberă”. {i aflu din el o mulțime de lucruri. Între București și Paris se petreceau uneori metamorfoze interesante. Pe scările din rue François Pinton care duceau la apartamentul locuit de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, unde s-a aflat, timp de decenii, principala baricadă a rezistenței culturii românești împotriva
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
om bătrân”. Cum ar zice Marc Aureliu, ai colindat mările și ai ajuns în port. Trebuie să fii gata să debarci. Dar ce “mări” am străbătut eu? Mă tem că am străbătut doar niște bălți. Am în urma mea prea multe lucruri nefăcute, făcute pe jumătate sau făcute rău. Am visat altele pe care nu eram în stare să le obțin sau n-am îndrăznit să mă bat pentru ele; era mai comod să-mi găsesc consolări și scuze. Spre deosebire de alții, cunosc
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
răspuns. Provocări asemănătoare a transmis Dumitru Tinu și către Palatul Victoria, dar și către opoziția parlamentară. Nu spunea toate astea pe tonul ziaristului aflat pe cai mari, care dă sentințe, ci cu o convingere a bunului simț că așa stau lucrurile. Știm cu toți că cel mai puternic ziar din România post-decembristă s-a născut din falimentul ziarului Scînteia. Din comoditate sau din așa-zise scrupule, lui Dumitru Tinu nu i se recunoaște meritul impunător de a fi pornit la construirea
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
el a fost rezervat de România literară unor pagini de comentare a diferitelor evenimente culturale și politice, din presă, radio și televiziune. Cum Aristide Buhoiu a lipsit o vreme din țară, nu ne așteptăm să fie la curent cu acest lucru. Nici nu ne facem iluzia că ne-a citit vreodată. Îndefinitiv, dacă i se părea de neocolit titlul rubricii noastre, putea s-o declare frumos: mi-a plăcut titlul Ochiul magic din România literară și mi l-am însușit. Ar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
se asociază tuturor celor care l-au prețuit și care-l regretă pe ziaristul prob și moderat care a fost Dumitru Tinu. Într-o presă nebună, nebună, ca și lumea în care trăim, Dumitru Tinu a reușit să rămînă normal. Lucruri care nu se fac OBSERVATORUL CULTURAL de la începutul anului (1-13 ianuarie) are ce are cu politica editorială, ca să-i zicem așa, a Românei literare. Autorului unei note de la rubrica Infoliterar i se pare că revista noastră s-a grăbit să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
avea nici o legătură cu premiul acordat de noi. Luminița Marcu ar fi trebuit să știe, înainte de a ne azvîrli în obraz crasa noastră incompetență critică, că există anumite reguli de conviețuire literară, tot așa cum există unele de conviețuire socială. Sînt lucruri care nu se fac, Luminița Marcu! * În fine, Petru Romoșan scrie un text inadmisibil contra lui Andrei Pleșu. Observatorul îl găzduiește fără să clipească. Problema, pentru Romoșan, nu e că CNSAS nu funcționează, că fosta securitate e protejată de chiar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
A cîștigînd meciuri la scoruri fabuloase, asta e absolut sigur. Dar nu se știe cum a ajuns Dumitru Dragomir să se ocupe de echipa orgoliilor natale ale lui Ceaușescu, după ce a avut o condamnare de dpret comun. Cu un singur lucru sîntem de acord cu dl Dragomir. Că s-a considerat �lucrat" în privința condamnării sale pentru că s-a ocupat cu "jocuri de noroc". În România comunistă se jucau toate jocurile de noroc posibile pe atunci, inclusiv ruleta în cazinouri de apartament
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
dar dolari a uitat să ne lase în bocăncei. E un alt fel de a spune că a trecut degeaba. Nici n-a avut prea multă vreme pentru miracole - abia dac-a fost timp pentru un curcubeu. Nici pofta de lucru a americanilor n-a sădit-o în noi, nici obsesia cinstei și nici civilizația occidentală n-a avut când să ni le transmită. Am rămas exact așa cum ne-a găsit: facili în entuziasme și îngroziți de ziua de muncă. Dacă
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
a căror existență nu e decât un lung șir de mârlănii, găinării, furtișaguri și chiar asasinate. Ar mai fi, probabil, și câțiva intelectuali abulici, care cred - nici ei nu știu de ce - în valorile democrației și ale occidentalismului. Dar, după cum merg lucrurile, vor fi primii sacrificați de mișcările imprevizible ale roții istoriei. Lista doritorilor autentici de „europenitate" se cam oprește aici. Tinerii înțeleg prin Europa mai ales Canada, Australia ori America. De îndată ce se văd cu diploma în buzunar, nu se mai duc
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
n-aș fi citit un eseu al profesorului Alexandru Niculescu, publicat recent în România literară 1). Motivul ar fi - paradoxal - acela că eseul respectiv tranșează destul de clar problema, suferind doar de un exces de delicatețe. Cum nu la fel stau lucrurile cu autorul acestor rînduri, încerc să subliniez mai agresiv ceea ce autorul eseului citat pare doar să fi sugerat. Domnul Niculescu a pomenit despre o distincție importantă: cea între reformele ortografice fundamentate științific și cele impuse ideologic. Pornind de aici, argumentul
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
folosit unde vrei și unde nu vrei, nu mai arată nimic și nu mai spune nimic, cu excepția faptului că avem - degeaba - două semne pentru același sunet. Desacralizarea unui simbol grafic prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau lucrurile) face bună pereche ridiculizării culorilor naționale prin folosirea lor în exces, i.e. pe băncile din parcuri sau pe coșurile de gunoi tricolore. Gafa academică nu ar fi fost însă deplină fără formele aberante, artificiale, ale prezentului verbului "a fi": sunt
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
zece ani, făcînd paradă de argumente, pentru a demola sau susține o măsură luată în răspăr. Ceea ce a contat era, cum am spus impactul propagandistic. în fața propagandei, orice argument științific (pro sau contra) pare să pălească. Și mai e un lucru, unul extrem de important: poate ar fi vremea să renunțăm la ideea că originea latină a limbii române reprezintă un fel de blazon aristocratic pe care contactul cu graiurile peizane ni l-ar putea mînji. Românii au scris mai multe sute
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]