3,158 matches
-
se pierde, totul se... citează”, spune Subconștientul Artistului. Ceea ce frapează în cele două texte publicate, ca și în Dialogii Psihopatului, piesa de rezistență a operei lui I., scrisă în 1941, încă nepublicată, este extraordinara conștiință a scriiturii, enciclopedismul livresc debordant, ludicul intertextual, adesea parodic, atât de (post)moderna construcție prin de-construcție. Literatura lui I., în special piesele de teatru și jurnalul, constituie o dublă provocare pentru contemporaneitate: în primul rând, prin farmecul lor exploziv ele invită la o lectură dificilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
viața politică, fiind, succesiv, parlamentar din partea câtorva partide. Demersul critic al lui P., ce poate fi urmărit în numeroase cronici, recenzii și note publicate în presă, face dovada unui spirit aflat la intersecția dintre rigoarea academică și tonul pe alocuri ludic al ironistului; nu lipsesc pasajele în care autorul își etalează erudiția, nici cele de o vioiciune mai rar întâlnită în texte de această factură. Impresia dominantă rămâne una de ascuțime a percepției și de obiectivitate, la care se adaugă efectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
totală, devine pretext al unui discurs polifonic, intertextual, generat de un eu liric disimulat. În poeziile coagulate în ciclurile În Litere, În Melodramă, În Lucruri, În Sonete, U. animă mituri, resemnifică elemente vegetale, minerale și animale, improvizează, iar spiritul său ludic se înrudește cu cel barbian ori stănescian: „Undeva plânge o broască/ mă plânge pe mine/ Undeva moare un rilke/ mă moare pe mine/ Undeva soare în noapte/ mă sare pe mine” (Semnalul nopții fără dragoste). Mai apropiat de forma tradițională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
ce ascunzi în gura ta augustă? / sihastrul Pă întreabă // un sihastru / hrănindu-se-n pustiul meu sihastru / cu mană rouă larvăși lăcustă...” (Foc acoperit); ideogramele lirice de tip Gaullaume Apollinaire (Copilărire la zei). Intuim plăcerea Poetului de a explora spațiul ludic care neamintește de verslibriștii francezi care au creat interesante tehnici compoziționale, precum monovocalismul, chronopoemul, monofonismul etc.: „eu domnul trestie de zahăr bocnă pentru copii din flori de styl la ocnă scabia cu vrabia coropijnița cu râjnița...” (în jilțul nevăzut) De
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
traiectul „viață-moarte” ia forma „gândului neșoptit...” (Gri) Temperament ușor coleric, poetul gorjean taie în picaj, vertiginos, tranșant, respingând, categoric „deznădejdea”, fără emoții sau lamentații: „când viața mă doare.../ aleg / credința ca drog / cuvântul ca balsam / iubirea ca unic răspuns...” (Drog) Ludicul face parte și el dintr-acest dans al iubirii de frumos: „Am botezat/ un om de zăpadă / avea un nas de păstârnac / ochi de nasturi.../ o oală ruginită / joben...” (Botez), iar descriptivul devine cunună binefăFătoare într această inflorescență de senzualitate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul își consideră schițele niște „monștri”, niște „caraghioși”, chipuri „diforme”, „caricaturale”, „invenții copilărești”. Lor li se alăturăși-acel „copac al răului” (desenul de la pagina 22). Schițări ale ludicului, dar de o subtilă sinceritate. și-n acest context, parcă am fredona un cântec: „Peste apă, peste lut, / Cine oare l-a văzut? / A sărit din stea în stea / Nu-l mai prinde nimenea. Frați îl caută plângând / și cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pentru ființe mici) Privindu-le cu detașare, toate desenele din acest volum pot fi percepute drept străfulgerări de vis. îmbălsămări monocrome. Vizualizări ireale - și totuși - purtătoare de mesaj. în fond, un desen poate fi o poezie. O fărâmă de vis ludic. O (re)trăire, o „viziune subiectivă” (Căutarea intermitentă). Sau o scară de valori. știm prea bine că dramaturgul a fost preocupat de tema morții. „Nu moare cu adevărat în noi decât ceea ce nu e Sacru”. De aceea consideră nevoia de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
își asumă integral asocierea cu suprarealismul, iar în dicteul oniric nu lipsește inserția de realitate brută, ceea ce devine și mai evident în versurile din Spre țara închisă în diamant. Specială este înclinația spre asocieri imagistice insolite, cu apeluri la strategii ludice de invenție lingvistică, ceea ce la alți avangardiști pare doar o căutare excesivă. Lungul poem Femeia de aer (1943) este revelator pentru înnoirea posibilităților expresive: „Deodată brațul meu a început să cadă / Cascade luminoase / Pe care femeia de aer le culegea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
stării de sănătate a copiilor, dezvoltarea fizică armonioasă a acestora, dezvoltarea capacităților psiho-motrice și educarea unor trăsături de comportament favorabile activităților desfășurate În echipe. De asemenea, prin educație fizică se realizează echilibrarea solicitărilor de natură intelectuală cu cele psiho-motrice și ludice, aspect deosebit de important pentru organizarea activităților didactice cu elevii cu vârste cuprinse Între 6-10 ani. Din conținutul programei școlare sunt obligatorii obiectivele cadru, obiectivele de referință și standardele curriculare de performanță. Conținuturile Învățării prezentate asigură realizarea tuturor obiectivelor, solicitând cadrului
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
de păpuși (1980; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), universul de frăgezimi primăvăratice, lumea exuberantă de plante și animale, de jucării și personaje închipuite își precizează net configurația și caracterul de vis suav și fantast într-o formulă ludică și fantezist livrescă. Însă, în ciclul final (Judecătorul pleacă), apar și semnele unei schimbări de tonalitate. Virajul către notele grave, renunțarea la muzicalitate, apelul la nuanțele mai sumbre ale valorilor plastice anunță un contrapunct necesar. Lirismul dobândește dimensiunea meditației, vizibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
subversivă și autodisolutivă. Cartea Poeme de amor (1983) desfășura ca un penaj de păun barochizant disponibilitatea poetului, în tonalități ce mergeau de la Antichitate la trubaduri și de la Dante la Pâlnia lui Stamate. Prozaismul căutat și etalat cu voluptate, enorma poftă ludică a acestei poezii (ca a întregii generații ’80, de altfel), prin care totul se dă peste cap și se transformă cu sadică manie speculară în contrariul său, compune deja geografia imaginară a lui C., cea care avea să dea cheia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
am avut deja ocazia s-o constatăm. În plus, diferitele domenii de activitate sunt inegal valorizate. Timp de mai mult de un secol, indicatorii prestigiului au rămas relativ stabili, fie că e vorba despre activități de ordin intelectual sau artistic, ludic sau sportiv. Capacitatea unei pături sociale privilegiate de a-și impune gusturile și de a conferi o dimensiune universală preferințelor sale n-a fost deloc repusă în discuție. Această capacitate era indicele clar al existenței unei clase sociale (burghezia) care
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
prin frazarea simplă și francă, de factură clasică. G. Călinescu remarca această simplitate și o ilustra cu versurile: „Numele meu, în univers,/ E ca o furnică/ Ce cade în mers/ Și iar se ridică...”, ce îi vor fi incitat spiritul ludic, dar, în același timp, identifica aici și câteva „păcate juvenile veniale”. Acestea se diminuează sensibil în volumul Cu timpul meu, mai exact în poemele ce prelucrează temele rusticității, ale originilor: „Boii își rumegă așteptarea domoală,/ Amintirea câmpului înrourat./ Când și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
de orchestrare naratologica. În L´Amour, l´amour (1982) - român a cărui prima versiune a fost tradusă în românește în 1994 cu titlul Evenția Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunții sale dintr-un secol revolut - intervine intertextualitatea ludica. Scrierea este parodia onirica a unui „romanț” și a temei romantice a metempsihozei, structurată, destul de sacadat, după tehnică dicteului automat (sau a lui „le cadavre exquis”). Destine diferite sunt întrețesute după coordonate simbolice, planul „prezentului” e invadat de cel al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
activist de partid), unul din cele mai bine realizate figuri, are trei variante de destin și tot atâtea posibile morți, dezvoltate în ultimele capitole. Ț. a parodiat, cu aplicarea unui bun aparat teoretic (autoreferențialitate, intertextualitate, amestec al vocilor narative) orchestrat ludic, si genul policier-ului, ca în Cette mort qui va et vient et revient (1984), Le Bal autour du diamant magique (1988), La Vie mystérieuse et terrifiante d´un tueur anonyme (1990). Atunci cand scrie teatru, autorul e interesant mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
când transformă blănurile de oaie în cojoace). Fără a fi aflat probabil de Harvey Cox autorul care evidențiase contrastul dintre "omul ce lucrează" (din cetatea seculară)91 și "omul care se joacă" (locuitor al cetății nebunilor) raportoarele/raportorii știau că ludicul eseist nu-și avea loc printre ei, unde sărbătoarea "apare ca un vid". Iar când disidența a fost declarată, totul a devenit limpede ca apa fluviului care desparte malul intelectual (rive gauche) de cel "proletar" (rive droite) din Cacaina-City: trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cel a cărui soartă a izbucnit în mijlocul său? Un posibil răspuns ar putea fi aici: integrarea în uniformitatea relaționărilor umane de zi cu zi, adaptarea individualului la conexiunile dinamice ale cetății, la sensul și prezentul apăsat al acesteia. Așadar, fragilitatea ludică a copilăriei, impulsiunea trepidantă specifică adolescenței, fermitatea echilibrantă a maturității și așezarea sinelui în propria stingere odată cu apusul spre enigma morții, toate aceste stări corespondente secvențelor evolutive ale vieții sunt preluate și supuse în sistematica ordonărilor sociale. Copilăriei și adolescenței
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
propriei onestități, a propriei deschideri și oferiri de sine. Acești actori sunt integrați în turbulența valsului ce animă balul mascat al existenței cotidiene. Bal mascat termenul extrem de uzitat ne poartă gândul spre oniricul castelelor unde nobilii se întâlneau în ascunderea ludică a unei sărbători cu reverberații dionysiace. Balul își avea masca lui dincolo de care pluteau intenții și scopuri ascunse. Iubiri și trădări tainice, șoapte ale atașamentului sau dizgrațiilor fulgurantetoate acestea pulsau în tărâmul cu grijă învăluit de masca enigmatic zâmbitoare. Existența
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
donatorului, donatarului și a datului. Darul, ca o victorie obținută de o echipă într-un meci de fotbal total, pare să nu rezulte din nimic altceva decât din ivirea de sine. Darul este o revelație. Paradisul nostalgiei ludicetc "Paradisul nostalgiei ludice" În ce constă, deci, darul fotbalului atunci când spectacolul se produce în torentul unei dăruiri totale? Vom răspunde: în apofaza jocului care transcende limita discursivității. Jocul, redus la pura sa imanență, indiferent de rezultat, este extazul libertății la care omul aspiră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
245 Moștenirea postkantiană 247 Debutul fenomenologiei 248 Turnura franceză 249 Deschideri suplimentare 251 Metafora vieții și complexul ludicității 252 Sensul jocului 252 Detur fenomenologic 253 Apofatica mingii 256 Fotbalul ca eveniment 257 Cine dă și cine privește? 258 Paradisul nostalgiei ludice 259 Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii 260 Răul inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic 269
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ermetică a cărții apare astfel atenuată. Fără a îngheța acest flux liric, Șah orb (1971) încearcă formule din vecinătatea poemului în proză și a eseului liric, combinat cu evocarea autobiografică (interpretarea unor experiențe semnificative în ordinea formării poetice). Orientarea către ludic, amorsată în câteva poeme în versuri, explodează în volumul Madona din dud (1973) - revanșă aproape ostentativă pe care și-o ia poetul ca replică la obiecția de abstracțiune și obscuritate: „Mă strigă umbra mereu:/ Cine iese-n locul meu?/ Azi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
imaginare: „Ca o sălbăticiune rănită gonesc/ prin ierburile înalte. Sângele meu regal// aruncă rubine prin florile albastre/ și gonesc, gonesc hipnotizat de o stea/ încă nevăzută de nimeni”. Poezia lui C. are însă și o altă față, în care predomină ludicul, tonul șăgalnic, jucăuș, histrionic. Viața e văzută ca o mare comedie (Revelație) în care „actorii schimbă măști și schimbă glume”, în care domnește jocul grimaselor, al măștilor, al travestiurilor, ca formă de evaziune din perimetrul prea încrâncenat al existenței, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
a detecta elementele purtătoare de semnificație și valoare, contemplația estetică începe cu perceperea entităților simetrice, ritmate ca unități semnificante, dar care nu declanșează reacții imediate, pragmatice. Prin imitație, comparație ș.a. sunt create mental simetrii, forme ideale, care au un caracter ludic și devin ele însele obiecte ale receptării estetice. La acest nivel, percepția senzorială este înlocuită de „transpoziția eului”, adică de „atitudinea care constă în a proiecta stările de conștiință subiective asupra unui obiect exterior și a le atribui acestuia”, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
în fața predecesorilor sau ironie. Cert este următorul fapt: împrumutul poate fi reperat, dacă este semnalat într-un fel sau altul, în text. Și mai important, consideră autoarea, identificarea intertextului depinde de cultura cititorului (Reuter : 2005, pp. 109-110). Una dintre formele ludice ale intertextualității, exploatate de puțini scriitori, rezidă în utilizarea pistelor furnizate de romane clasice ca punct de plecare pentru o nouă carte. Un exemplu în acest sens este oferit de Raymond Jean, autor al romanului Mademoiselle Bovary (Actes Sud, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nivel de structurare"7 (Poétique: 1976, 262). Sintagma "orice nivel de structurare" trebuie reținută pentru analize intertextualiste care vizează aprecierea dimensiunii minime/medii frecvente/maxime a unității textuale suprapuse. Indiferent dacă accentul cade pe altul sau pe același în dialectica ludicului intertextual, un fapt este cert: nu există repetare pură. Intertextul comportă o relație dialogică. A repeta transformând. Și invers. Roland Barthes dezvoltă teoria stereotipului, în opoziție cu noul. Ideea repetării este abordată în proximitatea mitologiei: "a repeta la exces înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]