314,502 matches
-
pe Nistru." înainte de a discuta acest roman din punct de vedere estetic, foarte importante sînt alte două aspecte pe care acestă carte le atinge inevitabil: aspectul politic și cel social-cultural. Primul, pentru că acțiunea sa este plasată la granița dintre două lumi politic opuse: nazismul și comunismul. Al doilea, pentru că personajele trăiesc într-o Transilvanie multietnică și oricît de felix ni s-ar părea astăzi această Transilvanie interbelică, interacțiunea dintre etnii nu a fost și nu este o realitate cu totul idilică
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
interacțiunea dintre etnii nu a fost și nu este o realitate cu totul idilică. Fără ca autorul să cadă vreodată în păcatul naratorului reflexiv mai peste marginile iertate și fără a putea delimita vreodată o poziție apăsat pro sau anti-nazistă, totuși lumea reconstruită în roman se ordonează de la sine în funcție de cei doi poli ideologici pe care politica mondială a anilor '40 îi impusese și îi adusese cu forța în intimitatea cea mai adîncă a oamenilor. Mătușile decorative, pe care altădată ne-am
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
și comunismul, întrupate pe rînd în diverse personaje-posibilități, există o cale de mijloc, acolo unde se întîlnesc iubirea, religia, afacerile, politețea, umorul, buna-dispoziție. Petrecerea care are totuși loc în după-amiaza zilei de 23 august 1944 neutralizează de fapt stridențele unei lumi în derivă și reface pentru cîteva ore armonia diferențelor. între Heil Hitler și Gruss Gott biruie ultimul, chiar dacă vremelnic și chiar dacă nu neapărat din pioșenie, familia personajului nu e tocmai cucernică, iar bunicul cezaro-crăiesc spune despre preotul care îi frecventa
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
pentru a afla ce înseamnă "exitus" sau "orgasm" sau ce se ascunde în spatele unor sintagme, "duminică poleită cu margini arzînde" sau cum se pot traduce antroponimele dintr-o limbă în alta. între dicționar și realitate, un adolescent încearcă să descifreze lumea și pe sine, într-un moment teribil al istoriei secolului XX. Cocoșul decapitat este o carte despre care ar trebui să ne grăbim să spunem că aparține și spațiului cultural românesc și să înțelegem ce mare dar ni s-a
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
însă prieten, deși ocaziile de a ne vedea, după consumarea detenției, au fost destul de rare. Din când în când, l-am mai întălnit în sălile întunecoase ale revistei "Cronica" sau pe stradă, mișcându-se fără grabă și parcă neatent la lume, în timp ce ochiul său înregistra cu siguranță forme și culori, descifra sensuri, articula idei, în slujba cărora a pus deopotrivă penelul și pana. Era, neîndoielnic, un artist aparte, al cărui mesaj nu era lesne sesizabil și nici nu sugera prea ușor
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
el l-a pus sub semnul căutării-de-sine, cu deplin temei, fiindcă orice creator se caută în operă și nu-și menține în fond statutul decât continuând să caute și să dăruie din ce a găsit: mărturii sui generis, înțelesuri din lumea prin care i-a fost dat să treacă. În 1963, Val Gheorghiu lua parte la o expoziție cu tema Iașul din trecut și de astăzi oglindit în artă, temă reluată și în 1974, la expoziția Iașii în arta plastică, o
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
într-un sistem personal. De ce uși? Poate fiindcă ele îi ofereau un nou suport de reflecție, de extensie a dialogului metafizic, pe seama unui simbol de mare complexitate, asupra căruia semiotica ne-a prevenit demult. Loc de trecere în altă stare, lume, situație, de la cunoscut la necunoscut, ușa comportă un sens misterios, dar și o valoare dinamică, o transgresiune de prag, o invitație la de-pășire, cum s-a spus deja, identificându-se ușa cu poarta și relevându-se mereu polisemia conceptuală
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
deja, identificându-se ușa cu poarta și relevându-se mereu polisemia conceptuală. Per me si va... Se intră în alt spațiu, al durerii sau al bucuriei, al căutării chinuite sau al speranței luminoase, ca peste o punte magică între două lumi. Sensul ei de epifanie divină a fost nu o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil și sub alte forme. În timpul liturghiei, există un moment tulburător când preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
divină a fost nu o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil și sub alte forme. În timpul liturghiei, există un moment tulburător când preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați de cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
un moment tulburător când preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați de cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă strâmtă și scundă prin care se intră numai "lăturiș", silind pe oricine să-și vadă măsura. Un călător ostenit
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
și la Veneția (2000), iar acum într-o carte plină de sugestii pentru iubitorii de artă, ca și pentru fidelii cetății. Le-am văzut pe unele într-o incintă academică, invitând la popas spiritual, la meditație fără grabă într-o lume al cărei ritm se află în plină creștere. Uși modeste, ca aceea de la bojdeuca lui Creangă, dar și somptuoase ca acelea de la Palatul Culturii și Teatrul Național. Ușa Casei Pogor și cea de la Bolta Rece, mai frecventată aceasta, pare-se
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Național. Ușa Casei Pogor și cea de la Bolta Rece, mai frecventată aceasta, pare-se, decât ușa prin care se intră la Filarmonică, în vechea, solemna "Notre Dame", evocă toate un spațiu cultural al cărui specific n-a contenit să intereseze lumea. Unele par simple pretexte de meditație, cum e cea cu papuci dinainte sau una, la fel de modestă și abia dezvăluindu-și conturul sub o vegetație așa de opulentă, pe când alta, surprinsă pesemne iarna, e vegheată de un trunchi desfrunzit și melancolic
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
sau una, la fel de modestă și abia dezvăluindu-și conturul sub o vegetație așa de opulentă, pe când alta, surprinsă pesemne iarna, e vegheată de un trunchi desfrunzit și melancolic. denotă, ca toată pictura lui, o aplecare spre esențial, o regândire a lumii, a realului în ansamblu. Ușile se pretau de minune la o lectură plastică precum aceea propusă în albumul de față. Dincolo de ele, abia sugerată, o lume solemnă sau umilă, după caz, invită oricum la atitudine comprehensivă. Memoria ei se regăsește
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
și melancolic. denotă, ca toată pictura lui, o aplecare spre esențial, o regândire a lumii, a realului în ansamblu. Ușile se pretau de minune la o lectură plastică precum aceea propusă în albumul de față. Dincolo de ele, abia sugerată, o lume solemnă sau umilă, după caz, invită oricum la atitudine comprehensivă. Memoria ei se regăsește în suita de imagini cuprinse în album, confirmând o dată în plus acel genius loci pe care străinul de cetate îl recunoaște, fără a-l defini totdeauna
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
incită frecvența cu care eroii deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună, juxtapuse după
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună, juxtapuse după afinități cromatice, ușile din album
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Aimée și doctorul Walter care moare în urma unui experiment medical, neizbutit, dar și personaje noi precum Ina și Lucian, Leopardul. Din manuscrisul Străinei nu se cunosc decât câteva fragmente, în majoritate publicate până azi în "Viața Românească", "Revista Fundațiilor Regale", "Lumea" lui G. Călinescu, "Kalende", "Gazeta literară", "Ramuri", "Revista scriitoarelor"... Într-o "notă scurtă" se face precizarea: Numele de Străina ales de mama cea cam excentrică, motiva că familia bărbatului ei, vorbind de ea, îi spunea Străina. I se păruse, nu
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
turburările lui sunt de aci, de pe pământ, nu poate evada decât o secundă (?) din ramul unui geam scund, cu sticla murdară, privește și spune cu simplicitate: "părea că printre nouri..." E ceva care în acel ceas se petrece undeva în lumi pe care un minut le contemplă. Fiecare cuvânt simplu dezbrăcat de orice simțire... numai albă... De ce atât de albă?" Și, mai departe, constatarea că: "O propoziție oarecare, directă, simplă poate fi cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
de orice simțire... numai albă... De ce atât de albă?" Și, mai departe, constatarea că: "O propoziție oarecare, directă, simplă poate fi cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc imaginea poetului prins în chingile inspirației care-l izolează de lumea înconjurătoare: "geamul scund cu sticla murdară", dar și faptul că: "o căruță trece sărind pe pietre prin dreptul geamului, dar omul nu o aude și nici nu simte mirosul de grăsime arsă de pe grătarul din curtea vecină. - Regina Nopții a
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
printre nouri convoiul patetic al Reginei albe,... moartă. Lentila privirii primește acest spectacol... Dar nu e omul de acolo, și el, în acea secundă, mort?... Nu trecea prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu el, în lumi îndepărtate refuzul vieții, dublul ei refuz: cel de a trăi, cel de a fi sclavul oamenilor așa cum sunt?" O interpretare deosebită a poeziei "Melancolie", radiind nu numai o înțelegere a destinului tragic al poetului, dar având ecou și într-o
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
e totul. Ilustrarea revistei o vedem de obicei ca pe un suport imagistic acordat cuvîntului. Altfel spus, ilustrațiile trebuie să fie legate de text și "semnificative". Cum sînt, bunăoară, fotografiile de autori ori de coperte. Însă puține publicații literare din lume mai procedează așa. Cele mai cunoscute (și am răsfoit destule) sparg textul cu imagini mari, expresive sau pur și simplu decorative, plăcute ochiului, chiar dacă își duc viața proprie, independent de text. Pînă și reclamele participă la grafică. Nimeni nu le
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
un tot. Nu le deschidem doar pentru textul din ele, ci pentru o mulțime de elemente altădată disprețuite sau chiar ignorate, cum ar fi vignetele, letrinele, capetele de pagină, tipul de literă, desenele, fotografiile (multe, prelucrate pe computer). Într-o lume a imaginii, e greu să rămîi doar un cititor de texte. Ne cerem iertare cititorilor pe care i-am șocat prin schimbarea produsă. Sperăm să se deprindă cu ea și să ne înțeleagă. O ameliorăm noi înșine pe măsură ce constatăm ce
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
de texte. Ne cerem iertare cititorilor pe care i-am șocat prin schimbarea produsă. Sperăm să se deprindă cu ea și să ne înțeleagă. O ameliorăm noi înșine pe măsură ce constatăm ce nu e bine. Intrăm în orice caz în rîndul lumii.
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
mai nou detergent. Dl. Sever Meșca, de pildă, fusese un bun, ce zic, exemplar element dinamic, de cea mai înaltă calificare profesională marți în zori, spre a se preface, în amurgul aceleiași zile, într-un somnorilă, traistă-n băț, încurcă lume - bine c-am scăpat de el! Dl. Ilie Neacșu ocupase aceeași demnitate de vice-președinte de partid, în compania marei femei politice Mitzura și cu o treaptă mai sus de eminenții politologi Dolănescu și Irina Loghin, apți a-i îndoctrina pe
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
și reflecții care trădează talentul de prozator al autorului. În clipa de față, cînd în Basarabia situația politică este din ce în ce mai instabilă, nu putem citi aceste rînduri, fără înfiorare: "...Încerc să-mi prelungesc încă un pic senzația de apartenență la o lume mai bună, din care nu știu dacă vom ajunge să facem parte altfel decît individual, după mintea și norocul fiecăruia, dar nu reușesc să-mi alung neliniștea drumului ce mă așteaptă (...) De aceea nu văd cum aș putea să-mi
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]