12,849 matches
-
-i! Lui moș Dumitru îi străluceau ochii de bucurie - ca mâței lângă oala cu smântână că l-a pus în încurcătură pe Pâcu, dar tăcea mâlc. Bucuria lui n-a fost, însă, de lungă durată, pentru că Pâcu odată s-a luminat la față și, împungându-l pe moș Dumitru cu muștiucul lulelei, l-a luat la rost. Da’ bine, măi pungaș bătrân! Credeai că m-ai pus în cofă, ai? Ia uite că nu! Stiu la ce te-ai gândit când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ce îl costă să mai pună unul? a ieșit din muțenia lui Ion Cotman. Dacă îi pe așa, atunci să mai pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru. Fața lui Pâcu s-a luminat de parcă o mână i-ar fi îndepărtat o ceață de pe chip. A tras apăsat din lulea, și-a mângâiat duios mustața, părând gata să vorbească...Nu a scos însă nici o vorbă până aburii vinului din ulcica plină nu i-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întețea cu fiecare vorbă a celor doi bătrâni. Unde ți-i matale scula, unde n-o ții, nu ne interesează. Noi vrem să aflăm dacă i-o făcut otopsia fimeii și ce îi aceea - a intervenit Ion Cotman, cu privirea luminată de râs. Până luleaua nu a scos fum, Pâcu nu s-a dat bătut. Pe urmă a pus mâna pe ulcica cu vin, a tras o dușcă bună și, cu o privire poznașă, din care se vedea că a întins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură glumele mele în ode și imnuri praful vieții mele în bazalt vertical locul acela, strâmt, în care eram s-a făcut un ocean luminat de carul mare. șase în primul loc: iarba începe să crească, de abia a dat colțul ierbii, drumul tău este foarte la început, picioarele tale acum încep să se deprindă cu încălțămintea cea nouă, luată să țină pentru un drum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu respect și magii îți aduc prințul dragostei tale mai aproape de cuibușorul tău atât de cald și primitor. ceartă, a fi doi oameni, parcurs de abia așteptam să trecem printre scilla și caribda corabia noastră mică, de dragoste, de ruine luminate de apus să întindem arcul care aruncă flori atât de departe, să ne punem reciproc degetele pe buze să ne pălmuim cu lotuși albi, să fumăm marijuana de nervi, să cântăm operă veche, să îl testăm pe celălalt cu lucruri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
către puritate. nouă în primul loc: apar fulgere alb-albastre pe bolta cerului tău, de deasupra cerului celorlalți, acestea îți încarcă trupul și mintea cu o energie nemaiîntâlnită, până și unghiuțele tale atent îngrijite, de la mâini și de la picioare, încep să lumineze precum licuricii cu ochi mari, de lapis lazuli, atât de dragi ție, lămpile noptierelor, insula lacului kanas, lacul tău secret, este străluminată, acolo trebuie depozitată averea ta cea mai de preț, în île du jardin, în catacombele secrete ale bisericuței-marii-tale-speranțe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cap, poate aveau doar berete mov așezate strâmb pe fese. te cuprinde din nou neîncrederea în tine, de care poți scăpa dacă îți scuturi sufletul de broaște și te întorci, cu trupul fin și extrem de curat, în grădina dragostei tale, luminată de luna ca un disc de jar, sub care ființa iubită respiră cu planete de pini. șase în al treilea loc: te simți încrezător, e lumină, acum alergi, neobosit, către dragostea ta, alergi cu pași cât maratonul, picioarele tale sunt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de prețioasă pentru tine, dar nu să o care, este prea grea desaga ta pentru o biată insectă strălucitoare, ea se pare că este totuși hotărâtă să încerce, a priceput gândul tău, face un rotocol în aer și se afundă, luminând intermitent, în hău. nouă deasupra: nu trece mult, și auzi, din hău, un zbârnâit și un fâlfâit, un fâlfâit apărut deodată cu un zbârnâit se spune că e semn de mare noroc, a murit un drac, și, ce să vezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
noroc a avut loc, o mare bucurie ți-a fost dată ție, îți atârni desaga-fără-fund de gât, te ridici din nou în picioare, șoptești ceva la urechea bravei vrăbiuțe-soldat, licuriciul cu ochi mari de lapis lazuli își depărtează, treptat, zbârnâitul, luminând intermitent aerul nopții, brava vrăbiuță-soldat îl urmează, cuminte. în fine, peste nu foarte multă vreme, se crapă de ziuă. așteptarea primei zile lipsa ta crește în mine până acoperă luna portocalie, bucățica mea rotundă de paradis lipsa ta se expandează
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adolescente, pentru ele este o vânătoare de vis, fiecare limacs-vinețiucu-guriță-cu-dinți se sfârșește în burtica lor bună, candidă, cu foame strânsă de multă vreme și sucuri acide, care topesc orice carne și orice os, amenințarea se transformă în hrană, lacul kanas luminează fiecare pas al vânătorii lor. nouă în al cincilea loc: cârtițele-oribil dansatoare ies din ascunzișuri, din mușuroaie înalte și putrede, și se bucură de ofranda șașiului singuratic, ghearele lor cumplite taie burți de limacși, colții lor, fără a avea nevoie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
toate broaștele-care-spionează pentrudușmanii-tăi vor fi mistuite de focul dragonilor, săndăluțele tale cu aripi, primite în dar când erai copil de la hermes, vor zbura singure în opturi de fericire, armata ta secretă de licurici cu ochi mari de lapis lazuli va lumina grădina suspendată a dragostei tale în noaptea nunții tale, e timpul să începi noua ta familie. nouă în al doilea loc: înveți să vezi cu un singur ochi la fel de bine ca oamenii obișnuiți cu doi, asta fiindcă vezi cu ochiul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îți amintești: când ai văzut-o ultima dată pe ființa ta iubită ai fost alături de ea timp de zece zile, zece zile au strălucit firele de iarbă lângă fântâna cu apă rece care satură setea de dragoste, zece zile au luminat stelele poienița catifelată, cu leuștean și ghimbir, și cât ai fost împreună cu suflețelul tău drag stelele s-au rearanjat pe cerul lăptos, formând constelația luo na, care are de șase ori câte trei stele, puse pe rânduri, unele sub altele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fericirea de a o revedea pe prințesa ta cuminte-așteptătoare de tine, feliuțe uscate de măr sălbatic ți-au făcut doldora buzunarele hăinuței de foarte multe-pielicele-cusute-laolaltă. singurătate am parcurs țări de funingine, în lung și în lat pe autostrăzi de ceață, luminată de lapovița tăind în stânga și în dreapta încălzită de straturi groase de zăpadă, îmbrățișată de igluuri sparte la gură mângâiată de furtuni învârtitoare de lumi am vrut să îmi găsesc un loc pe plac, să mă întâlnesc cu mine, cea fericită
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dus la bun sfârșit, vocea zeiței chuang-mu se aude șoptind prin bambus, pe deasupra apei, shangdi di liwu, shangdi di liwu, chemarea ei vine din larg. nouă în al treilea loc: un foc mare s-a pornit pe vârful muntelui, care luminează puternic câmpul, este un alt semn care îți indică precis că de acum trebuie să continui călătoria ta pe apă, nu pe uscat, ai mers suficient pe șesuri și munți, scoți din desaga-fără-fund toate ramurile de baobab-bătrân-capricios pe care le
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
salturile lor zvelte, cu grație, să puteți simți aroma sărată, în care se dizolvă bucuriile voastre... 152 anxietatea - limitarea mea obsesia că tu te prefaci, că fericirea nu durează, că totul este o strategie că luna nu va mai fi luminată, prin creșterea uriașă a pământului și curbarea acestuia bruscă, din încheieturile oceanelor duplicitatea mea, te iubesc, apoi cad de pe marginea dragostei noastre de porțelan într-o prăpastie de lagăr cu puține versuri, devorate și acelea de viermi răzbunarea pentru existența
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Așa că avem de menit în jurul carului, să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de pâlnie.) Bună seara! FANARAGIUL: Sau bună dimineața! De unde putem ști? Iată, ți se pare că e seară. Eu am altă părere, pentru că am învățat ce-i adevărat și ce nu. Sting felinarul, e vremea. (stinge) Vezi că afară se luminează? Între amurg și răsărit e doar o părere. Tot o părere între răsărit și amurg. Spunem că e așa sau așa după cum ne convine. MICUL PRINȚ: Ciudat! Cui poate folosi un felinar și un lampagiu undeva, pe cer, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu e nimeni. Când și când, trece câte o caravană. Dar Pământul e, într-adevăr, plin de oameni. MICUL PRINȚ: Se face seară. A fost foarte cald astăzi. (se așază, privește cerul) Uite, mă întreb dacă nu cumva stelele sunt luminate numai ca, astfel, fiecare, cândva, să o poată găsi pe a lui. Vezi? Planeta mea e chiar deasupra noastră. Dar e atât de departe... ȘARPELE (privește cerul): Da, e frumoasă. Ce cauți tu pe aici? MICUL PRINȚ: Am niște necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai prețios, care altfel rămâne nevăzut. Așa spunea vulpea. Și să știi să ocrotești, ca pe o flăcăruie, lucrul acela prețios, găsit cu ajutorul bătăilor inimii. Pentru că limpede nu vezi decât cu inima. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile care ne luminează drumul; orice boare le poate stinge. (se ridică, face câțiva pași) OMUL: Și acum, ce-ai să faci? MICUL PRINȚ: Să nu uiți, trebuie să-ți ții făgăduința. OMUL: Ce făgăduință? MICUL PRINȚ: Știi tu... un gărduț pentru oaia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a fierului. Că de la un punct încolo mașina aia bate de una singură, chiar dacă tu apeși greșit tastele. Așa am auzit. Nu știu dacă e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Da’ ce vorbesc eu. Ori grăiesc la un perete, ori jupânului Froim. Tot una-i. Mai bine caută în traista din coșul căruței... La auzul ultimelor cuvinte, ochii hangiului au avut o lucire scurtă și un surâs pișicher i-a luminat fața, care grăia de la sine. „Așa parcă mai vii de acasă, bade Dumitre”... Bătrânul Țâdulă nu a venit la vreme, așa cum s-au înțeles. L-a așteptat cât l-a așteptat și, în cele din urmă, moș Dumitru a grăit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vede și turla bisericii lui Bașotă de acolo. Ca-n palmă. La vreo trei sute de metri înainte, pe șosea, se găsește o răscruce. „Crâșma din drum”. Locul este marcat de o fântână. Ordinul colonelului a sunat clar: „Până nu se luminează de ziuă, mergeți să beți apă și umpleți bidoanele. Aveți la dispoziție jumătate de ceas. Executarea!” Orice deplasare pe timp de zi era aproape imposibilă. Terenul îi ca o farfurie. Nici un pai după care să te adăpostești. Doar șanțul șoselei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la Maria. Din casa lor nu lipseau alimentele de bază și un păhăruț de țuică sau de vin cu care Costache se împărtășea în zilele când nu lucra, dar niciodată nu depășea măsura. Era un cămin în care trona liniștea luminată de mărinimoasa stea a bunelor speranțe. Ieșirea la pensie a însemnat pentru el însă o mare și grea piatră de încercare. Considera acest pas ca și cum ar fi pășit în alt ținut, ca o rupere de lume, o suspendare între cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în pat pentru somnul de după amiază. Improviza cântece din care nu lipsea niciodată numele băiețelului ei drag: ,,Nani, nani odoraș, / Somnul să te împresoare,/ Visul să-ți fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă iubitoare i le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi feerice. Ea îi priveghea un timp somnul și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
alte pagini care, chiar dacă nu erau scrise, purtau unele semne dramatice ce puteau să le încenușeze viața. Șarpele îndoielii se strecurase în casa lor și începea să muște din ceea ce era cândva tihna unui cămin liniștit, bine rostuit, în care lumina intra prin toate ferestrele. 5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești. La scrisorile scăldate de lacrimi ce porneau către mama și tatăl ei, nu primea nici un răspuns, de parcă ar fi pus aceste misive într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]