2,022 matches
-
la fel de periculos că heroină Adrian Condrea, Cristina R. Iordan Ziarul, 02 August, 2006) Oare cum, de ce s-a ajuns aici? Golful larg se întinde în ambele direcții parcă la nesfârșit, acolo unde, la contopirea țărmului cu marea, sclipesc intermitent două luminițe. Farurile. Spre ele se întinde masă de lumini a stațiunii: sute, mii de camere de hotel în care oamenii se pregătesc pentru a doua parte a zilei de vilegiaturiști: viața de seară. Mult mai aproape, masa de lumini ce reprezintă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și mă bucur. Îmi face bine mângâierea ta pe frunte... Pleci? Aaaa! Vorbești cu omul acela... cu doctorul de aici. Să vezi ce voce plăcută are! Îmi este bine când se apropie de mine. Îl „văd” și pe el, dar luminița lui e mai slabă ca a ta. Firesc, nu? Pentru că încă nu-l cunosc, nu știu cum arată, dar sunt sigur că este om bun...”. Dorea să-i vadă pe amândoi când vorbesc și s-a străduit din toate puterile să se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
el din tot ceea ce discutau medicii. Deodată, aparent fără motiv, a încetat să vorbească și a făcut semn să fie tăcere, ridicându-se în picioare. După câteva clipe, a intrat Laura. El o simțise că se apropie de dincolo de ușă. Luminița din spatele retinei lui îl atenționa întotdeauna bine. Acum era mai strălucitoare ca oricând, semn că anunța apropierea persoanei ce emana multă căldură, multă iubire pentru el. Îl „alarmase” și când era el aici cu asistentele și a intrat Laura prima
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mei. Vă mulțumesc, doamna doctor! Primi cu mulțumire în suflet îmbrățișarea ei, după care își fixă privirea pe celelalte persoane. Deși începuse să vadă, adevărat, destul de difuz, nu o recunoscuse pe Iuliana ori ea era prea ascunsă de celelalte persoane. Luminița de dincolo de retină a funcționat și de data aceasta. A țintit atent în direcția pe care aceasta i-a indicat-o și a distins silueta Iuliei. - Vino, surioară! Te văd, sora mea dragă... S-au îmbrățișat lung. Iuliana plângea înăbușit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stratosferă. - Că rău - vah - ți-o fi stat ție, frumos cum ești, să te plimbi prin stratosferă! C-o mână să vâslești, încălțat în Casa de Cultură a poporului și c-o mână să hrănești porumbeii... 38 DANIEL BĂNULESCU minus luminițele roșiatice ale cubului, zimțând întunericul, din dreptul etajului întîi. - Uite!... Drojdeală! Pileală! R.D.V.-uri! Acolo crește lanurile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele învelite în împletituri de răchită... Bate luna în ele. Și băutura dinăuntru, săraca, ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dumitru căzu în genunchi și începu să se roage. - Scoal', boala dracului, din drum! îl înghionti Anghel nădușit. Urletul fiarelor se potoli. Lupii așteptară câteva clipe. Erau aproape de tot. Lăutarii nu mai simțeau nici frigul și nici biciuirea zăpezii. Priveau luminițele jucăușe care se mișcau în jurul lor. În groaza lui, țambalagiului i se păru că toată păduricea se umpluse de puncte roșii care se apropiau și se depărtau... - Doamne ajută, Doamne, gâfâia, ajută-ne Doamne, nu ne lăsa... Cine știe cât au stat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde. Mulțimile coborau dinspre Mitropolie ca un zid îmbrâncit, o lavă curgând gros din toate părțile. Primul pe care îl izbiră fu Costică Ologu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a ajuns până aproape de cer. Mă gândeam io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește de la mijloc spre margini. Alea sunt luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e chiar Vinerea Mare ! Iese lumea cu prohodu’ din bise rică... Am întârziat cu slujba ! — Ce slujbă ? se întoarse Pârnaie. — Epitafu’... răspunse Isaia, suspinând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care-l băuse. — Cine ? nu înțelese Pârnaie. Mierlă porni să cânte ascuțit ca pițigoiul, gata să-și bage unghia-n gât. Calu îl apucă de guler și-l scutură, încât Mierlă renunță la gândul sinuciderii, spre care îl împingeau numeroasele luminițe ce-i jucau prin fața ochilor. Iadeș începu să le numere, dar zadarnic, erau multe ca stelele de pe cer, pâlpâiau la fel și asta îl înduioșă. Marchizei îi plăcu cel mai mult. Orașul părea o sală imensă de bal în care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-i jucau prin fața ochilor. Iadeș începu să le numere, dar zadarnic, erau multe ca stelele de pe cer, pâlpâiau la fel și asta îl înduioșă. Marchizei îi plăcu cel mai mult. Orașul părea o sală imensă de bal în care luminițele umblau în spirală, precum puzderiile Căii Lactee. — Epitafu’... reluă Isaia, cu buzele umezite în spirtul îndulcit. Cum scrie la morți. Trebuie să-l scoatem și să-l purtăm în jurul bisericii... — Ți-am zis io, șefu’, șopti Chisăliță, că mormanul ăsta, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și i-l întinse. Fetița privi mirată spre el și apoi speriată spre ceilalți. — Spune-le povestea, zise bătrânul. Ei sunt prietenii noștri. Ne leagă și alte taine. Fetița privi atentă în flăcăruia lumânării, apoi rămase cu ochii neclintiți către luminița în jurul căreia se adunau broboane de ceară. Când termină, fetița continua să țină, între degete, căpețelul de lumânare. Cum flacăra i se apropia de degete și ceara topită îi acoperise mâna până la încheietură, Maca luă lumânarea și o puse pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorbit, cârciumăreaso. (Cârciumăreasa scoate din șorțul ei mai multe mucuri de lumânări, le ordona cu grijă în jurul coastelor și le aprinde, apoi stinge lumina) KARLI: O asemenea eliberare are nevoie de lumina corpului, nu de una electrică. FOTZI: Așa o luminiță este bună, pentru că i se fâlfâie. Luminițelor veșnice li se fâlfâie toate, cum ard, totul trebuie hrănit, chiar și flăcările. (Karli îi arde una lui Fotzi) FOTZI: Au, ah, și asta arde ca o lumină. JÜRGEN (cuprins de furie): Nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai multe mucuri de lumânări, le ordona cu grijă în jurul coastelor și le aprinde, apoi stinge lumina) KARLI: O asemenea eliberare are nevoie de lumina corpului, nu de una electrică. FOTZI: Așa o luminiță este bună, pentru că i se fâlfâie. Luminițelor veșnice li se fâlfâie toate, cum ard, totul trebuie hrănit, chiar și flăcările. (Karli îi arde una lui Fotzi) FOTZI: Au, ah, și asta arde ca o lumină. JÜRGEN (cuprins de furie): Nu se poate să se termine odată totul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sine): Iarba... iarba este o lungă explozivă confruntare cu... cu farfuriile de supă... cu farfuriile de carne. Un drum așa de lung... de la iarbă... de la pământ până înlăuntrul oamenilor. Și animalele cu țepi dușmănesc totul. Așa de ușor se sting luminițele aprinse. Și deodată sunteți d-voastră acolo, țapul întărâtat din luminiș. Trebuie să fi știut exact. Trebuie să existe o împărțeală pentru sine. (Se pune în fața compozitorului și își ridică rochia în sus) Nivelul cuprinzătoarei alegeri nu înseamnă nimic. Fructele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în Est. O mătușa a mea, nemțoaică, primea o revistă RDG-istă pentru femei. O împrumuta și prietenelor pentru că făcea parte din generația francofonă-germanofonă a bunicii mele. Revista era mică, urâțică și alb-negru. Acum, mai ales după anul 2000, când luminița a început să crească în tunel, aceste reviste au explodat și la noi. Sunt însă mari, colorate, fățoase. Zeci de titluri atentează la bugetul doamnelor și domnișoarelor. În timp ce revistele pentru bărbați, care porniseră atât de bine la începutul anilor ’90
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cultural” în volumul de față, el făcând onoare și bârlădenilor prin ceea ce găsesc în el. “Cui folosește?” este titlul editorialului care se 429 referă la inutilitatea permanentei dosariade menită doar să creeze neliniști și incitări; “Drumul către oameni” semnat de Luminița Munteanu vine să confirme că e mai important pasul acesta decât ceea ce este ... dosariada; numele Hortensiei Papadat Bengescu care aduce în discuție publică “vechi nestemate scoase din tolba “Vieții Literare” în actualitate, ca și articolele semnate de Tase Dănăilă despre
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Bârlad) a fost pe 24 decembrie între orele 6.30-8.00 ! Jumătate din Vaslui era cu televizorul deschis pentru că toți am popularizat evenimentul! Primul an TV.V. a fost un an tare greu, și la 13 aprilie 1991, dacă nu era Luminița Lăzărescu la montaj și-ar fi încetat activitatea. Evident dușmanii, lipsa fondurilor, intuiția că televiziunea va fi o forță în politică... Azi nu e un majorat ci o re confirmare a maturității profesionale a autorității în mass media județului și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Victor Ciorbea în vizită la Vaslui, Zona industrială Mecanica-Moldosin-IAMC. Nu era prea păzit și nici grozav de băgat în seamă poate din cauza ochelarilor mari care-i mascau defectul fizic. Și era obositor în expunere, cu logică avocățească. Cred că expresia "luminița de la capătul tunelului" la Moldosin sau IAMC a folosit-o prima dată. Știa că nu e prea simpatizat, că nu e charismatic, se credea deștept. Și era. Dar decât un car de minte mai degrabă un dram de noroc. Pe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
perlele. Perlele reprezintă acele lumini albe, delicate, pe care le vedeți în oraș în fiecare iarnă, scânteind în copacii din fața clădirilor mari. Cine le-a inventat? CBS, care a surprins și a impresionat trecătorii în 1960, când a agățat aceste luminițe în copacii din fața sediului central din Manhattan. Perlele completau negrul simplu pe care CBS începuse să îl poarte - faimoasa clădire cunoscută drept Black Rock. Arhitectul Eero Saarinen, care a lucrat cu mofturosul președinte al CBS, Frank Stanton, a creat Black
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
oraș, aruncate în mare. într-o zi liniștită, când apa mării este limpede, ți se pare că poți zări în apă fundațiile uneia dintre minunile lumii antice. Chiar dacă farul nu mai există, marinarii de pretutindeni urmăresc astăzi alte mii de luminițe care îi călăuzesc în porturile lumii. Biblioteca din Alexandria Primul Ptolemeu, zis și Soter, a vrut să facă din capitală marele centru ar culturii timpului său, care să întreacă Atena, aducând aici mulți scriitori, filosofi si oameni de știință. Demetrius
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de jocuri au o eficiență sporită și marchează puternic comportamentul personal și social al copilului cu C.E.S. Deși acești copii ridică mai multe probleme, trebuie să Înțelegem că fiecare individ are ceva bun În el, În fiecare se găsește o „luminiță” care așteaptă să fie aprinsă, dar și menținută permanent. Educarea acestor copii presupune multă dăruire din partea educatoarei, dar și măiestrie pedagogică. Atât ca dascăli, cât și ca oameni ai noului sistem de Învățământ e bine să avem În vedere faptul
ACTIVITĂȚI DE EDUCAȚIE INCLUZIVĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ioana MIRCEA, Dica DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2149]
-
același cerc, fiindcă viermele din creier nu le dă pace. Demult și-au pierdut direcția. Trăiesc într-un univers al fricii, a incertitudinii, al absurdului. Și toate acestea par fără sfârșit. Nu se mai întrezărește la cap de tunel, nici o luminiță. Doar un panou: Atenție: aici se moare. Aici se moare pe capete. Nu mai e timp de drăgălășenii, de „floricele pe câmpii/hai să le-adunăm copii". Pe de o parte, astrologii și prezicătorii proclamă sus și tare, că anul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cariera asta de fumător, riști ca la un moment dat ultima țigară să se adeverească, mult mai curând decât s-ar fi estimat. Hai, nu vă speriați. Se pare că la orizont tot mai sclipește o speranță. Poate e celebra luminiță de la capătul tunelului. Citiți vă rog în ziarul de azi: O maimuță s-a lăsat de fumat după 16 ani Un cimpanzeu femelă, din Guineea Bissau a reușit, după 16 ani, ceea ce pentru mulți oameni este doar un vis: să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
1989... Deci acum în România și nu în Bangladesh, necesită înlocuire urgentă peste 600 de poduri și podețe de cale ferată, fiind considerate oficial expirate, că 67 din cele 170 de tuneluri, în care noi acum mai apucăm să zărim luminița de la capăt, nu mai sunt sigure din diferite motive, că nu s-au mai făcut verificări și reparații, că... Că trenul care a fost considerat cândva, nu demult, cel mai sigur mijloc de transport, rulează la ora actuală pe aproape
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
simtă mai încrezător și mai tare de fire. Pădurea trecu pe nesimțite din partea stângă, în partea dreaptă a drumului, iar în locul ei se căsca o vale adâncă pe firul căreia dormea un sat în care nu se vedea nici măcar o luminiță, nu lătra nici un câine. Trebuia să fi știut dinainte că era acolo, altfel unii nu ar fi bănuit nimic. Totuși bătrânii spuneau că prezența unui sat se simte chiar dacă nu se aude glas de om, câine, sau cocoș, îi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]