1,161 matches
-
se află deasupra secvenței principale (clasa de luminozitate V în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii "gigantă" și "pitică" au fost inventate de Ejnar Hertzsprung în 1905 pentru stelele cu o luminozitate cu totul diferită în ciuda temperaturii similare sau tipului spectral. Stele gigante au raze de până la câteva sute de ori mai mari decât a Soarelui și o luminozitate între 10 și câteva mii de ori mai mare decât a Soarelui nostru
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
pitică" au fost inventate de Ejnar Hertzsprung în 1905 pentru stelele cu o luminozitate cu totul diferită în ciuda temperaturii similare sau tipului spectral. Stele gigante au raze de până la câteva sute de ori mai mari decât a Soarelui și o luminozitate între 10 și câteva mii de ori mai mare decât a Soarelui nostru; mai luminoase decât gigantele sunt stelele supergigante și hipergigante.
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
Steaua Pistol (sau V4647 Sgr) este una dintre stelele cele mai masive din Galaxia Noastră, în constelația Săgetătorul. Este o hipergigantă albastră situată la o distanță de de ani-lumină de Terra, aproape de centrul Galaxiei Noastre. Are o luminozitate echivalentă a 5 milioane de Sori și consumă în șase secunde atâta energie cât steaua noastră într-un an. Cu toate acestea, steaua Pistol este invizibilă cu telescopul optic, doar instrumentele cu infraroșu pot să o observe, din cauza puternicei prezențe
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
în șase secunde atâta energie cât steaua noastră într-un an. Cu toate acestea, steaua Pistol este invizibilă cu telescopul optic, doar instrumentele cu infraroșu pot să o observe, din cauza puternicei prezențe a prafului interstelar din vecinătatea sa. Studii ale luminozității stelei Pistol au arătat că este una dintre cele mai masive observate vreodată. A fost comparată cu o altă stea, de același tip: Eta Carinae. Acest gen de stea este cunoscut ca un stadiu evolutiv denumit în engleză "" (în română
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
în aceeași clasă spectrală ca Soarele (G2V), dar cu 20% mai luminoasă, ceea ce se datorează în principal vârstei mai înaintate de cca. 6 miliarde de ani, cu cca. 1,5 miliarde de ani mai mult ca Soarele (stelele își cresc luminozitatea pe măsură ce îmbătrânesc) dar și masei puțin mai mari (cu 3,7%). Steaua are un diametru cu 11% mai mare ca al Soarelui și o temperatură foarte apropiată: 5757K, spre deosebire de 5778K pentru Soare. Planeta orbitează la o distanță de 1,046
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
în 2070. Pluto a ajuns la periheliu în 1989 și momentan coboară spre ecliptică. Ixion are o perioadă orbitală de aproape 250 de ani și cu 0,5% mai lungă ca cea a lui Pluto. Ixion manifestă schimbări regulate de luminozitate, despre care se crede că sunt cauzate de rotație. Până în anul 2010 nu s-a putut stabili cu certitudine perioada de rotație a lui Ixion.
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
5 ore este cea larg acceptată. Înclinarea polului de rotație al lui Orcus coincide probabil cea a lui Vanth, fapt ce înseamnă că Orcus este momentan orientat cu polul spre noi, ceea ce explica absența aproape totală a variației periodice a luminozității. Totuși, dacă Orcus este în rotație sincronă cu satelitul său, perioada de rotație poate coincide perioada orbitală a lui Vanth de 9,7 zile. Corpul ceresc (90482) 2004 DW a primit numele de "Orcus" la 22 noiembrie 2004. Conform indicațiilor
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
a 25 de raze solare și sunt dispuse în unghiul superior stâng al Diagramei Hertzsprung-Russell. Aceste stele, extrem de rare și de enigmatice, sunt cele mai calde și mai strălucitoare din Universul cunoscut, dar raritatea lor contrastează eficient cu marea lor luminozitate, încât o bună parte din stelele albastre vizibile pe cerul nocturn sunt supergigante albastre. Ca urmare a masivității lor au o viață relativ scurtă și sunt observate îndeosebi în structurile cosmice tinere, cum sunt roiurile deschise, pe brațe ale galaxiilor
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
eliptice și în roiurile globulare, compuse în principal din stele bătrâne. O supergigantă albatră faimoasă este Rigel (β Orionis), steaua cea mai luminoasă din constelația Orion, care are masa de circa 20 de ori mai mare decât Soarele și o luminozitate egală cu 60 000 de luminozități solare. Faza de supergigantă albastră reprezintă o etapă evolutivă în care fuziunea nucleară are loc mai lent și constituie preludiul morții stelei. Din cauza acestei încetiniri, steaua se contractă și, din moment ce o cantitate mare de
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
în principal din stele bătrâne. O supergigantă albatră faimoasă este Rigel (β Orionis), steaua cea mai luminoasă din constelația Orion, care are masa de circa 20 de ori mai mare decât Soarele și o luminozitate egală cu 60 000 de luminozități solare. Faza de supergigantă albastră reprezintă o etapă evolutivă în care fuziunea nucleară are loc mai lent și constituie preludiul morții stelei. Din cauza acestei încetiniri, steaua se contractă și, din moment ce o cantitate mare de energie este emisă de o suprafață
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
planete în jurul acestei stele la distanțele comparabile celor care se rotesc în jurul Soarelui. Zeta Puppis a fost raportată că este variabilă și suspectată că este variabilă de tip Alpha Cygni. Steaua prezintă variații în profilul liniei spectrale Hα și în luminozitatea radiației X, la intervale de timp mai mici de o zi. Temperatura efectivă a stelei și gravitația la suprafață mică, de 3,5-3,9, nivelurile heliului și azotului sporite, indică faptul că Naos a ieșit din așa-numita „epocă zero
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
o densitate de pixeli de 326ppi, acesta poartă în continuare numele de Rețină HD. Pentru a rezista la zgârieturi este protejat cu un strat de sticlă întărită prin Dual Ion Exchange. Are un contrast specificat de 1400:1 și o luminozitate specificata de 500cd/m2. Noutatea majoră a noului ecran este suportul pentru 3D Touch, o tehnologie prin intermediul căreia panoul nu va înregistrează doar atingerea, ci și presiunea cu care apăsați pe ecran. Efectul obținut este similar cu click dreapta pe
IPhone 6S () [Corola-website/Science/334876_a_336205]
-
les moulins de Moret-sur Loing. Picabia preia compoziția, folosind-o ca pe o carte poștală, dar și ca pe o pictură, căreia îi dă o replică, o scutură de podoabe, renunțând la efectele de oglindire în apă ale arhitecturii. Crește luminozitatea, dar scade efectul de vernis, de glazură și smalț, împânzind cerul prea uniform albastru, la Sisley, cu nori și irizări roșiatice ori tușe lăptoase. Tristan Tzara, portret de Francis Picabia Să privim acum peisajul din Saint-Tropez vu de la citadelle, pictat
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
și paleontologice. Conform Modelului standard solar, stele asemănătoare Soarelui ar trebui să-și crească gradual producția de energie pe măsură ce își petrec viața în cadrul secvenței principale stelare, pe măsură ce epuizarea combustibilului fuzionabil crește rata de producție de energie prin compresie gravitațională. Totuși, luminozitatea solară de acum 4 miliarde de ani, având în vedere o concentrație a gazelor de seră din ziua de azi, apa în stare lichidă de la suprafață ar îngheța. Totuși, istoricul geologic de temperatură al Pământului (cu excepția glaciațiunii huroniene de acum
Paradoxul Soarelui slab timpuriu () [Corola-website/Science/334531_a_335860]
-
acest model, Soarele timpuriu ar fi trecut printr-o perioadă de vânt solar mai intens. Aceasta a cauzat o scădere a masei solare de aproximativ 5-10% din totalul masei solare, ceea ce ar fi dus la un nivel mai constant de luminozitate. Soarele timpuriu era mai masiv și prin urmare mai luminos, iar Soarele târziu mai puțin masiv, dar cu o mai mare presiune gravitațională rezultată din epuizarea parțială a combustibilului fuzionabil. Pentru a explica condițiile calde din epoca arheozoică, această pierdere
Paradoxul Soarelui slab timpuriu () [Corola-website/Science/334531_a_335860]
-
SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ stă sub semnul luminii și prima slujba din această săptămână începe prin cuvintele ''Veniți de luați lumină'', scrie Agerpres. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale. SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. Această perioadă se distinge prin luminozitate, prin frumusețe și prin bucurie a întregii creații, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se săvârșesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumina, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserică
SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. Tradiții și obiceiuri by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102133_a_103425]
-
hipergigantă roșie, este de tip spectral M2, iar raza sa este circa ori mai mare decât aceea a Soarelui, adică, cu un diametru de vreo ; dacă s-ar afla pe locul Soarelui, ea s-ar întinde până la orbita lui Jupiter. Luminozitatea sa este cuprinsă între și luminozitatea Soarelui. Masa sa este necunoscută; se estimează, pornind de la caracteristicile sale orbitale, că ar fi de 100 de mase solare; pornind de la luminozitate, ar fi între 25 și 40 mase solare. VV Cephei B
VV Cephei () [Corola-website/Science/337595_a_338924]
-
M2, iar raza sa este circa ori mai mare decât aceea a Soarelui, adică, cu un diametru de vreo ; dacă s-ar afla pe locul Soarelui, ea s-ar întinde până la orbita lui Jupiter. Luminozitatea sa este cuprinsă între și luminozitatea Soarelui. Masa sa este necunoscută; se estimează, pornind de la caracteristicile sale orbitale, că ar fi de 100 de mase solare; pornind de la luminozitate, ar fi între 25 și 40 mase solare. VV Cephei B este o stea albastră din secvența
VV Cephei () [Corola-website/Science/337595_a_338924]
-
pe locul Soarelui, ea s-ar întinde până la orbita lui Jupiter. Luminozitatea sa este cuprinsă între și luminozitatea Soarelui. Masa sa este necunoscută; se estimează, pornind de la caracteristicile sale orbitale, că ar fi de 100 de mase solare; pornind de la luminozitate, ar fi între 25 și 40 mase solare. VV Cephei B este o stea albastră din secvența principală, de tip spectral B0. Este de circa 13 ori mai mare decât Soarele și de ori mai luminoasă decât acesta. Când VV
VV Cephei () [Corola-website/Science/337595_a_338924]
-
(γ Cas / γ Cassiopeiae) este o stea variabilă, a cărei luminozitate se schimbă în mod neregulat între magnitudinile +2,20 și +3,40; este situată în constelația Cassiopeia. Deși este o stea destul de strălucitoare, ea nu posedă un nume tradițional arab sau latin. În chineză, totuși, ea poartă numele "Tsih", care
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
acum este de +2,15. La strălucirea maximă, γ Cassiopeiae depășește atât α Cassiopeiae (magnitudine +2,25) cât și β Cassiopeiae (magnitudine +2,3). Este o stea în rotație rapidă care posedă o umflare la ecuator. Aceasta combinată cu puternica luminozitate, rezultă de aici o pierdere de materie care formează un disc în jurul stelei. Emisiile și variațiile de luminozitate sunt create probabil de acest disc. Gamma Cassiopeiae este și o binară spectroscopică cu o perioadă orbitală de circa 204 zile și
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
și β Cassiopeiae (magnitudine +2,3). Este o stea în rotație rapidă care posedă o umflare la ecuator. Aceasta combinată cu puternica luminozitate, rezultă de aici o pierdere de materie care formează un disc în jurul stelei. Emisiile și variațiile de luminozitate sunt create probabil de acest disc. Gamma Cassiopeiae este și o binară spectroscopică cu o perioadă orbitală de circa 204 zile și o excentricitate valorând 0,26, adică „vecină cu zero”, potrivit referințelor. Masa companionului său se presupune că este
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
K și este de 4,85 miliarde de ani. În comparație, Soarele are 4,6 miliarde de ani și are o temperatură la suprafață de 5778 K. Proxima Centauri, se rotește o dată la fiecare ~83 de zile, și are o luminozitate de aproximativ 0,0015 "L". Steaua are o magnitudine aparentă, sau cât de luminos apare din perspectiva Pământului, de 11,13. Deși este cea mai apropiată stea de Soare, din cauza luminozității scăzute, nu este vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
o dată la fiecare ~83 de zile, și are o luminozitate de aproximativ 0,0015 "L". Steaua are o magnitudine aparentă, sau cât de luminos apare din perspectiva Pământului, de 11,13. Deși este cea mai apropiată stea de Soare, din cauza luminozității scăzute, nu este vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ. Proxima este o stea eruptivă care suferă ocazional creșteri dramatice în luminozitate din cauza activității magnetice. Proxima Centauri b orbiteză steaua sa gazdă la fiecare 11,186 zile, la o distanță a
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
cât de luminos apare din perspectiva Pământului, de 11,13. Deși este cea mai apropiată stea de Soare, din cauza luminozității scăzute, nu este vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ. Proxima este o stea eruptivă care suferă ocazional creșteri dramatice în luminozitate din cauza activității magnetice. Proxima Centauri b orbiteză steaua sa gazdă la fiecare 11,186 zile, la o distanță a semiaxei majore de aproximativ 0,05 unități astronomice (UA), care este de 5% din 1 AU (astfel, Pământul este de 20
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]