1,582 matches
-
apoi, proptindu-mă amețită de privirile hipnotice ale bărbatului, îl las să-mi cadă la picioare ca o cortină grea... Panglicile subțiri de pe umeri se desfac din nodul mătăsos și sânii tresar dezgoliți, cu sfârcurile înmugurite de goliciune, iar slipul, lunecat peste coapse, îl simt în jurul gleznelor ca o cătușe de mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate și valuri ale mării înspumate. Ea crede, de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
felul de situații imposibile. Speră că astfel își modernizează stilul. Nu și l modernizează. Reușește doar să ne amuze și, uneori, să ne sperie cu câte o imagine lugubră, de genul: „Ceas de seară, / castanele ochilor / pe nimic nu mai lunecă.“ Ne închipuim, cu groază, că înaintea ceasului de seară a fost și un ceas când castanele ochilor lunecau. Cum? Ca niște bile?! Mai bine să nu aflăm. Oricum, autorul are grijă să ne bombardeze cu încă o veste dătătoare de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amuze și, uneori, să ne sperie cu câte o imagine lugubră, de genul: „Ceas de seară, / castanele ochilor / pe nimic nu mai lunecă.“ Ne închipuim, cu groază, că înaintea ceasului de seară a fost și un ceas când castanele ochilor lunecau. Cum? Ca niște bile?! Mai bine să nu aflăm. Oricum, autorul are grijă să ne bombardeze cu încă o veste dătătoare de fiori: „Aerul e un fier vechi“ etc. Dacă află asta cei care trăiesc din strângerea fierului vechi, s-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în 2005, tună și fulgeră împotriva contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe valuri“. Viorel Savin face un pas înainte imaginându și libarca pe valuri. Sorin Mitu, de profesie istoric
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de povestitor al scriitorului, cât mai ales prin „profunzimea și dulceața graiului“: „îngăduie-ne, Cetitorule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodișnete-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în noi, nu te ducem pre tine în ispită de la trebi, nu mai povestim, ci facem puțină retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
S-ar zice că erecțiile președintelui și-au cam pierdut vigoarea, a zis Margaret cu ochii la muchia crestată a tejghelei de lemn a barului. Dăduse pe gât două pahare de martini. Primul i se urcase la cap, al doilea lunecase prea repede. Încerca să-l termine pe al treilea, dar nu-i venea ușor, Îi ardeau obrajii și dorea să-l dea gata cât mai repede. Se cam amețise, Își dădea seama, dar se simțea iarăși În formă. Din stătea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doi bărbați În haine de seară ieftine. Purtau cu ei un piton cu pielea În romburi negre și aurii. Au așezat șarpele pe umerii și de-a curmezișul pieptului femeii, ea s-a Întors cu fața spre public, reptila a lunecat leneș pe lângă sâni spre despicătura dintre coapse, până ce a oprit-o cu mâna. În fluierăturile și aplauzele spectatorilor, și-a dat capul pe spate, a Închis ochii, și-a lipit obrazul de pielea netedă, rece, a șarpelui și-a Împins
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de sex feminin în mărime naturală, care avea ceva de mumie din Egiptul antic, până când un allegro fluierat îl convingea să asprească suprafața mumiei cu un instrument zgrunțuros. Apoi, un pasaj lent îl ajuta să netezească din nou. Lemnul lui luneca în sus și în jos. Numai când Mages își celebra tura de corecturi, virtuozul își înterupea programul de concerte. Astfel am ajuns să beneficiez, în treacăt, de educație muzicală și, însetat de cultură cum eram, aș fi continuat să profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar fi acoperit tot cuprinsul subțire, străveziu. Mini o auzi. "Ce bine seamănă cu apa!" Impresia predomina realitatea difuziunei lunare și înșela simțurile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a refuzat net: are unde găzdui. -- Bravo ei! râse Nory. A rezolvat și problema locuinței! Acum Mini, liniștită, sta frumos. Recunoștea străzile, casele, reîntoarsă în ciclul viu al Cetăței. II Când se coborî din trăsură la poarta casei Rim, Mini lunecă ușor Era un polei grozav. Mișcarea chemă de undeva din legământul amin-tirei pe alta la fel: o zi geroasă întocmai, ziua când sosise în cea dintâi iarnă după război în Cetate . . . 34 Oprită lângă trăsură, Mini umbla distrată în poșetă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory, negativă din principiu. Nu! Lina nu ține minte, dar poți spune înainte. Oamenii când se întîlnesc nu vorbesc nimic care să corespundă. Vorbesc ca să vorbească. De aceea rezultatul conversațiilor e un mare balamuc social. ... Ger, tocmai așa ... și am lunecat la fel pe scara trăsurei. . . - Moment istoric! ... Să auzim în câte feluri lunecă Mini pe scara trăsurei și de câte feluri poate fi la barometrul sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr de grade. Te rog să crezi că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Oamenii când se întîlnesc nu vorbesc nimic care să corespundă. Vorbesc ca să vorbească. De aceea rezultatul conversațiilor e un mare balamuc social. ... Ger, tocmai așa ... și am lunecat la fel pe scara trăsurei. . . - Moment istoric! ... Să auzim în câte feluri lunecă Mini pe scara trăsurei și de câte feluri poate fi la barometrul sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr de grade. Te rog să crezi că eu nu i-am vorbit onorabilului profesor de "trupul sensibilităței". Avem alte subiecte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cuceresc viața, acolo unde pulsul ei bate mai bogat. N-aveam domiciliu asigurat dar dădusem telegramă la un hotel. Până acolo a fost un parcurs nesigur prin ceața polară. Camera era oprită pare-se și când am coborât, grăbită, am lunecat de pe scara trăsurei și pe trotuarul sticlos, întocmai ca adinioarea, lin ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă te superi e altceva! Secret
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi și încă cu ceva măreție pe piața lui măruntă; ca doi afluenți, unul luminos, altul obscur, străzile Cîmpineanu și Matei Millo lunecau devale pe de lăturea lui, punând puțină unduire pe șesul pășunei bucurene. - Ai văzut? - zise Nory, ocolind o birjă - ai văzut cum s-a urcat în grad lăcusta noastră? De la Școala de corecție din Sibiu!. Și-a găsit loc mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde manevra ei grăbită și prudentă cerea meșteșug ca să se strecoare. Răzbi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
paradoxal al unui roman născut cu modestie de romanța mizileană a unei văduve amoroase și din episodul simplu al unui vânător de prepelițe. Orașul le și luase în miezul lui, fără să bage de seamă. Dintr-un singur patinaj șoferul lunecase pe str. General Budișteanu, cotind pe Știrbei. - Se chema altădată Manea Brutarii, zise Mini, și bătrânul meu îmi arăta o casă misterioasă, unde zicea el că a apucat de mult o prințesă frumoasă și nebună. Nebunia e veche pe lume
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
privirile tale grăbite spre o firească pulbere în care tu alergai cu visele răsfrânte în dragoste; Chipul ei - pentru totdeauna în oglinda unei fântâni cu trupuri sonore ce adulmecă urma spărgătorului de stele. Cineva te-a blestemat și ai putut luneca pe șoapte de fum... Gândurile toate ți se împotmoliseră, Era firesc prin brațele unei iubiri imposibile. Nu mai poți împiedica această irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
scurge dintr-o vază răsturnată, tot așa îndoielile și temeiurile se împrăștiară. Povara falsei tristeți, falsă pentru că în mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi. Se simțea liber. O porni din nou. În timp ce mergea, privirea îi luneca 1a stânga și la dreapta, încercând să pătrundă obscuritatea gangurilor. Se apropia de colțurile de stradă cu simțurile în alertă, cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un lin mers de șarpe. A zmucit brusc funia din mâinile sale țepene. Prinsul În plasă n-a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el. Măruntul, rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei, cărăbănind punga În care, capturatul, nu se mai zbătea demult. Prostovolul, Încărcat, Îl urma, asemeni unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol. Revenind În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
El Își Îndoi, puțin, lin și fin, mâinile, de la coate. Căutându-i, pe sub bluză, sânii. I-i găsi. I-i Încorporă În căușul palmelor. I-i masă, lent, Îndelung, pofticios. Piepturile li se lipiră, apăsat, unul de altul. Mâinle lui lunecară spre spate, tot pe sub fina bluză, cuprizându-i umerii. Apăsându-i, mângâindu-i. Apăsându-i, ca și cum ar fi vrut să dispară absolut orice distanță dintre trup și trup. De acolo Îi lunecară, În jos, către fese. Apăsat, pe piele, pe sub chiloți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
li se lipiră, apăsat, unul de altul. Mâinle lui lunecară spre spate, tot pe sub fina bluză, cuprizându-i umerii. Apăsându-i, mângâindu-i. Apăsându-i, ca și cum ar fi vrut să dispară absolut orice distanță dintre trup și trup. De acolo Îi lunecară, În jos, către fese. Apăsat, pe piele, pe sub chiloți. Ajunseră la fese. I le dezmierdă. I le apăsă, segment cu segment, În Întregime. Și le trecu, apoi, În partea din față. Pe picioare, de la genunchi, În sus, până la despicătura acestora
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a-și tremura, iarăși, aripile, iar zumzetul se transformă, rapid, În bâzâit, iar bâzâitul, În vifor de motor de avion gata de a-și lua zborul, de pe pistă, iar, la rândul lor, mesenii, și, mai cu seamă, mesencile, prinseră a luneca, de ziceai că sunt pe arcuri, nu alta, spre ring. După Încă o pauză, ceva mai lungă, decât prima, cineva, din prepeleac, ordonă: rămâneți pe locuri! Că urmează surpriza surprizelor! Acum. În data mare. Urmează dansul șatrei din Strehara! Hai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fetița, de numai șase ani; o rară floare de viitor senator În parlamentul României. Șofa. Încet. Atent. Șofa, când dialogând, numai cu propriile gânduri; când, mai și cu câte careva dintre ceilalți ocupanți ai autoturismului, care, pe dunga asfaltului șoselei, luneca, lin, silențios, ca un fulg, ca un cântec abia perceptibil, ca o Învăluire de poem, ca o melodie, de basm. Nu mai era mult până la punctul spre care se Îndrepta. Orașul Constanța se și vedea, se și distingea, chiar, bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a operei săvârșite de tine. A uciderii guguluilor mei. Ultimele cuvinte făcură, ca, lui Olovinaru, să-i treacă, prin șira spinării, ca un curent electric, ori, ca un șuvoi subțire, dar, extrem de pronunțat, de gheață. Înghiți. Porțile se deschiseră, mașina lunecă În curte, În urma ei, porțile reveniră la loc, dinaintea garajului, la intrarea În acesta, de asemenea, ușa se deschise, automat, și, cei doi coborâră. Aprinseră lumina, Înlăuntru. Priviră botul mașinii. Nici un semn. Nu vreo julitură; nu - vreo Îndoitură. Totul - normal
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]