1,563 matches
-
aveau loc la sărbătoarea recoltei. Piața agroalimentară era la 40-50 metri de atelier, iar Doru și Gică Bucur fiind angajați ca vitrinieri decoratori în comerț, sectorul alimentar, eram bine aprovizionați pentru acele vremuri. Doar așa rezistam unor discuții prelungite. Aceste lungmetraje, cum spuneam noi în aveau loc atunci când aveam invitați critici de artă și artiști plastici de la București, Timișoara sau din alte localități din țară. Cu prilejul acestor evenimente, ne-au călcat pragul atelierului critici de artă precum: Mircea Deac, Deliu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
much... Și, atenție, nu vorbim despre producții subculturale, precum a nu-știu-câta cădere a Constantinopolului, filme făcute, cinstit și lăutărește, pentru a aduce bani și care au, desigur, clientela lor. Nu. Vorbim despre filme cu (anumite) pretenții, foarte adesea debuturi în lungmetraj filme curajoase, care vor să... și să... și să... Aproape că nu există lucru pe care regizorul român să nu-l vrea să-l vrea cu atâta patimă, încât nu mai e loc pentru putință... El vrea, de regulă, să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care-și găsește în Ficțiune și în imaginea Tatălui-Autor posibila defulare ; lucrul este valabil și pentru Hotel de lux). însă această ”inedită” idee de scenariu, bună poate pentru un cenaclu sau un film de anul I la ATF, scufundă orice lungmetraj La fel de interesant e să vedem spre ce scriitori consacrați s-au îndreptat tinerii cineaști români după 89, când exista, nu-i așa, libertatea de opinie/opțiune : spre Fănuș Neagu, Lăncrănjan și iarăși Fănuș Neagu, autori mustoși ca nimeni alții Mă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care se intitula Despre un Cinematograf care nu există (acela românesc), în care era vorba, da, și despre două biete filme semnate de Laurențiu Damian (Rămânerea și Drumul câinilor)... Duce L. Damian megalomania până ntr-acolo încât consideră că cele două lungmetraje de ficțiune ale sale reprezintă tot Cinematograful românesc ? E problema/fantasma dumisale. în ce mă privește, spun doar atât : Laurențiu Damian e un regizor care există, dar e ca și cum n-ar exista. Un regizor grăbit și o memorie accidentată în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lung. Scuipatul, în schimb, e scurt și rapid. Să scuipăm, așadar. Transilvania, Occidentul nostru Un festival care contează și va conta, dacă va avea bani să continue, tot mai mult este Festivalul Internațional de Film Transilvania. Un festival internațional de lungmetraj, deocamdată singurul de acest fel din România. Deși se desfășoară la Cluj - departe de hărmălaia și agitația Bucureștiului, deseori sterile -, deși la prima ediție - când totul pare mai greu, adesea imposibil - a reușit să dea clasă celorlalte festivaluri autohtone prin
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
deja amintite , a devenit limpede că DaKINO (ajuns la a XII-a ediție) a obosit fără a-și atinge scopul ; cârligul publicului, s-a dovedit încă o dată la această ediție, nu îl constituie filmele de scurtmetraj, ci (tot) cele de lungmetraj. în 12 ani, cel mai vechi festival de film din România nu a reușit să formeze un public de scurtmetraje, așa cum există în Franța, la Clermont-Ferrand, unde se stă la coadă la fiecare dintre cele 6-7 proiecții concomitente. (La DaKINO
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care lucrează ca voluntari pentru TIFF sunt din Ardeal). Devine foarte clar că, înainte de a importa tot felul de modele manageriale din Occident, ar trebui poate să importăm modelul propriului nostru Occident, care e Transilvania în orice caz, filmele bune (lungmetraje sau scurtmetraje) iau sigur trenul într-acolo. 2002, un an care contează pe jumătate Cu filmul românesc e cam așa : când nu e deloc, e tragic ; când e puțin și prost, e și mai tragic ; iar când e puțin și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acestui onorant ritual, că există șanse reale pentru ca filmul să intre în vizorul votanților americani ; nu foarte mari, câtă vreme filmul nu va fi distribuit în SUA, dar totuși sunt șanse ! Un succes frumos a avut și Occident, debutul în lungmetraj al lui Cristian Mungiu, cu o trecere remarcată pe la Chenzina regizorilor de la Cannes, participarea la multe festivaluri internaționale și două premii importante : Trofeul Festivalului Transilvania și Premiul Publicului la Salonic. în plus, filmul lui Mungiu a reușit să se impună
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în ralanti pe care le înlocuiește cu un inventar cvasicomplet de gadgetărie cool (celular cu foto & hands-free etc.) și să filmeze fluid & convingător un moment de apatie & derută urbană. Visul lui Liviu de Corneliu Porumboiu este singurul care putea fi lungmetraj. La 40 de minute însă, este prea scurt pentru asta și cam prea lung pentru un scurtmetraj. Liviu este bun (Dragoș Bucur), dar visul lui nu : există un anumit tezism în a porni de la imagini de arhivă cu Ceaușescu (momentul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pentru ca un tânăr regizor să se apuce de film. Filmul este, prin definiție, Realitate (adică Adevăr), 24 de fotograme pe secundă. Iar ceea ce făcea, iarăși prin definiție, documentarul ca specie cinematografică a fost revendicat, mai nou, de filmele de ficțiune. Lungmetrajele românești din ultima perioadă (aceea la care mă refeream la început) înseamnă (și) o luare în posesie cu mijloace specifice a acestui teritoriu vast și accidentat care se numește Realitatea. întâmplător sau nu, în momentul în care documentarele unor tineri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
accidentat care se numește Realitatea. întâmplător sau nu, în momentul în care documentarele unor tineri regizori încearcă să recupereze petele albe din istoria mai mult sau mai puțin recentă (vezi Decrețeii lui Iepan sau Marele jaf comunist al lui Solomon), lungmetrajele de ficțiune ale congenerilor acestora se focalizează nervos pe istoria zilei de azi, revelând semnificațiile clipei. Mai mult, există o hibridare fertilă a ficțiunii de către documentar (ca în Moartea domnului Lăzărescu) sau, la modul simetric, a documentarului de către ficțiune (ca
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mic, filmări ”din mână”, sunet în priză directă și o poveste simplă, puternică și adevărată, care făcea inutile artificiile cinemaului tradițional. ̨ n anul următor, Cristi Mungiu participa și el, în aceeași secțiune a Cannes-ului, cu debutul său în lungmetraj, Occident. Numai că între Marfa și banii și Moartea domnului Lăzărescu există o continuitate stilistică, în timp ce între Occident și 4, 3, 2 se cască o prăpastie (tot stilistică, la o adică) surprinzătoare. Mai mult, mizerabil distribuit, Marfa... a înregistrat o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a le injecta/pompa (după puteri) sânge nou. Marfa și banii a fost, de pildă, un road-movie (pe distanța Constanța-București, str. Agricultori) parcurgând de fapt distanța între România ante-89 și România capitalistă (a se citi mafiotă). Furia, debutul în lungmetraj al lui Radu Muntean (care-și anunța manifestul încă din titlu !), a fost un amestec de genuri (dramă socială/ comedie de moravuri/thriller) care investiga pentru prima dată în cinematograful românesc lumea țigănească. Examen (lungmetrajul de debut al celuilalt Muntean
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
citi mafiotă). Furia, debutul în lungmetraj al lui Radu Muntean (care-și anunța manifestul încă din titlu !), a fost un amestec de genuri (dramă socială/ comedie de moravuri/thriller) care investiga pentru prima dată în cinematograful românesc lumea țigănească. Examen (lungmetrajul de debut al celuilalt Muntean : Titus) a fost o mostră interesantă de film politic (à la Costa-Gavras), ce reabilita un gen, la drept vorbind, imposibil de realizat sub Ceaușescu (decât, eventual, autoparodic). Moartea domnului Lăzărescu a fost (tot) un road-movie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fără anestezie și adesea fără mănuși. La ce ar folosi ele ? Minimalismul, ca să fie minimalism până la capăt, se face fără mănuși ! 4 goluri, 3 înfrângeri și 1 meci nul Față de anul 2006, 2007 a însemnat o scădere a numărului de lungmetraje românești de la 12 la 7. Două dintre filmele terminate (Restul e tăcere al lui Nae Caranfil și Cocoșul decapitat al lui Radu Gabrea) au fost prezentate în avanpremieră la Festivalul Transilvania în iunie 2007, dar premierele lor au fost amânate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
al lui Nae Caranfil și Cocoșul decapitat al lui Radu Gabrea) au fost prezentate în avanpremieră la Festivalul Transilvania în iunie 2007, dar premierele lor au fost amânate pentru anul următor. Oricât de ciudat ar putea să pară, mai există lungmetraje din 2006 care încă n-au ieșit pe marile ecrane ! CNC (organismul românesc ce se ocupă cu finanțarea filmelor și care ar trebui să vegheze la lansarea într-un răstimp rezonabil a proiectelor reținute) nu pare să fie îngrijorat. E
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filmul a plecat la cucerirea publicului într o caravană care a mers în mai multe orașe, ca în bunele vechi vremuri ale pionierilor cinematografului ! A nu înregistra cele peste 70 000 de intrări ar fi echivalat cu o catastrofă. Alt lungmetraj ce a reușit un parcurs bun a fost California Dreamin (nesfârșit), filmul postum al regretatului Cristian Nemescu. Efect al premiului „Un certain regardș (tot de la Cannes) sau simplă „curiozitateș datorată morții tragice (și foarte mediatizate) a autorului său, această tragi-comedie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Solomon, cu documentarul său Război pe calea undelor/Cold Waves, care chestionează cu echilibru și profesionalism rolul jucat de Radio Europa Liberă între 1977 și 1989. în restul plutonului (trei titluri uitabile) este un dezastru fără nuanțe, cu excepția îngerului necesar, lungmetrajul de debut al cuadragenarului Gheorghe Preda, care amestecă un simț vizual remarcabil cu un scenariu ridicol. Trei topuri Topul meu al celor mai bune 10 filme românești pînă în 1989 : 1. Reconstituirea (Lucian Pintilie) ; 2. Pădurea spânzuraților (Liviu Ciulei) ; 3
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
convivial în care se văd doar filme latine, se bea vin bun (Vinarte e unul dintre sponsori), iar seara, la etaj, se dansează sobru tango (directoare : formidabila Silvia Balea). între 26 aprilie și 3 mai, aici s-au proiectat zece lungmetraje (de la Steaua fără nume din 1965, al lui Henri Colpi, și Reconstituirea din 1969, al lui Lucian Pintilie, la cele mai, să zicem, recente : Filantropica, Occident, Furia, Maria, Marfa și banii, Examen, în fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu-și scot banii, nici nu au succes la critică... Iar unele dintre acestea nici nu mai sunt lansate ! Vi se pare că este un sistem normal ? Românii noștri - Cannes 2006 Prezentat astăzi în secțiunea ”Un certain regard”, debutul în lungmetraj al lui Cătălin Mitulescu Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii se bucură de ștampila unor producători asociați cu nume grele : Martin Scorsese și Wim Wenders. Aceștia văzuseră scurtmetrajul 17 minute întârziere al tânărului Mitulescu și, impresionați, și-au dat girul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un fel de Ciao, Ceaușescu, așa cum se intitula o cronică apărută astăzi în Le film français) este, în același timp, o exorcizare și o celebrare. Este un film necesar, dar, întâmplător, nu este singurul care tratează această temă. Debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost ? (prezentat în secțiunea ”Quinzaine des realisateurs”, în care mai fusese selecționat Marfa și banii), a ales să vorbească despre Revoluție în spațiul strâmt al unui studio de televiziune local (filmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fi un succes în România, mai ales printre tineri dar, bine ”marketizat”, poate atrage și un public internațional, nu neapărat din rețeaua festivalurilor. Marilena de la P7, mediumetrajul lui Cristian Nemescu (prezentat în secțiunea Semaine de la critique), are în comun cu lungmetrajul lui Mitulescu unghiul de vedere cel al unui copil. Acțiunea se petrece însă după 89, așa că visurile semiteroriste, semiinocente ale unui Lalalilu sunt înlocuite de visele erotice ale unui puști de cartier. Obiectul pasiunii sale se dovedește a fi Marilena
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ghițescu), care practică nonșalantă profesiunea de prostituată. Nemescu a scris și acest scenariu împreună cu mai vechiul său partener Tudor Voican, cu care a colaborat la Mecano, Mihai și Cristina, Poveste de la scara C și cu care pregătește un debut în lungmetraj intitulat California Dreaming. De fapt, mediumetrajul pare mai curând versiunea hardcore a Poveștii de la scara C, cu un plus de vervă formală (vezi utilizarea deșteaptă a split-screen-ului și o trimitere savuroasă la Close Encounters). în general, accentele sunt puse corect
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
despre Nemescu. Cred că era într-adevăr unic : amestecul acela de cine-verite aproape documentar și imaginație ludică, ducând la un soi de neorealism magic era numai al lui. Tudor Voican (scenaristul scurtelor și, iată, al primului și, din păcate, ultimului lungmetraj al lui Nemescu) va găsi cu greu un înlocuitor ; pentru că, deși o vorbă proastă spune că nimeni nu e de neînlocuit, în artă nu e așa... Nu e deloc așa. După potiniere, ne-am mutat pe terasa de la Grand Hotel
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca o cârjă, de care la un moment dat unii dintre acești regizori vor deveni capabili să se dispenseze. Asta nu se întrevede încă, cel puțin pentru mine. Alex. Leo Șerban : Aici o să te contrazic, pentru că am văzut deja două lungmetraje (unul este Boogie al lui Radu Muntean, celălalt, al lui Răzvan Rădulescu, fiind abia terminat) care nu (mai) au chiar nimic „mizerabilistș - ba chiar, aș zice, dimpotrivă ! Nu cred că este vorba neapărat despre o tendință polemică, aș zice că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]