10,288 matches
-
oare să demonstreze că este clarvăzătoare sau ce altceva voia să demonstreze? Că nu-i o simplă muritoare? Că așteaptă, având calități ieșite din comun, de la concitadini, mai mult respect? Gerard căută cheia dosită după paravanul cu Scufița Roșie și Lupul și descuie. Pătrunzând în întunericul încăperii, i se păru că aude în surdină niște acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rupeam foile sau le ardeam. Mi se părea inutil chiar să-i fi amintit de lovitura pe care o primisem de la ea, în acea seară, în fosă. Ce să-i scriu? Că mă văzusem atunci ca o oaie înconjurată de lupi flămânzi? Sau că jurasem să nu mă mai apropii de ea niciodată, orice ar fi și orice ar face? Dacă - i scriam despre așa ceva, mi se părea că aș fi fost totuși, răzbunător. Nu-mi plăceau reproșurile. De Iozefina, cu toate că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
esențialul discuțiilor, desigur gratuite, care se înfiripau între prieteni. Într-una din zile, Ghiță, deasupra tuturor, că la el acasă se juca pocherul, deodată tună: Odată stabilite sferele de influență, nu se mai putea face nimica, iar ceea ce mâncase deja lupul, era bun mâncat. Și cât de caraghios au murit atâția prin munți, convinși că americanii vor veni si vor face pe dracu’ ghem? Cel care avea să facă pace între Liviu și Ghiță fu însuși Covi pe care vinul îl
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
străbătusem nici jumătate din cale. În mintea mea, noaptea venea mai repede decât cea reală, pentru că m-am trezit întrebându-mă: „Dacă mă prinde noaptea pe drum și nu mai văd pe unde să merg?... Dar dacă...Doamne!!! îmi ies lupii în cale?...Cum scap de ei? Mă mănâncă și gata!!! Dar dacă în dreptul iazului de la Găinării îmi iese înainte știma apelor?...Mai este și dealul din fața acestui iaz... Îi drept în sus ca un perete. Și dacă alunec de pe un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
clipa aceea am prins a mă ruga pentru fiecare pas pe care îl făceam: „Ține Doamne încă oleacă de lumină până trec creasta asta blestemată și pe urmă...Dumnezeule Mare, nu lăsa știma apelor să iasă din iaz! Ține calea lupilor ca să nu-mi iasă înainte, Doamne!...” În spuza ceea de lumină slobozită de soarele trecut dincolo de dealul Ponoarelor mi s-a părut că ghicesc în zare cireșul de lângă șleau...Mi s-a părut doar, dar inima a prins aripi și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tufă sau copăcel știut pe marginea drumului... În cele din urmă, întunericul a cuprins tot ce mă înconjura. La un timp am băgat de seamă că undeva înaintea mea sclipesc niște luminițe... „Îs luminile din sat... Dar...dar dacă sunt lupii? Am auzit eu că ochii lupilor strălucesc noaptea ca niște lumânări aprinse. Doamne ferește! De ce nu am eu un felinar cât de mic, da’ să scoată lumină. Parcă spunea cineva că lupii fug de foc...Și ce, felinarul nu-i tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drumului... În cele din urmă, întunericul a cuprins tot ce mă înconjura. La un timp am băgat de seamă că undeva înaintea mea sclipesc niște luminițe... „Îs luminile din sat... Dar...dar dacă sunt lupii? Am auzit eu că ochii lupilor strălucesc noaptea ca niște lumânări aprinse. Doamne ferește! De ce nu am eu un felinar cât de mic, da’ să scoată lumină. Parcă spunea cineva că lupii fug de foc...Și ce, felinarul nu-i tot foc?” - vorbeam eu de unul singur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
luminițe... „Îs luminile din sat... Dar...dar dacă sunt lupii? Am auzit eu că ochii lupilor strălucesc noaptea ca niște lumânări aprinse. Doamne ferește! De ce nu am eu un felinar cât de mic, da’ să scoată lumină. Parcă spunea cineva că lupii fug de foc...Și ce, felinarul nu-i tot foc?” - vorbeam eu de unul singur, dar inima îmi era cât un purice. M-am oprit pentru o minută, să număr luminițele... „Mamăăă! Da’ multe-s! Păi lupii nu au doi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spunea cineva că lupii fug de foc...Și ce, felinarul nu-i tot foc?” - vorbeam eu de unul singur, dar inima îmi era cât un purice. M-am oprit pentru o minută, să număr luminițele... „Mamăăă! Da’ multe-s! Păi lupii nu au doi ochi? Au! Și dacă or fi vreo zece, nu fac douăzeci de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
număr luminițele... „Mamăăă! Da’ multe-s! Păi lupii nu au doi ochi? Au! Și dacă or fi vreo zece, nu fac douăzeci de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
multe-s! Păi lupii nu au doi ochi? Au! Și dacă or fi vreo zece, nu fac douăzeci de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
văd o mogâldeață care se zbate să înainteze prin nămeți! Mă frec la ochi. Poate mi s-o năzărit. Nuuu! Nu mi s-o părut deloc, ci este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un troian? Lupul m-o văzut de mult...Cică lupii văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu mi s-o părut deloc, ci este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un troian? Lupul m-o văzut de mult...Cică lupii văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite cum se apropie! Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai aud
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un troian? Lupul m-o văzut de mult...Cică lupii văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite cum se apropie! Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai aud și nu mai văd nimic altceva decât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a cuprins tot trupul. Îmi clănțănesc dinții în gură...Nu mai pot face nici un pas și uite dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pas și uite dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
seacă! - a sărit Pavel Puicuță. După câteva clipe, s-a întors... Ha ha ha! Jupânul Aizic mai-mai că dormea lângă sobă... „Bine te-am găsit, jupâne!” - zic. Aizic face niște ochi cât cepele și se holbează la mine ca la lup... „Măi! Da’ cum ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sau să strig la cei din față să oprească?” După mai multe încercări zadarnice de a afla dacă Hliboceanu și Iordache s-au întor s-a hotărât! Mitruțăăă! Ioaneee! Opriți! Ce s-o întâmplat, Alecule, că strigi de parcă au dat lupii? - a întrebat Mitruță. Opriți! Hliboceanu și Iordache au rămas în urma săniilor lor de multă vreme și nu se mai arată! Opriți, oameni buni! Ia să vedem ce s-o întâmplat? Alecule, vino încoace și spune despre ce îi vorba! - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu vorbi cu păcat, Măriuță! Lasă lucrurile așa cum au fost. Și acum, draga mea gospodină, gândește-te că ai în fața ta un om bolnav. Ce bolnav? Unul care a trecut pe lângă moarte! Ei! Află tu că sunt flămând ca un lup! Aș fi în stare să te mănânc și pe tine! - a încheiat vorba Hliboceanu cu un râs care se vedea cât de colo că nu era al lui... Măriuța a lăsat să-i cadă mâinile a neputință. Un zâmbet trist
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în drum pentru treaba cea mică, apoi se-ndeamnă lîngă el tot satu^ cu cea mare... Căruțașul nostru s-a veselit numaidecît de vorbele groase și naive ale tătarului, pe care eu nu le pot reda decît cu eufemisme. (Ostrovul lupilor). în proza 24 iunie a aceluiași, blestemele Rarucăi evocă "intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dîndu-le destinații uluitoare", iar autorul comentează cu un zîmbet bine dozat: "Vocabularul rudarilor, pe care mă sfiesc să-l reproduc (s.m.), însă nu mă
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
antumitate grație unui volum de nuvele, publicat tîrziu (Șoarecele B. și alte povestiri), precum și printr-o activitate de dramaturg, persistentă, deși lipsită de un deosebit relief, Sîrbu s-a afirmat la un mod decisiv abia postum, prin romanele Adio, Europa!, Lupul și Catedrala, prin Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, ca și printr-o copioasă corespondență. Prin mijlocirea primelor două titluri, să admitem că romanul "obsedantului deceniu", o rețetă acceptată de regim deoarece nu trecea dincolo de unele aluzii critice, de așa-numitele
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
că mai bine să-l vindem. Această optică greșită trebuie radical schimbată, spunea Christina. Noi, ca mame, trebuie să Învățăm valoarea sacrificiului. O mamă se sacrifică pentru copilul ei. Chiar și la animale se Întîmplă la fel. Căprioara iese Înaintea lupului și se lasă mîncată de el, pentru a-și salva puiul. În principiu, avea dreptate, dar acest principiu nu funcționa și pe insula Roland, unde nu mai existau de multă vreme căprioare - dacă existaseră vreodată. Ca alternativă, le-ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a justifica preluarea puterii de către niște conspiratori care n-au nici o legătură cu democrația, cărora nici măcar o clipă nu le va trece prin cap în viitor să opereze o schimbare majoră de sistem, zîmbește brusc, arătîndu-și dinții ascuțiți, ca de lup. Mai cere un pahar cu rachiu, și de data asta îl duce la buze golindu-l dintr-o înghițitură, simte rana palpitîndu-i, cu asta am închis și capitolul ăsta, se gîndește simțindu-se dintr odată părăsit, neluat în seamă, pierdut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vreo parte proastă, vreun dezavantaj? Uite că o să ți-o spun și pe asta, va trebui doar să vă țină nervii, și să aveți puțină încredere unii în alții, de data asta nu va mai fi ca în povestea cu lupul paznic la stînă, vor fi doar lupi paznici peste alți lupi, iar stîna va fi desființată, împărțită între lupi. Ce-i asta, o fabulă? întreabă Tîrnăcop. O fabulă spusă de un om beat, miroase de la un kilometru, zice Dendé strîmbînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să ți-o spun și pe asta, va trebui doar să vă țină nervii, și să aveți puțină încredere unii în alții, de data asta nu va mai fi ca în povestea cu lupul paznic la stînă, vor fi doar lupi paznici peste alți lupi, iar stîna va fi desființată, împărțită între lupi. Ce-i asta, o fabulă? întreabă Tîrnăcop. O fabulă spusă de un om beat, miroase de la un kilometru, zice Dendé strîmbînd din nas și arătînd din priviri spre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]