10,420 matches
-
să fii serios! Sunt serios, aproape crispat, am și sprâncenele unite într-o încruntare, n-am fost de când mă știu eu așa de serios, mai că-mi vine să mă iau de mână și să mă duc acasă, să mă mângâi pe creștet, să nu-mi dea lacrimile, „seriosu’ de tine...”. - Nu e admisibil să treacă toți așa de ușor! Se obișnuiesc, nu mai citesc nimic... Se poate? Cum ar reacționa oare dacă i-aș turna un borcan cu miere-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unei doctorițe. Transpir. Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez, încep să transpir în halul ăsta, îmi simt eu mirosul de capră. - ...putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: „Să salutăm această apariție! Să ne crească literatura!”. S-au terminat intervențiile. În unanimitate, au ajuns la concluzia că acest roman marchează literatura de azi, care-a mai fost marcată și săptămâna trecută de un volum de poezii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul urechilor, era foarte bronzată, doar sânii se desenau ca două cupe albe și-un triunghi alb, unde a fost slipul. - Pe mine de ce m-ai ales? am întrebat-o. - Pentru c-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice. Drept ar fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea respingere era pe deplin Împărtășită, fiindcă niciodată, de cînd se ținea minte, nu-l Încercase nici cea mai mică dorință de a mîngîia un cîine sau de a da de mîncare unei pisici și În mai multe Împrejurări, cînd Îi surprindea neatenți pe punte În timpul gărzii nocturne, le trăgea niște șuturi atît de puternice, Încît deseori plonjau În marea În care dispăreau definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nume popular era pe atunci „Insulele Vrăjite” și, cînd o enormă iguană de pămînt, cu creasta verticală și pielea stropită cu pete roșii și galbene, veni să-i adulmece juponul, cu pasivitatea unui cățeluș de salon, se aplecă să o mîngîie pe cap cu multă naturalețe, de parcă s-ar fi jucat cu un iepuraș din grădina ei. Se lăsa Întunericul, iar bărcile Își continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
li se păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie a lui. Se aplecă apoi s-o sărute, un sărut lung, dulce și cald, În același timp timid și pasional, pe care ea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
altcineva, cînd Îi era cuiva silă de el și observase - avea certitudinea asta - că cel puțin ea se obișnuise cu prezența și contactul lui. Nu o mai simțea crispată și Încleștată cînd se apropia de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu se mai confrunta cu rigiditatea si uscăciunea din primele zile, ci cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece Înăuntrul ei cu o dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare, apoi privirea ei cercetă, Încet, obiectele din peșteră, pe care le văzuse de mii de ori, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înlăuntrul meu, Încă mai pot spera că va fi un copil normal. Un copil frumos. - Așa de repede ți-ai pierdut credința? La Început erau convinsă că așa va fi. Nu primi răspuns și, după o vreme, văzînd cum se mîngîia pe burtă, Oberlus o Întrebă din nou: - Ai fi În stare să-l păstrezi chiar dacă ar fi un monstru? Ea Îl privi În ochi și fu sinceră cînd tăgădui: - Nu știu... În fiecare zi mă Întreb și Încă nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să i le dai mai apoi peștelui ca să-ți tragă o mamă de bătaie... Așa ești tu, conchise. Mai ușor Îmi va fi mie să-mi schimb mutra, decît o să-ți fie ție să-ți schimbi firea. Niña Carmen se mîngîie cu tandrețe pe burta umflată, care părea gata să pocnească. - Fiul meu o să mă facă să mă schimb, Îl asigură ea. O să fie un copil frumos, căruia va trebui să-mi dedic Întreaga viață... CÎnd o femeie are un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
interveni Niña Carmen. Nu vezi că și-a pierdut mințile? - Ceea ce văd este că o să ne Înnebunească pe toți... Dacă nu vrei să-l omor, fă-l să tacă. Carmen de Ibarra se apropie de norvegian și Începu să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește-te, te rog! Nu vezi că o să te omoare? scoase un suspin de neputință. Doamne! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
întuneric. Poate că becurile direcționale se reflectau în ochelarii cuiva. Atrăgând atenția cu orice mișcare a noastră, cu orice gest, cu orice spuneam, e ușor să-nțelegi euforia pe care-o simțeam. — E-atâta siguranță și liniște aici, zicea Evie, mângâind cuvertura din satin roz și umflând pernele. Aici nu ți s-ar putea întâmpla nimic foarte rău. Nu ca la școală. Sau acasă. Persoane absolut necunoscute stăteau acolo cu hainele pe ele, uitându-se la noi. La fel ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar putea pur și simplu reabsorbi. Ăsta-i cuvântul pe care l-a folosit chirurgul plastician. Reabsorbție. În fața mea, de parcă aș fi doar un burete făcut din piele. Sari la Manus plângând și la Brandy aplecată peste el, gângurind și mângâindu-i părul sexy. În portbagaj sunt o pereche de pantofi maronii de copil, un vătrai de argint, un curcan desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul și se șterge la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ce aș numi Viață Reală, nu, nici pe departe. Mâinile îngreunate de inele ale lui Brandy se deschid ca două flori complet înflorite și întind stofa fustei în față. — Încă mai am toată instalația originală, zice. Mâinile mari încă mai mângâie și netezesc prohabul lui Brandy când ea se întoarce pe-o parte în oglindă și-și privește profilul. — Trebuia să dispară după un an, dar apoi te-am cunoscut pe tine, zice. Mi-am ținut gențile făcute la hotelul Congress
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un șoarece uriaș din desenele animate. Sau un câine. Sau o rață. Nu știu, dar sunt sigură că voi afla. N-ai cum să scapi de soartă, soarta continuă să fugă. Zi și noapte, viitorul continuă să vină spre tine. Mângâi mâna palidă a lui Shane. Îți dau viața mea ca să-mi dovedesc mie că pot, că pot într-adevăr să iubesc pe cineva. Până și când nu sunt plătită, pot dărui iubire și fericire și farmec. Vezi tu, pot suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
învățăturilor sale, urmându-i de cele mai multe ori sfaturile, însă când se știa, ca acum, atât de aproape de casă iubitei lui, încât aproape că-i simțea mirosul, iar tot corpul lui vibră de excitație la gândul c-ar putea s-o mângâie și s-o penetreze, devenea conștient că acel „simțământ nedemn“ punea din nou stăpânire pe el și ar fi dorit să-i crăpe capul cu un bolovan oricui s-ar fi aflat în acel moment acolo, bucurându-se de trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe el și ar fi dorit să-i crăpe capul cu un bolovan oricui s-ar fi aflat în acel moment acolo, bucurându-se de trupul Maianei. Și într-adevăr erau acolo, gemând și șoptindu-și la ureche, râzând și mângâindu-se, exact în același loc în care îl ducea și pe el de fiecare dată, sub un stufos purau cu ramuri răsucite, la câțiva pași de apă călduța a mării, în care să se spele după aceea, locul unde îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asculta. Și eu cred c-ai s-ajungi, căci eu te-am învățat aproape tot ce știi și te-am văzut la timona vasului, desi câteodată calculezi greșit derivă navei. Dar asta nu se poate învăța decât din experiența. Îi mângâie afectuos antebrațul, aproape de locul în care se puteau vedea liniile primului său tatuaj, inca neterminat. În ziua când o să văd aici o stea de mare, o să pot muri în pace. —Ai s-o vezi dacă reușesc să conving Consiliul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
glas în care se putea citi repulsia. Dar oricât ar fi, va suferi cât n-a suferit nimeni până acuma. Ofta adânc. Mă-ndoiesc că o navă care se naște sub auspiciul groazei ar putea avea un destin fericit. Îl mângâie cu tandrețe. Mă tem pentru tine. —Doar pentru mine? — Mă tem pentru toți, răspunse cu sinceritate. Pe vasul ăla vor călători trei oameni pe care eu îi iubesc, la care se adaugă unchiul meu, doi veri și majoritatea celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că un adevărat Arioi nu trebuie să aibă băieți, fiindcă riscă să le dedice mai multă dragoste decât sectei. Ochii i se umplură de lacrimi. Dar eu aveam atâta dragoste de oferit, iar sectă atât de puțină de primit!... Îi mângâie părul cu infinită tandrețe. De aceea ți-am acordat atâta atenție și atâta dragoste. Ai fost pentru mine că unul din acei fii pe care i-am văzut murind. Să nu mă dezamăgești! îl ruga. Să nu încerci să capeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu un nod în gât, dar mai fericit că niciodată, Tapú Tetuanúi intra în apă și urcă pe navă sfântă. Când toți se aflau la bord și era momentulsă desfăca legăturile, venerabilul Hiro Tavaeárii se apropie, pana cand valurile îi mângâiară picioarele, si, ridicând mâna, rosti grav: — Va binecuvântez în numele tuturor zeilor noștri. Fie că Taaroa, Creatorul, să vă apere; fie că Tané, stăpânul mării, să vă călăuzească; și fie că Oró, zeul războiului, să vă aducă victoria. De asemenea, în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
presupună profesia dura pe care și-o alesese. — Dac-ar fi ușor, îi spuse, până și ultimul pescar de toni s-ar consideră navigator și până și ultimul culegător de nuci de cocos ar aspiră la mâna frumoasei Maiana. Îi mângâie obrazul cu tandrețe. Gândește-te la ea! Amintește-ți ochii ei, pieptul ei, mirosul pielii ei și fii convins că, dacă la întoarcere o să primești titlul de Mare Navigator, va fi a ta pentru totdeauna. Dar n-am să reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și ei atât de tare, încât, după puțin timp, începea o orgie scârboasa și inumana, în care noi aveam întotdeauna rolul cel mai neplăcut. Față ofta scurt și continuă cu greu: Mă doare numai când îmi amintesc!... Vahíne Tiaré o mângâie dulce pe creștet, încercând s-o consoleze: — Dacă nu vrei, nu mai continua. —Vreau să continui, replică ea cu seninătate. Vreau să știți cu toții cât ne-au făcut să suferim, pentru ca, dacă vreunul din monștrii aia o să vă mai iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fața celor care până atunci fuseseră prietenele și tovarășele ei de suferință. —Incredibil! Fiica bunului rege Pamáu și a blândei Tana!... —Fiica zeului Kauhúhu și a unei șerpoaice-de-mare!... Încă nu-mplinise nici treisprezece ani și deja își petrecea toată ziua mângâind și sărutând de față cu toți „chestia“ aia care o omorâse pe Purúa și care ne-a făcut să trecem prin atâta suferință și prin atâta rușine. Blestemata să fie! — Nu pot să cred! bâigui în cele din urmă Roonuí-Roonuí
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]