4,645 matches
-
deces am primit o scrisoare care fusese scrisă de tata cu o zi înainte de moarte. El scria: „Băiatule, eu cred că nu se mai poate face nimic bun cu tine și pentru tine!”. În clipele acelea am căutat alin și mângâiere în singurul loc care putea să-mi dea lucrul acesta: în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, pe care o aveam cu mine acolo. Am deschis la Evanghelia după Marcu, capitolul 10, versetul 27: „Toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu”. Mi-
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348059_a_349388]
-
lumină ca două coarne de bou își lasă gelatina în creierul nostru și nu observă că în ochii nopții se nasc noi melodii iar nepoții nu întrezăresc simbolul pe cer când eu tot mai puțin simt copitele cailor ca o mângâiere și cer ca siluetele gândurilor să adeste în cuiburi ca puii de guguștuc, atunci așez existența într-un sandiwici și mă hrănesc metafizic înjurându-l pe Ilici devenind mai greu de intru câte puțin în pământul meu pe nesimțite iremediabil
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
făcea pe cocoșul. După ce-i făcusem injecția cu antibiotice, era întins pe pat și-i tamponam fesele ca să-i alin durerea. Băgasem câteva sute de mii de unități în amândouă. Și am tot lungit tamponarea, că am prelungit-o în mângâiere. Avea pielea fină și un corp ce mă provoca să-l îmbrățișez de câte ori îl vedeam. Și el se văita încet, șmecherul, tot să-l mai mângâi. Și pentru că a zis că i-ar trece dacă l-aș săruta, din milă
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
un înger păzitor. Mi-apari în minte ca acum, Râzând ținându-mă în brațe, Urându-mi în viață drum bun, Dar tu te-ai despărțit de viață. M-ai lăsat ca alții să mă crească, Să-mi dăruie arareori o mângâiere, Si-n mine viața să-nflorească, Făr’să cunosc pic de durere. C-un gând ca ăsta ochii ai închis, Știai ce greutăți m-așteaptă, Ți-ai dat viața-ntr-un surâs, Și ai plecat pe lumea ceealaltă ZLATNA 1958
MAMA...VERSURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348227_a_349556]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > IUBIREA ÎI E DOJANĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului iubirea îi e ochi de curcubeu desprinsă din mângâierea părinților deasupra unui leagăn cu povești citea pe o scară de lemn la cinci ani despre lebede ce mergeau printre trestii la culcare pe lac punea bărcuțe pe pârâu și odată l-a întrebat o fetiță unde îi e tatăl
IUBIREA ÎI E DOJANĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347528_a_348857]
-
de mult pe bărbatul din fața sa, încât a fost capabilă să-și trădeze soțul pentru el? Pentru el sau pentru ea? Ștefan avea vreo vină în toată această trădare? Nu el a înconjurat-o cu dragostea lui, cu tandrețea și mângâierile lui pasionale? Cu sărutările care au făcut-o să plutească și să găsească sublimul în brațele lui? Revenită lângă cei doi, Dalia a început să le povestească impresiile despre nisipul de aur al bulgarilor, plajă și apa mării. Da, era
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PRIVEȘTE-MĂ! Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Privește-mă! îți înfloresc în palme De câte ori îmi dărui mângâiere Și îmi deschid petala în flori dalbe Ca să-ți împodobesc chipul cu ele. Privește-mă! sunt templul vieții tale, Aprinde-mă-n săruturi fermecate, Să-ți sting mistuitorul dor din cale Să simți fiorul care mă străbate. Mă cheamă în
PRIVEŞTE-MĂ! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347560_a_348889]
-
trecerea zăvorului în locașul său metalic. Nu era nevoie să numere pașii parcurși până la poartă. Își așeză mâna direct și sigur pe clanță. Ieși liniștit și își îndreptă capul spre soare. Nu-l vedea, dar îi simțea privirea luminoasă și mângâierea pe frunte. Nu știa cât era ora, dar era sigur că astrul zilei nu se înălțase mai mult decât potrivit orei nouă. Plecă în mers liniștit pe trotuar, cu pași egali, lăsând bastonul să-i atârne leneș de brațul drept
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
chemare, Soarele în zare răsare. Voaluri luminoase, tulburătoare, Iar tu te joci printre raze de soare. O Fată Morgana sau gândul meu ești, Copila mea, din sfere pământești. Tu zbori cu mine și-mprăștii praf de stele Lumină ești și mângâiere. Unite aripi spre zborurile-nalte, Vino Doamne mai aproape! Din trupurile noastre facem cruce, La Tine Doamne vom ajunge. Pentru Adrian Iovan Un vis Un vis venit din chemări ancestrale, Un vis ce l-am visat fără-ncetare. Să-mi
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
nicio problemă. Cristina își aruncă imediat slipul de pe ea și intră alături de colega ei de cameră sub dușul călduț. Săpuni bine buretele și începu să-l plimbe pe spatele Anei fără agresivitate, ținând-o cu o mână de abdomen. Aceste mângâieri fine ale buretului înspumat și atingerea involuntară a corpurilor celor două, îi transmitea Anei senzații necunoscute și ciudate totodată. Îi plăceau?! Închidea ochii și parcă visa stând cu picioarele desfăcute larg, sprijinindu-se cu ambele mâini de pereții camerei de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
duduia ca o pompă în plină activitate. - Gata, nu mai ai niciun firicel, garantez pentru asta, poftim, dă-mi și tu mie și insistă să se spele și soluția antisolară. Ana, răsuflând ușurată că a scăpat de senzația transmisă de mângâierile colegei de cameră, luă buretele și schimbând locul cu noua sa amică, încercă o stare de jenă, nu avea curajul să-i mângâie umerii, spatele și mai ales poponețul cam dolofan al Cristinei. Când trecea buretele peste pielea fetei o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
SCRIS DESPRE TĂCERE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Motto: Un dialog imaginar cu scriitorul Petre Anghel Eu am scris despre tăcere, tăcerea iluzorie că de fum, ca un tratat de mângâiere peste al scrisului taifun. Apoi am auzit clopotele tăcerea lor a fost o adiere, a zbaterii, a peștelui ce moare, pe coama valului, plăcere. Mă caută călâul iar la dinți sunt un căluț cu coama despletita, timpul ucide clipă cu
AM SCRIS DESPRE TACERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347639_a_348968]
-
o sacrosantă Liturghie a Învierii hristice. Ce făgăduință ademenitoare pentru setea de cunoaștere și de împlinire a Frumosului dumnezeiesc! CÂNTAREA POPULARĂ - TEZAURUL FOLCLORIC e fiorul întâlnirii, focul ceresc, romanța tinereții, surâsul serafic, legănarea mamei, zâmbetul heruvimic, rapsodia harului, duioșia tatălui, mângâierea lui Dumnezeu, îmbrățișarea celui drag, sărutul frumuseții, admirabilul joc al trăirii, matricea omenirii, izvorul dorului, dragostea diafană a iubirii. TEZAURUL FOLCLORIC - dacoromân așterne peste lumea urzită din plămada sa o adiere de miracol, o corolă de lumini, o zare înmiresmată
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
mai îndrăgit de elevii și de meseria sa. S-a atașat cu trup și suflet de ei, i-au devenit cei mai dragi. Parcă nu era profesorul de matematică, ci un frate mai mare de-al lor; în el găseau mângâierea de care aveau atâta nevoie. Dar tânărul profesor nu avea parte numai de bucurii în mijlocul copiilor. Avea parte și de neliniști, chiar de tristețe uneori. Fetița aceea căreia-i cumpărase ghetuțe începuse să aibă note mici la mai multe materii
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
constă în sinceritate, încredere și respect. Am învățat că trebuie să dăruiești din puținul tău pentru a fi fericit. Am învățat că mulțumirea sufletească vine din lucruri mărunte, că dăruind iubire celor năpăstuiți de soartă, celor cărora le lipsește această mângâiere, acest sentiment, te simți mai împlinit. De la ea am învățat ce înseamnă a fi voluntar. Voluntariatul înseamnă înainte de toate, dăruire, suflet, atitudine și mai ales familie. Pentru a face voluntariat trebuie să simți nevoia celor din jur și să dăruiești
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
singură. Tăcere, zbor întrerupt de speranță doar într-o clipă. Au trecut trei ani de când stă în acest centru. Cei de aici au încurajat-o, au încercat să-i ofere o dragoste aparte, dar nu au reușit să-i ofere mângâierea de care avea nevoie, mângâierea mamei. Își recompusese din cioburi un univers al ei, pe care nu-l mai putea împărtăși cu nimeni. După întreaga ei istorisire, eu,împreună cu mama ne-am aplecat și am sărutat-o. Era atât de
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
speranță doar într-o clipă. Au trecut trei ani de când stă în acest centru. Cei de aici au încurajat-o, au încercat să-i ofere o dragoste aparte, dar nu au reușit să-i ofere mângâierea de care avea nevoie, mângâierea mamei. Își recompusese din cioburi un univers al ei, pe care nu-l mai putea împărtăși cu nimeni. După întreaga ei istorisire, eu,împreună cu mama ne-am aplecat și am sărutat-o. Era atât de fericită! Privirea i se înseninase
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
învățat de acasă, de la mama. Voi transmite mai departe și surorilor mele mai mici acest sentiment și le voi arăta mereu calea speranței alături de mama.Am învățat din această experiență de viață cât de mult înseamnă un zâmbet cald, o mângâiere și un cuvânt spus la timp. Am învățat să apreciez fiecare gest, fiecare mângâiere și să mă bucur de fiecare zi alături de familia mea iubitoare. Cu toții ar trebui să ne unim inimile, copii cum e Maria există pretutindeni, să nu
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
acest sentiment și le voi arăta mereu calea speranței alături de mama.Am învățat din această experiență de viață cât de mult înseamnă un zâmbet cald, o mângâiere și un cuvânt spus la timp. Am învățat să apreciez fiecare gest, fiecare mângâiere și să mă bucur de fiecare zi alături de familia mea iubitoare. Cu toții ar trebui să ne unim inimile, copii cum e Maria există pretutindeni, să nu mai stăm indiferenți la strigările celor din jur, ci să le oferim tuturor din
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
lucru și întrebați-vă cum ar fi fost dacă nu l-ar ajuta mama - femeia care se spune că ar fi o clonă, dar dacă n-ar fi ea nu ar mai exista viață. Noi cunoaștem culorile curcubeului, dar oferind mângâiere, toți copiii cum este Maria pot cunoaște la rândul lor mozaicul lor și îi mai putem adăuga culori mai multe prin zâmbetul cristalin și ochi fără lacrimi pentru a forma un spectru luminos, unic ce poate captiva Universul. Voluntariatul înseamnă
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
pârjol, Făcută-i din inimi ce-și duc fericirea, Pământului, dându-i ocol. Gând de seară Îți trimit un gând de seară, În speranța că-l vei prinde, Să-l aducă trenul care O iluzie ne vinde. Ți-aș trimite mângâierea, Ce-mi doresc și îți dorești, Să strivească depărtarea Și în ochi să mă privești! Să găsești în ei, cuprinsul, Visului avut de tine Și să te scufunzi în dânsul Precum algele marine. Să te lași hrănit de dulcea, De
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
firidă luminoasă S-o primești la adăpost De lume-asta arțăgoasă? De-ai primi-o-n ochii tăi, Blânzi, adânci și temători S-ar simți în largul ei, I-ar da vieții, dragi culori! De-ai păstra-o-n palma ta, Mângâiere-o să devină Și s-așezi pe frunte-aș vrea Infinita ei lumină. Crăciunița Azi sunt mândră Crăciuniță, Mi-am pus roșie rochiță, Cu desaga încărcată Stau cuminte lângă vatră! Vino, pe genunchii mei, Port cu mine tot ce vrei
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
tot ce vrei! Meriți tot ce e mai bun, Mi-a spus mie, Moș Crăciun! Am adus în piept, iubire Și în ochi numai sclipire De noroc și bucurie, Ani să-ți bucuri și o mie! Am în mâini doar mângâiere, În glas am lapte și miere! Ți le dau cu bunătate. Tu, primește-le pe toate! Port în suflet dezmierdări Și pe buze, sărutări. Noaptea magică ne fie Pentru suflet, armonie! Vis de-o noapte M-a surprins în noapte
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
chiar nu mai contează poveștile se repetă gândurile se repetă omul este o mașină care merge în gol plinul rămâne undeva la final când din el răsar rădăcinile anilor goi în ei el nu mai este decât amintire sau palidă mângâiere pe obrajii copilei cu ochii din cărbunele acestei ierni în care a dansat dansează și poate va dansa cu șerpii nu-mi promit să scriu vesel voi scrie cum sunt în secunda creației am mai spus: sunt actor prost și
CAUT UN PORTATIV LIZIBIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350043_a_351372]
-
parfum de toporași și amintiri, o mie, răsfrânte peste un timp cu originea într-o primăvară timpurie. N-am găsit bluza cea vișinie, dar e aici, lângă mine, purtătoarea-i de-atunci, acum, încoronată, în buclele timpului ei, ca o mângâiere pe creștet, cu o diademă de ghiocei. Și eu, lângă ea, năzărindu-mi că poartă bluza cea vișinie, ca atunci, cu mulți ani în urmă, să fie vreo... mie - și totuși, ca ieri... Referință Bibliografică: BLUZA VIȘINIE / Gheorghe Pârlea : Confluențe
BLUZA VIŞINIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350060_a_351389]