2,194 matches
-
Autoportret”, „Amintiri de familie”, care îi reflectă pe deplin, stările de spirit, acel paradis pierdut scăldat în nostalgia inerentă vârstei. Poate că poezia cea mai însemnată din acest volum este „Candelă în cer” în care, nostalgia după casa părintească, după măicuța care nu mai este, dar a cărei amintire pâlpâie ca o lumânare la creștetul sufletului, la curtea străjuită de arini și prispa casei, la ploaia parfumată de flori de tei, la poamele din copaci și lacăta pusă pe poartă - la
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
cu el la mănăstire mergeam duminică de obicei cu căruță dis de dimineață lui îi plăcea să asiste la slujba pe care de obicei o oficia părintele Pavel ce era duhovnicul și prietenul său. Îmi aduc aminte ca vizităm anumite măicuțe bătrâne în chiliile lor cărora el le ducea câte ceva din ceea ce bunica pregătise de mâncare pentru ele, apoi mergeam să ascultăm slujba. Într-una din aceste ocazii după terminarea slujbei din acea mănăstire înconjurată de păduri, în timp ce bunicul înhamă calul
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
mă păstrezi la sânul tău, Sau poate-i mică gospodăria Și n-am mai încăput și eu. Roua de pe flori, mămică, Sunt lacrimile mele de copil, Adună-le fără de frică, Alină-ți sufletu-n suspin. Aici, îmi este tare bine, Măicuța mă ține la piept, Dar plâng mereu pentru tine, Pentru gândul tâu ne-nțelept. Te iert și ne-ntâlnim în ceruri, Te va ierta și Dumnezeu, De scapi de-a tale triste chinuri, Spovedindu-te mereu. Și mă semnez, Puiuțul
NU MĂ OMORÂ MAMĂ! de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347389_a_348718]
-
de iubire și pace care te mângâie și alină de cum intri în satul din spatele mănăstirii Agapia te îndeamnă la contemplare și meditație(aici se află 100 de case călugărești construite în stilul caselor de la munte pentru cele aproape 400 de măicuțe). În primul rând, aveai senzația că e un sătuc părăsit, dar știai (simțeai) că înăuntru trăiesc suflete. Mai apoi, drumul bătătorit de pe ulița și aleile caselor aveau urme fără pași. Gospodăriile simple și curate, lemnele stivuite într-o ordine desăvârșită
SĂTUCUL LINIŞTILOR NOASTRE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348813_a_350142]
-
împlinit dorința, șeful meu să fiu doar eu! Iar prieten bun mi-e Liftul, sau să-i spun. . .,,Elevator”, E bătrân, e lent și geme când ,,îl urc” și îl ,,cobor”... Pare că-mi pricepe gândul, cum mi-l pricepea măicuța, Când spuneam: ,,Oare-aicea s-o fi răsturnat căruța?” Unii plimbă căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână, Un român, face-ntr-o oră, ce fac ei. . . o săptămână! Miaună Elevatorul, când mai jos și când mai sus, Dar
ÎN LIFT PE GÂNDURI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348821_a_350150]
-
aveam trup. În locul trupului se instalase o căldură blândă, mângâietoare, care îmi înconjurase sufletul și plutea odată cu el. Stăteam în cameră și îmi trăiam bucuria. Ochii albaștri continuau să mă privească și să mă poarte pe sus”. (Am aflat de la măicuțele din mănăstire, că icoana era opera pictorului Nicolae Grigorescu) Îți mulțumesc, Doamne! Ioana STUPARU București noiembrie 2012
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
ochelari, Dar vede și în suflet, chiar și prin depărtări Nu trebuie să-i spui ce griji te mai apasă, Că-n rugă te tot poartă din zori, până în zori.... Pe strune de-amintire și clape de pian Îți cant Măicuța dragă, iubirea ce-o mai am Și într-un buchet de frezii albit de anii tăi, Pun gândul meu de bine..., și-o lacrimă de tei. La multi ani Mama!! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Mamei mele / Camelia Cristea
MAMEI MELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346988_a_348317]
-
că cele ce-ți spune ea sunt lucruri adevărate. Andrei s-a retras și a-ncercat să-i îndepărteze mâna. - Asta numești tu cinste? Eu veneam să te văd, fiindcă ardea sufletu-n mine de dor. Te iubeam ca pe măicuța mea care m-a părăsit când aveam doi ani. Of... Leana, Dumnezeu nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
fiind nevoit să-și salveze viața, a-mpușcat vreun om, nu-i așa părinte?... a intervenit țârcovnicul în discuție. - Numai Dumnezeu poate ști adevărul, fiule. E p i l o g Cele povestite de mine sunt mărturia depusă de prea cucernica măicuță Sevastia, de la mănăstirea Tismana, care îmbătrânise și ea tot în post și rugăciuni. Și-n sculare și-n culcare implora pe Domnul Iisus Hristos ca s-o izbăvească pe Leana, surioara ei mai mare, de păcatul tăinuirii unei crime oribile
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
seară la ea pe maica Sevastia, care atinsese și ea venerabila vârstă de șaptezeci și cinci de ani. Știind-o că-i cea mai apreciată și respectată dintre slujitoarele Domnului, a hotărât să-i vorbească de la suflet la suflet. - Draga mea surioară, măicuță Sevastia, înainte de-a lua o hotărâre pentru bunul mers al mănăstirii, aș vrea să-mi spui, fie-mi iertat că am ascultat cum te rugai pentru Leana și Andrei, ce păcat au făcut robii lui Dumnezeu? Cine sunt ei
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de-a primi împărtășania preotului și mi-a spus cum a tăinuit o crimă oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine în fața Domnului ca să-mi ierte păcatul...” Măicuța Sevastia i-a spus venerabilei starețe cum l-a omorât Andrei pe Costică pădurarul, și anii de chin petrecuți de Leana, care se temea și de umbra ei, ca să nu se dea de gol, ducând cu ea în mormânt tăinuirea
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
în mormânt tăinuirea unei crime oribile. - I-a mărturisit preotului păcatul, maică Sevastia? - Nu prea, venerabilă și preacinstită maică stareță. - De ce?!... - Preotul, să-l ierte cel sfânt, era de-al comuniștilor, și nu a avut încredere în el. - Să înțeleg, măicuță Sevastia, că sora ta a plecat fără să-și mărturisească păcatul? - Cam așa... - N-a avut curajul să-i spună preotului ce păcat ducea pe lumea cealaltă? Și... de unde avea ea cunoștință despre preot că-i un turnător?!... - S-a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
mine și pe Andrei din ghiarele diavolului. Te rog să nu-l uiți nici pe vărul nostru Costică...” și s-a stins ca o frunză ce se desprinde din pomul blestemat al vieții pământene. - Așa!... iar tu, dacă-nțeleg bine, măicuță dragă, te-ai angajat în fața muribundei că ai să te rogi Mântuitorului... să fie iertat un criminal? - Prea cuvioasă maică stareță, din fericire... și Andrei s-a stins în mod groaznic: a ars de viu, primindu-și răsplata din partea Domnului
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ai să te rogi Mântuitorului... să fie iertat un criminal? - Prea cuvioasă maică stareță, din fericire... și Andrei s-a stins în mod groaznic: a ars de viu, primindu-și răsplata din partea Domnului care nu doarme, a mai adăugat cucernica măicuță Sevastia printre lacrimi. - Da, da... Dumnezeu nu bate cu palma, lovește cu parul, draga mea, pe vinovați. - ...În sfârșit, s-a făcut dreptate pentru un suflet de om. - Cel care varsă sângele semenului său, niciodată nu scapă de pedeapsa Celui
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
său, niciodată nu scapă de pedeapsa Celui de Sus... S-a închinat cu multă evlavie, apoi s-a ridicat fără să-i mai adreseze niciun cuvânt cu privire la încredințarea destinelor sfintei mânăstiri, considerând-o făptașe la tăinuirea unui păcat de neiertat. Măicuța Sevastia i-a sărutat mâna și a-ngenunchiat, așteptând să-i dea binecuvântarea, fiind mulțumită că se descărcase de-o grea povară. Maica stareță Evdochia i-a atins în treacăt fruntea și câteva fire de păr care-i ieșiseră de sub banda
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
părăsit pentru totdeauna mânăstirea. A fost chemată de organele de procuratură, și pusă sub acuzare de tăinuire a criminalului Andrei și a soției sale Leana, din acea clipă nu a mai văzut lumina zilei. În dosarul de urmărire penală al măicuței Sevastia, un scrib destoinic a trecut cu lux de amănunte toate răspunsurile pe care le-a dat organelor de anchetă, bineînțeles, cu vădită tendință de-a o găsi vinovată. Cât a stat în pușcăria de la Ploiești, unde și-a dat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
scrib destoinic a trecut cu lux de amănunte toate răspunsurile pe care le-a dat organelor de anchetă, bineînțeles, cu vădită tendință de-a o găsi vinovată. Cât a stat în pușcăria de la Ploiești, unde și-a dat obștescul sfârșit, măicuța Sevastia a scris (într-un caiet ale cărei scoarțe înegrite de vreme se scorojiseră și se rupseseră la colțuri) povestea lui Andrei și a Lenuței, și multe învățăminte cu privire la îndreptarea nelegiuiților pe drumul cel bun, cât și despre iertarea păcatelor
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
-te mamă, zâmbește-mi din prag, Primește-mă iar cu brațe deschise, Să redevin, mi-aș dori, copilul cu vise, Fă-mi mamă aripi în loc de toiag. E-atât de târziu, odaia e rece Și lumânarea pâlpâie-n van, Te astept măicuță, cu ochii la geam, Cu tine acasă din nou aș petrece. Mai lasă-mă mamă puțin copil să mai fiu, Fără tine, în viață, este-atât de pustiu. Referință Bibliografică: Întoarce-te mamă, mi-e dor de poveste / Valeria Iacob
ÎNTOARCE-TE MAMĂ, MI-E DOR DE POVESTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346334_a_347663]
-
din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului În ochii tăi vreau mamă o lacrimă să-ți fiu Pe-obraz să îți alunec și să îți cad în poală, Pe pragul casei noastre copilă să fiu iară Și strâns, de după gât, măicuță să te țiu. Tu să îmi cânti un cântecel ciudat Despre Măicuța Sfântă ce și-a pierdut fiul Să simt în piept cum spintecă pustiul Pe care tu îl simți de când eu am plecat. O lacrimă aș vrea să-ți
ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346336_a_347665]
-
o lacrimă să-ți fiu Pe-obraz să îți alunec și să îți cad în poală, Pe pragul casei noastre copilă să fiu iară Și strâns, de după gât, măicuță să te țiu. Tu să îmi cânti un cântecel ciudat Despre Măicuța Sfântă ce și-a pierdut fiul Să simt în piept cum spintecă pustiul Pe care tu îl simți de când eu am plecat. O lacrimă aș vrea să-ți fiu, și-n palmă, Să cad și mâna-ți dragă s-o
ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346336_a_347665]
-
pierdut fiul Să simt în piept cum spintecă pustiul Pe care tu îl simți de când eu am plecat. O lacrimă aș vrea să-ți fiu, și-n palmă, Să cad și mâna-ți dragă s-o sărut Pentru un timp măicuță ce iute a trecut Fără să simt cum mă prefac în toamnă. O lacrimă îți las acum doar lângă cruce, O-nghite cu nesaț pământul ce ți-o duce. Referință Bibliografică: În ochii tăi vreau mamă o lacrimă să fiu
ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346336_a_347665]
-
obște se uita c-un fel de teamă “Maica stareță ni-i mamă, i-au spus, Dumnezeu ni-i tată!” Dar călugărița nouă nu știa ce-nseamnă mamă... Și-a trecut un car de vreme pe la poarta schitului Nici nu știu câte măicuțe s-or fi dus cu el în jos; Rămăsese numai una, și-a luat calea codrului Devenind sora pădurii și mireasa lui Hristos... Într-o zi de primăvară o măicuță de la schit De stejarul din poveste lăcrimând se-apropia Regăsindu
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
trecut un car de vreme pe la poarta schitului Nici nu știu câte măicuțe s-or fi dus cu el în jos; Rămăsese numai una, și-a luat calea codrului Devenind sora pădurii și mireasa lui Hristos... Într-o zi de primăvară o măicuță de la schit De stejarul din poveste lăcrimând se-apropia Regăsindu-l printre lacrimi ca un vis înmugurit Și pe ultima zăpadă degetul său alb scria: Crud se-arată colțul ierbii pentru cea din urmă oară, Mi se face dor de
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
mă rămân în Tine! De m-ar citi vecia dimineața Cum doar în rai mai dai de vești blajine! - Să fiu uitat de plâns și fără plânset, Murit în toți, să viețuiesc în Tine! Clasic poem De-aș fi turturea, Măicuță, Aș veni la geamul tău Și, bătându-ți din aripă, Ți-aș doini mereu: „Nu mai plânge, supărată Că ești mică, singurea, Chiar acum oprește-un înger Lângă poarta ta. Și va fi prea bucuroasă Vestea care ți-a adus
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
clerici, dar și unor apropiați, fie din domeniul științei-acad. Răzvan Teodorescu sau Constantin Gh.Marinescu, Cornel Simionescu, prof.dr. Constantin Fătu, drei.dr. Simona Constantinescu, artei-maeștrilor Alexandru Moroșanu, Costel Iancu, Șerban Lupu sau cvartetului ’’Voces’’, dar și străbunilor, micuței Carina sau măicuței Polixenia, alături de un Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Nicolae Densușianu, Yukio Mishima sau Al Padre Pedro Barrajon. Fiecare din aceste nestemate are o distincție aparte, ca dovadă a prețurii autorului pentru destinatari. După cum Creatorul divin ne-a făcut după chipul și
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]