9,417 matches
-
Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă și rece, bunicul a părăsit lumea asta, spunând cu foarte mare greutate ultimul cuvânt: Îndoială, În prezența preotului care-l spovedise. Preotul a interpretat cuvântul ca un semn al pierderii credinței, În ultima clipă de viață. Satul În care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aur, moștenite de la bunicii paterni, chiar sub fereastra colonelului de securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat la o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să revii la facultate. Te-ai făcut legător de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lectură erau pentru băiat un loc În plus, În care putea citi ore În șir cărți pe care nu se găseau În librării sau În anticariate. De la etajul cinci al blocului În care familia locuia, se vedeau casele de mahala mărunte cu pomișori ale căror trunchiuri erau date cu var primăvara, arătând ca niște picioare Încălțate cu cizme de paradă. De la balconul minuscul, familia privea culoarea vinețiu străvezie a serilor de vară, Închipuindu-și că ar putea fi și ei proprietarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu pomi. Antoniu e Întrerupt pentru câteva minute de câinele lui Ben care intră În Încăpere și Începe să se gudure, ștergându-și blana de picioarele lui, și uitându-i-se În ochi ca un copil care are nevoie de mărunte dovezi de iubire. Îl scarpină pe creștet, Îl mângâie, și Îi vorbește cu o voce blândă. Dând din coadă și privind Înapoi, câinele pleacă, nu Înainte de-a scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Ben și l-am plâns. Cum să nu plângi un câine care a fost atât de credincios? Am ajuns la pagina 157 cu cartea. Am mai cumpărat un caiet cu sârmă. Pe celălalt l-am umplut. Am un scris mărunt, ordonat și nu am făcut multe corecturi sau ștersături. Renunț foarte greu la cuvinte, mă agăț de ele ca disperatul și foarte rar se Întâmplă să-mi fie vreunul atât de nesuferit, Încât să nu-l folosesc. Totuși sunt câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am așezat pe canapea și am început să-mi curăț pipa lovind-o de cămin. Antonia se apropie din nou. — Vezi că ai să lași aici o pată urâtă. — Acum nu mai contează. — Ba contează, Martin. Fiecare lucru, oricât de mărunt, contează. Scena mai intimă, mai restrânsă, parcă-i dădea încredere. Întinse mâna și-mi luă pipa. Se așeză lângă mine și încercă să mă ia de mână. Mi-am retras mâna. Totul aducea cu o scenă de dragoste destul de ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu Înseamnă nimic, dar toate se termină În l - după care urmez eu, Knisch. Ce-o fi Însemnând asta? Mama mea oftă cum oftează toți cei pe care Îi cheamă Weiss (ăsta era numele ei de fată) și se făcu măruntă, ca o măciulie de șurub. Cuprins de o milă inexplicabilă, m-am ghemuit și am mângâiat-o pe capul ăla rotund cu cărarea dreaptă pe mijloc. Îmi dăduseră lacrimile, ca niște picături grase și uleioase, În timp ce-i explicam că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atât mai puțin să mă identifice mai târziu, dacă poliția l-ar fi interogat. Chair dacă eforturile mele de mă deghiza s-au dovedit a fi inutile, mă simțeam ușurat. Cu Încrederea restabilită, am urcat scările cu pași repezi și mărunți, un toc după altul. Hotelul părea evacuat. Unde te uitai, nici o voce, nici o mișcare. Când am ajuns la etajul doi, n-am luat-o la stânga, ca de obicei, ci la dreapta - Îndreptându-mă direct spre baie. O clipă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbat sau șoarece? Pur și simplu nu vreau să mănânc, răspund eu. La care, mama se așază pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine. Are lama din oțel inoxidabil, cu niște dinți mărunți, ca de ferăstrău. Cum vreau să fiu, slăbănog sau voinic, ce vreau să ajung, bărbat sau șoarece? De ce, doctore, de ce, vai, vai, vai, de ce, de ce, de ce se repede o mamă cu cuțitul în mână la propriul ei fiu? Am vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiindcă tata refuză să-mi patșn 1 fundul pe care ea mi-a promis c-o să-l am ghepatșt 2 „ca lumea“ când o să afle tata ce chestie îngrozitoare am făcut eu. Când sunt rău și-al dracului în chestiuni mărunte, mă poate pune și singură la punct: nu trebuie decât, îți amintești - știu că eu, unul, îmi amintesc! - să-mi dea paltonul și galoșii - ce mai, punct ochit, punct lovit, mămico, cu galoșii ăia! - să-mi încuie ușa-n nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
N-am lăsat-o în pace până când nu mi-a explicat ce-a vrut să zică cu asta; la început a susținut că a vrut doar să se rupă-n figuri, dar pe urmă, când am luat-o la bani mărunți, mi-a băgat alte texte, care mi-au părut a fi adevărul-adevărat sau, măcar, o parte din adevăr. Imediat după Paris și după divorț, plecase la Hollywood (susține ea), ca să dea o probă pentru un rol de film (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sos de friptură, consacrarea mea chiar îmi face plăcere, pe bune. Alexander Portnoy încoace, Alexander Portnoy încolo și, ca să fiu absolut cinstit, nu pare să mă deranjeze la fel de tare ca de obicei faptul că vorbește silabisit și că din vorbele mărunte face cuvinte mari, iar din cuvintele mari face fraze întregi. Ah, însorita dimineață de sâmbătă șerpuiește molcom în timp ce el înșiră, silabă cu silabă, meritele și împlinirile mele soborului de rude și prieteni. Trage-le-o zdravăn, Warshaw, suge-mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bară - la urma urmei, n-am făcut decât să... ia, să mă distrez și eu acolo, un pic, atâta tot. — AH, TICĂLOSULE! Păi de ce mama mă-sii să nu mă distrez și eu un pic! De ce până și cea mai măruntă chestie pe care o fac pentru plăcerea mea tre’ să devină imediat intolerabilă - în timp ce restul lumii se tăvălește râzând în mocirlă! Porc? Ar trebui să vadă mai întâi reclamațiile și plângerile care se îndosariază într-o singură dimineață în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui râu verzui, cu tușe portocalii date de soarele matinal, și de dealurile Împădurite. Apoi Își aminti. Era Încă devreme, pentru că soarele era jos, abia ițindu-se deasupra colinelor. Un sat luci cu lumini mărunte pe celălalt mal. Câteva pale subțiri de fum zăceau În aerul Încremenit, deasupra caselor mici de lemn, unde se aprinseseră focurile matinale, căci se pregătea dejunul pentru cei care mergeau la muncă. Satul era atât de departe de linia ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcu un plan. — Nu sunt Înarmat, spuse el cu blândețe, măsurându-l pe Herr Kolber cu ochi blânzi și Încărcați de reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Kolber bătu din picior. — Ești o proastă, Anna! Caută-l prin buzunare. Probabil că ți-a furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înainte de weekendul În care Lauren merge la Moscova. Mă tot bate la cap să merg cu ea. Poate mă duc să mă Întâlnesc cu ea acolo, când mergi tu la Frankfurt, i-am spus. Aș putea să fac niște afaceri mărunte pentru Thack, plus că e și nu știu ce meci de polo pe zăpadă la care Lauren ține să meargă. — Ce naiba caută Lauren la Moscova? Întrebă Hunter, intrigat. —Ea Îi zice călătorie de afaceri și de plăcere. Încearcă să cumpere pentru Sanford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
joi e născut va avea drum lung de făcut. În cameră mirosea a pudră de talc. Și n-oi fi fost eu un student eminent la etică, dar știu că măcar am învățat să fiu atent. Orice detaliu, oricât de mărunt, trebuie notat. Cartea se numea Versuri și poezii din lumea-ntreagă; era împrumutată de la biblioteca locală. Șeful meu se gândea la un serial în cinci parți despre sindromul morții infantile subite. Anual mor șapte sute de mii de sugari, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de avocatură Deemer, Duke și Diller“. Și închid. La facultatea de jurnalism te învață să începi cu faptul cel mai important. Piramida răsturnată, așa îi zice. Spui cine, ce, unde, când și de ce la începutul articolului. Apoi enumeri faptele mai mărunte în ordine descrescătoare. În felul ăsta, editorul poate să taie oricât din articol fără să se piardă ceva foarte important. Toate micile detalii, mirosul așternuturilor, mâncarea din farfurii, culoarea globulețului, chestiile de genul ăsta sunt întotdeauna date deoparte în tehnoredacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce face. Bine. Atunci, te-aștept în jur de șase jumătate, da? Mihai încuviință și se întoarce grăbit, să traverseze spre complexul comercial, gîndind să-și ia ceva de mîncare. Se așază întîi la coadă la pîine, căutîndu-se de bani mărunți, să ia o jumătate, însă, din obișnuință, privirea lui, rotindu-se peste întregul magazin, percepe o imagine care-l face să se încrunte, uitînd de pîine, preocupat să-și dea seama ce anume l-a neliniștit. Departe, în autoservire, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă n-ai ce face, găsește-ți alt mod de-a-ți umple timpul! Tocmai voiam să adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit din față, tremură lovind mărunt fereastra, apoi, încet, se depărtează doi-trei metri, e oprită de balustradă, unde cele două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că verși vodca, iau foc! Nu-s milionar, să știi, ca să spăl ăstora holul cu vodcă. Vezi, divergența nu-i de formă; e de fond. O înțeleg, crede-mă! Ce-i trebuia ei cadru universitar?!, om de știință... Un funcționar mărunt: contabil, merceolog, șef de depozit, eventual unul care repară mașini ori televizoare... Ce salariu ai? O mie nouă sute. Eu, trei mii o sută; ea, una șapte sute funcționară. Nici o sursă de cîștig în plus. Și nu regret. Ce poate fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]