643,422 matches
-
aici ingredientele specifice - versul final al poemului Ziar, "mare-ncâlcită de crabi", este, de pildă, imaginea geamănă a unui alt final din volumul de debut "pentru că se lasă iubită de crabi/ mi-e scârbă de mare." (Intoleranță) -, dar, în egală măsură, se vor putea simți și contrariați de tonalitatea sumbră a câtorva poeme, de lipsa totală a jovialității și ludicului pe care, sub diverse aspecte și în concentrații variate, poeta nu și le reprima. Discursul liric actual al Anei Blandiana este
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
o spermă/ din burta intrată în putrefacție/ a oceanului,/ și penele cu urme de țiței/ pierdute de păsări bătrâne,/ și icrele uscate în peștii morți demult..." (Plajă) Am făcut acest excurs comparatistic printre citate pentru a face vizibilă, în egală măsură, schimbarea de tonalitate și de perspective dar și o anume coerență a poeziei Anei Blandiana care, dincolo de fluctuația inerentă, arată un parcurs liric asumat până la capăt indiferent de vârsta biologică și artistică. Cum spuneam la început, Ana Blandiana este recognocibilă
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
e comună, seacă, indistinctă! Prozele scurte ale lui Bogdan Suceavă sunt mult prea bine scrise (narațiune, construcție, registre variate) pentru ca apariția unui (nou) roman să producă cine știe ce suspiciuni. Scrisul lui denotă predispoziția și pentru spații mari, cu mize narative pe măsură, iar romanul Venea din timpul lui diez nu înșală așteptările. Cu rezervele de rigoare, bineînțeles. După atâta mic realism, sătul de fronda prin limbaj, de nonconformismul ridicat la rang de way of life și de trendul narcoticilor în floare, iată
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
prozatorilor cu o autentică și cutremurătoare "operă de sertar", P. Georgescu scrie mult și, așa-zicînd, la lumină, dar își condamnă eroii (alter-ego-uri multiplicate) la o veșnică "stare de criză", la calvaruri emoționale în căutarea unui anume "timp pierdut", singurul în măsură a le descifra "drama eșecului" existențial. Nu știu dacă I.D. Sîrbu și P. Georgescu s-au întîlnit vreodată, dar pot fi imaginați la fel de bine în amiciție ca și în sfadă: verva lor orală este deja de domeniul legendei, ca și
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
craioveanul prin adopție manifestă o permanentă nemulțumire cîrtitoare, tipic muntenească. Amîndoi au geniu în perifrază și, țintuiți prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou intelectual, însușindu-și de bunăvoie condiția de "histrioni ai gîndirii". În Geamlîc, Paul Georgescu se autocăinează prin vocea unui metanarator hîtru: "Bietul narator omniscient! Cunoaște niște oameni, niscai fapte, vorbe, încearcă
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
toată ființa că "hîrtia duce în ispită" și scriu dintr-o imensă plăcere a vorbei izbăvitoare de orice tragedie. Livrești, de gust baroc, fac din "ideile primite" cele mai fanteziste combinații. Iubitor de Anton Pann și de Arghezi în egală măsură, P. Georgescu își imaginează o inscripție pe călimară: "Dacă nema putirința, ce mai chichirez gîlceavă?", iar I. D. Sîrbu dă viață, cu aceeași "vervă acră", unei insolite meditații blagiene: Există inteligențe ce consumă doar mărgăritare; produc totuși numai căcăreze". Ar
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
de alta idealul însuși e deturnat, aplicat greșit, ca o "capcană oribilă", ca o "vrajă malefică". Atît raportul subiectului cu sine, cît și raportul subiectului cu obiectul erotic sînt compromise. Jubilația cărnii ca și asceza romantică îi sînt în egală măsură interzise. Poziției ofensive fie în direcția realului, fie în orizontul utopiei, îi corespunde vulnerabilitatea maximă, destrămarea morală, destinul advers: "Accente de frîntă proză bacoviană traduc eșuarea în periferic a unei ființe înzestrate pentru centru: ŤAh... dezgustătoare iarnă... Mi-e silă
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
familia fără să știe că, speriată de mulțimea de indivizi pe metrul pătrat care se credeau "genii", Divinitatea rotise cadrele de la Departamentul "haruri", numind un șef care avea cât de cât habar de literatură și arte. Se pare că prima măsură a nou-numitului a fost depistarea și verificarea impostorilor, adică a inșilor cărora predecesorul său le repartizase câte-o doză de har fără știrea și aprobarea lui Dumnezeu... Or, în astfel de cazuri, împricinații nu erau alții decât semiratații neînstare nici măcar
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
toți cei mai tineri prin bielșugul producției sale fără pripă și fără zăbavă, liniștită și sigură, prin mlădierea care îi îngăduie să înfățișeze viața supt toate aspectele ei". E adevărat că N. Iorga nu avea simțul valorii, lăudând în egală măsură pe toți scriitorii din grupul sămănătorist. Despre articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, în care Iorga îi vedea pe cei doi deopotrivă de mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din Anii de ucenicie: Această
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă deseori tonalitatea, nivelurile discursului sunt multiple, registrele variază. Enunțurile par formulate în oglindă, iar afirmațiile lasă impresia subliminalului. Textul este un joc serios, practic fără
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
arestați, persecutați, operele le sunt puse la index la ei acasă. Mai bine mai tîrziu decît niciodată Tocmai puținătatea contactelor existente între cele două culturi și civilizații la ora actuală a legitimat inițiativa organizatorilor, deși apropierile n-au fost pe măsura așteptărilor. Din cele peste 125 de mii de titluri de beletristică dintre care 40% traduceri, care împînzesc piața germană de carte, doar 0,3% provin din spațiul arab. Acum 24 de state arabe au expus la Frankfurt 2.500 de
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
editurilor internaționale, unde se află însă centrele și forumurile cele mai interesante de dezbateri. Liniște și la standul României. L-am regăsit în graba unei singure zile cît am putut poposi în acest an la Frankfurt. Dezamăgirea a fost pe măsura entuziasmului cu care mi-am îndreptat pașii spre culoarul indicat: mă așteptam la o prezență "vizibilă" "reperabilă", în binecunoscutul anturaj: Croația, Slovenia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Turcia. Dar... în afara unui afiș lipit pe pereții exteriori ai spațiului de expunere nimic nu
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
România la Paris? D. F.: Aș fi tentat să spun de la bun început că nu are nici un ecou, nu se vede. Dar un colocviu internațional precum cel de la Neptun începe să deplaseze sursa acestei lungi eclipse, de care în bună măsură e responsabilă imaginea confuză lasată în exterior chiar de România. Pe de altă parte, nu vreau să fiu nedrept față de cei cîțiva, puțini, editori francezi care se încumetă să publice autori români contemporani. Zilele trecute m-am dus special la
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
întrebarea cît mai credem în literatură și de ce (sau: unde ne aflăm? - vezi severul bilanț făcut de Culianu), este coborîtă, iată, la nivelul resentimentelor naționale recente. Nu ai fost postmodernist? Afară! Culmea este că postmodernismul literar românesc arată, în bună măsură, o obsesie estetizantă și chiar conformistă mai îngroșată decît prin alte părți, inclusiv în variantele lui recente, ,fracturiste", care pun la colț estetica. Un soi de instinctivism ce conține propriile lui dogme de stil în chiar simularea absenței de stil
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
e tânără și frumoasă, așa c-ar fi o impietate să-i cerem prea multe. Dar gândirea trădată de cuvintele sale e veche de tot și necesită comentarii. Dacă la douăzeci și ceva de ani ți-ai însușit în așa măsură limbajul lui Nikolski, Drăghici și Postelnicu, ale căror "controale" făceau să vorbească și pietrele, înseamnă că ne-am ars. Ce ne-o fi pregătind sfielnica blondă la treizeci de ani? Dar la patruzeci? La senectutea dumisale nici nu mă mai
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
îndoială), ci să inițieze (repet) cercetări noi de istorie literară capabile să depășească stadiul anterior anului 1989 și să atingă un nivel academic de excelență. Eu cred că va fi un astfel de stimulent. Dincolo de unele controverse și jumătăți de măsură, premisele sunt dătătoare de speranță.
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
pot găsi în mai toate eseurile și studiile din acest prim număr, indiferent dacă ele privesc realitatea noastră imediată, lumea cărților sau istoria ideilor, însă ceea ce nu se prea găsește este o anumită doză de umor, oricît de mică, în măsură să relativizeze puțin privirea excesiv de severă și să însenineze, proporțional, comunicarea. N-ar strica și o mai mare grijă pentru imagine, întrucît portretul Dan C.-ului nu este decît un exercițiu de grafician amator care-și oferă serviciile prin stațiunile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
de Editura Univers enciclopedic, au apărut în 2001 trei volume, cuprinzând toate cele nouă romane, dintr-o nouă ediție a operei lui Rebreanu, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco și Ilderim Rebreanu. Condițiile foarte promițătoare ale colecției obligau la realizări pe măsura înaltului standard creat de instituția patronatoare, coordonatorul colecției, calitatea materialelor de suport tipografic (o hârtie tip Biblie, rar folosită). Șansele au fost însă irosite într-o ediție mediocră, ce nu are pretenții de a fi critică și să intre astfel
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
apărută în 2000, ediția Ion Barbu, cea mai bună, dar nu ireproșabilă, o avea pregătită dinainte, o publicase parțial, în două volume, în 1997 și 1999, la Editura Echinox. La aceasta a lucrat cel mai mult și rezultatele sunt pe măsură, greu de depășit. Cronologic, a doua, din 2001, e ediția Rebreanu, unde s-a angajat grăbit, fără să aibă nici o competență dovedită. Aici ar mai fi mult de lucru. A treia, apărută miraculos tot în 2001, e ediția Bacovia, una
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
sînt prezențe de bună calitate, ele nu au reușit să coaguleze un climat. Au rămas doar niște insule, iar un arhipelag nu se poate constitui, deocamdată, pentru că nu există nici un sistem juridic bine așezat, nici o practică suficient de puternică, în măsură să impună prin cutumă coduri și comportamente, și nu funcționează nici acele instituții fundamentale care ar putea să structureze o piață reală și s-o scoată pe cea de astăzi din zona neagră în care ea se manifestă într-o
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
Într-adevăr, de ce citim? Am văzut oameni care au citit cărți minunate și viața lor nu s-a schimbat în bine cu nimic. Am văzut oameni înconjurîndu-se de un număr tot mai mare de cărți și ticăloșindu-se în aceeași măsură!" Jurnalul lui Mircea Ciobanu, care reconstituie atmosfera anilor '80 din editurile românești și-i va interesa cu siguranță pe cititorii de azi este pregătit pentru tipar de Maria Graciov. Ceea ce n-am aflat însă din Viața Românească este la ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
cinci, cu o iconografie surprinzătoare și, aparent, nouă. Nudul, masculin ca structură somatică generală, dar asexuat în particular, de fapt un nud paradigmatic și androgin, este reperul absolut al acestui moment. Surprins în atitudini impozante și hieratice, văzut în egală măsură din spate, din față și chiar din profil, acest personaj încremenit într-un eroism inefabil și nondiscursiv pare a fi un elogiu patetic adus unei umanități mitice, stranii și incoruptibile. Anatomii care capătă dimensiuni cosmice, adevărate punți de încrengături nervoase
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de absent din text, devine un ridicol și ipocrit tată de familie în interpretarea lui Harold Pinter (da, celebrul dramaturg englez). Oare ca să faci un film pe măsura textului trebuie să păstrezi cât mai puțin din acesta?
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
acut din piesa lui LaBute. Un text, și aici este, din nou, lovitura, cu o poveste valabilă în orice timp supra-sofisticat și complicat, cel de azi, să spunem, putînd aparține, la fel de bine, și lui "ieri" sau lui "mîine". În egală măsură. O poveste despre iubire, interese, orgolii, trădări, înșelăciuni, facerea și desfacerea cuplurilor, despre artă și moduri posibile de a o face. O poveste de oriunde și de oricînd. Dimensiunea aceasta, ieșirea din clișeele unui spațiu sau al unui timp anume
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
luați de-a valma, execrați ca "dușmani" ireductibili. Sînt excese ale unei rațiuni deviate, eșuate în excrescențele abuzului său ordonator care sînt ideologiile. în acest sens avea dreptate Michel Foucault să vorbească despre rolul funest al rațiunii ce-și depășește măsura, fanatizîndu-se, uzurpîndu-și propriul statut. în realitate, între polul rațional și cel spiritualist nu există un clivaj irezolvabil, ci o întrețesere de fire conturînd o unitate superioară ce se cuvine a se regăsi în perspectiva unei culturi responsabile. Dacă unii filosofi
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]