2,125 matches
-
fără de pată și mirosind divin. Grămezi de măsline spaniole se rotesc pe benzile rulante către un dispozitiv care le aruncă și le direcționează către un storcător uriaș. Alte benzi rulante conduc niște portocale roșii către alt storcător, În timp ce o altă mașinărie amestecă uleiul de măsline cu șprițuri scurte de ulei din coajă de portocale. Trei muncitoare În halate albe supraveghează procesul. Una dintre ele, o frumusețe brună, Îi face semn cu mîna și Îi arată o ușă glisantă de sticlă, Îndemnîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bine unde pleacă. Singurul lucru pe care nu-l știa era ce trebuia să facă în privința asta. — Ralph, începu el, știind că era în zadar, dar simțind nevoie disperată să se consulte cu cineva. În zilele bune, regăseai urme din mașinăria perfectă a minții lui Ralph. Însă azi nu era una din acele zile. — Mă întrebam dacă ai putea să-mi dai un sfat. Ralph păru mai atent, de parcă ar fi intuit importanța întrebării care avea să urmeze. Dacă ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Petrescu în cheie urmuziană. Prin Călinescu, declarat anticipator al lui.... Beckett, „O evoluție care, cu Urmuz, părea să se fi epuizat, redevine activă prin descoperirea, în personajul mecanomorf, a vechilor caractere ale secolului al XVII-lea francez, concepute ca niște mașinării în desfășurare implacabilă” (p. 144). Plasarea lui Urmuz în descendența flaubertienei Bouvard et Pécuchet, dar și a lui Schopenhauer și Eminescu, este ilustrativă: „Reprezentarea despre noi înșine ca microcosm, reprezentare transmisă nouă de Renaștere, a încetat de a mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dacă erau zgomote scurte. Malindi, Jakarta, Samarcand - dacă erau mai lungi. Dar În noaptea asta Camilla nu spuse nimic. Aeroplanele plecară fără țintă și se pierdură - În el. Îi păru rău. Privi stelele false care traversau tavanul. Veneau de la o mașinărie infernală, cumpărată pentru a o hipnotiza și a o adormi, atunci când ea era Încă un bebeluș - dar de care Camilla nu mai voise să se despartă nici după ce crescuse. Ore În șir, roiuri de stele străluceau pe tavanul alb, răsărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care merge doar în seara când este semilună. Desigur, toată lumea îl credea nebun, dar eu, foarte enervat de școală, îmi doream să dau timpul înapoi, să mă fac iar mic și fără griji. Ceea ce nu știam eu este că neobișnuita mașinărie te poate duce doar în viitor. Astfel se face că, într-o zi, am chiulit de la școală și parcă a năvălit norocul peste mine când am văzut că soția dascălului era plecată cu treburi. Imediat iau o creangă dintr-un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e cu tine aici, agentule? Tu trebuia să fii în misiune! Misi..., ce? Nu te mai bâlbâi și ieși odată de acolo pentru că avem de lucru! Dar... Niciun dar! Conduc eu! Prâslea plecă cu agentul îmbrăcat în negru cu o mașinărie bizară, vitezomană la o clădire subpământeană, dotată cu ciudățenii mecanice. Aici Prâslea,care era ca un copil mic și nu știa ce se întâmplă, a descoperit arme puternice, dar și multă muniție. Am ajuns, spuse încet agentul. Ăăă... sigur! Ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ocupa separat, la antrenamente trebuia să mergem cu o oră mai devreme, ne punea să facem mai ales exerciții de rapiditate, trebuia să sărim mult și să plonjăm, să sărim și să plonjăm, să sărim și să plonjăm, avea o mașinărie de torturat portarii inventată de el, i-au fabricat-o muncitorii de la uzina de metalurgie, o minge umplută cu nisip, la capătul unei țevi lungi de fier, mașinăria rotindu-se în jurul unui ax, când arunca mingea spre noi, loviturile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să sărim și să plonjăm, să sărim și să plonjăm, avea o mașinărie de torturat portarii inventată de el, i-au fabricat-o muncitorii de la uzina de metalurgie, o minge umplută cu nisip, la capătul unei țevi lungi de fier, mașinăria rotindu-se în jurul unui ax, când arunca mingea spre noi, loviturile ei puteau fi cumplite, știam, Janika și cu mine, că dacă n-o prindem, ne nimerește direct în cap, zdrobindu-ne țeasta sau sfărâmându-ne oasele, au mai murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a țâșnit pe nas, dar nea Gică nu l-a lăsat să se oprească, l-a obligat să sară în continuare. Soldații nu plecaseră de-acolo, ofițerul stătea și se uita, ceilalți, în niște haine ciudate, umblau în jurul terenului, împingând mașinării pe roți, cu multe sârme și tuburi, iar în mână aveau tot felul de aparate ciudate, pline de fire și antene, nu știam ce fac, mă gândeam că poate vor să transmită meciul și la radio, deși nu mai auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
multe sârme și tuburi, iar în mână aveau tot felul de aparate ciudate, pline de fire și antene, nu știam ce fac, mă gândeam că poate vor să transmită meciul și la radio, deși nu mai auzisem despre așa ceva, iar mașinăriile zbârnâiau și huruiau, dar nu prea puteam să fim atenți la ele, pentru că trebuia să alergăm și să sărim și să plonjăm. Cele mai grele erau exercițiile cu mingea, alea în care trebuia să plonjăm după minge cu ochii legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a mișcat mâna, am auzit că scârțâie ceva în interiorul lui, și atunci m-am ridicat și m-am uitat mai bine și abia atunci am observat că nu joc șah cu un om în carne și oase, ci cu o mașinărie, o păpușă mecanică, am învățat la mate că mașinării de-astea de jucat șah existau încă din Evul Mediu, dar n-am crezut-o niciodată, cel din fața mea arăta exact ca un om adevărat, ca un nenea negru, foarte slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui, și atunci m-am ridicat și m-am uitat mai bine și abia atunci am observat că nu joc șah cu un om în carne și oase, ci cu o mașinărie, o păpușă mecanică, am învățat la mate că mașinării de-astea de jucat șah existau încă din Evul Mediu, dar n-am crezut-o niciodată, cel din fața mea arăta exact ca un om adevărat, ca un nenea negru, foarte slab și foarte bătrân, când m-am ridicat, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
transmisie, era îmbrăcat într-o uniformă ponosită și era desculț, picioarele îi erau lucrate la fel ca mâinile, arăta foarte slab și foarte bătrân, și atunci m-am gândit că poate se mișcă de la sine, poate nici nu e o mașinărie, e viu sau dacă nu, atunci e pus în mișcare de vreo vrajă africană, și am simțit cum m-apucă o groază de nu mă mai puteam mișca, apoi m-am uitat la scaunul împletit din nuiele pe care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de parcă s-ar fi abținut să râdă, apoi după ce mi-a luat și a doua tură și mi-a dat șah, am văzut că s-a terminat, orice mutare aș mai fi făcut, tot mat era, m-am uitat la mașinărie, la fața lui nenea ăla negru, la pielea lui cenușie, pergamentoasă și colbuită, am știut că nici de-al dracu’ n-o să-l las să-mi dea mat, și atunci am întins mâna și am luat de pe tablă regele alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fața lui nenea ăla negru, la pielea lui cenușie, pergamentoasă și colbuită, am știut că nici de-al dracu’ n-o să-l las să-mi dea mat, și atunci am întins mâna și am luat de pe tablă regele alb, iar mașinăria s-a întins după mâna mea, dar încet și scârțâind, eu fusesem mult mai rapid, și atunci mașinăria a mârâit și s-a uitat la mine și, pentru o secundă, mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dracu’ n-o să-l las să-mi dea mat, și atunci am întins mâna și am luat de pe tablă regele alb, iar mașinăria s-a întins după mâna mea, dar încet și scârțâind, eu fusesem mult mai rapid, și atunci mașinăria a mârâit și s-a uitat la mine și, pentru o secundă, mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat de pe tabla de șah piesele, care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a căscat gura și a început să râdă, în timp ce nori de fum îi ieșeau pe gură și pe nas, iar eu m-am ridicat atât de brusc încât mi-am răsturnat scaunul, fără să fi scăpat regele alb din mână, mașinăria continua să râdă, dar foarte, foarte tare, atât de tare, că se zguduiau pereții și podelele, și atunci mi-am dat seama că nu mașinăria râdea, ci mama. Da, fără îndoială, mama era, râdea foarte tare și striga, se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de brusc încât mi-am răsturnat scaunul, fără să fi scăpat regele alb din mână, mașinăria continua să râdă, dar foarte, foarte tare, atât de tare, că se zguduiau pereții și podelele, și atunci mi-am dat seama că nu mașinăria râdea, ci mama. Da, fără îndoială, mama era, râdea foarte tare și striga, se auzea limpede, în ciuda multor pereți și uși care ne despărțeau, cum striga, bravo, tovarășe ambasador, minunat, excelent, și să nu-i fie teamă, să dea liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
boabe roșii și vânturau zăpada, patul de spital cu triunghiul de oțel a fost demontat și mutat din dormitorul pacientului. - Slavă Cuiva, a exclamat el când patul Încărcat În lift a dispărut din raza vizuală. Nu vreau să mai văd mașinăria aia În viața mea. Mergea singur - nu chiar echilibrat, dar era o Întruchipare a lui Lazăr, dacă a existat vreodată una. Te‑ai sculat din groapă și dai peste un Întreg trib de papagali verzi, niște păsări tropicale care supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein și pe alți prieteni sau rude În săli de terapie intensivă din diversele spitale și, cu acea stupiditate firească omului teafăr, sănătos, m‑am gândit cum ar fi dacă eu aș zăcea lungit acolo, conectat la tot felul de mașinării care te mențin În viață. Și iată că acum eu eram muribundul. Plămânii Îmi cedaseră. Un aparat respira În locul meu. Fiind inconștient, nu știam mai multe despre moarte decât știu morții. Dar capul meu (presupun că era capul) clocotea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era o fantezie nazistă - un vis cu ochii deschiși, care însemna o unitate de luptă compusă în principal din prizonieri de război americani. Trebuia să fie o organizație voluntară. Trebuia să lupte numai pe frontul rusesc. Trebuia să fie o mașinărie de luptă cu un moral înalt, motivată de dragostea pentru civilizația occidentală și groaza de hoardele mongole. Când spun că unitatea aceasta este o fantezie nazistă, întâmplător mă aflu într-o criză de schizofrenie - fiindcă ideea Corpului American Liber de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală. Cam așa vorbea și generalul Afanasii Mihailovici Ștrunțkovici care se instalase în august ’44 în apartamentul lor, rechiziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Instală și furtunul gros, aspersor. Luă o găleată albă cu o soluție albastră și, cu o bidinea mare, groasă, păroasă, stropi, cu gesturi largi, generoase, primele două cabine. Parcă le binecuvânta. Instalația de dezinfectat cu microunde nu funcționa. Scosese totuși mașinăria aceea pentru că așa cerea protocolul și, în caz că trecea pe acolo vreun observator de la Comisia Europeană, să se convingă că investiția nu fusese deturnată, după cum scrisese o fătucă în Vestitorul sărăcean, gazeta locală. Cei doi îi urmăreau mișcările rapide, profesionale, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am înțeles la ce ajuta asta. Într-un ungher, pitit sub un frigider antic, am văzut un aparat complicat, care după toate probabilitățile era un automat de apă conectat la un rezervor subteran. Am descifrat cu greu indicațiile de pe spatele mașinăriei. Scria „pentru oprirea apei din 18 aprilie 1963, pentru zilele călduroase din perioada 23-29 iulie 1971, pentru sti...” și aici literele se pierdeau. Un birou prăpădit, cu sertare sparte, mi-a atras atenția. Încrustat ca o semnătură elegantă în lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa-zise sfaturi, ca să mă ajute. Exact ca în sala de sport. — Sala di sport? spuse el neînțelegând despre ce era vorba. E, știi tu. Bărbații nu se pot abține să nu dea sfaturi când văd o femeie care mânuiește mașinării. Bineînțeles, cu excepția celor casnice, caz în care nu se pricep să le folosească și au ei nevoie de ajutorul tău. Ce chestie! Deschisei ușa de la intrare și începui să cobor cu gențile către furgonetă. Studioul meu se află în Holloway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]