1,613 matches
-
a grecilor uniți. Triumful grecilor la Salamina pune capăt dominației navale a perșilor asupra bazinului Mării Egee. Persia nu va mai putea niciodată să trimită o armată mare în Grecia, amenințându-i astfel independența. În secolul următor, Grecia (unită sub hegemonia macedoneană a lui Alexandru cel Mare) va inversa rolurile cu Imperiul Persan, situație care culminează cu victoria lui Alexandru la Bătălia de la Gaugamela. Pentru informații suplimentare, puteți consulta:
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
În scurtă vreme și EDES și-a format o aripă militară EOEA (Grupurile Naționale ale Partizanilor Greci), care s-a proclamat în favoarea monarhiei. Alte grupuri de partizani au fost EKKA (de orientare liberală), OPLA (de extremă stânga) și SNOF (partizanii macedoneni). Diferențele politice au făcut ca mișcările de partizani să nu coopereze, mai mult, odată ce a devenit clar că germanii aveau să piardă războiul, între diferitele grupări au apărut lupte fratricide, în special între ELAS și EOEA. Din 1944, luptele ocazionale
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Imperiu. Acesta era mai avansat din punct de vedere tehnologic decât Europa occidentală: în sate existau unelte de fier, se aflau mori de apă, și se cultivau bobi ce ofereau o dietă bogată în proteine". Accederea la tron a Dinastiei macedonene în 867 a marcat sfârșitul unei perioade de tulburări politice și religioase și începutul unei ere prospere pentru imperiu. Generali ca Nicephorus Phocas au extins frontierele statului, iar împărații macedoneni ca Leon al VI-lea Filozoful și Constantin al VII
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
o dietă bogată în proteine". Accederea la tron a Dinastiei macedonene în 867 a marcat sfârșitul unei perioade de tulburări politice și religioase și începutul unei ere prospere pentru imperiu. Generali ca Nicephorus Phocas au extins frontierele statului, iar împărații macedoneni ca Leon al VI-lea Filozoful și Constantin al VII-lea au încurajat înflorirea culturală a Constantinopolului, cunoscută sub numele de Renașterea Macedoneană. Împărații bizantini îi considerau pe locuitorii Europei occidentale niște barbari analfabeți, și păstrau pretenții nominale de a
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
și începutul unei ere prospere pentru imperiu. Generali ca Nicephorus Phocas au extins frontierele statului, iar împărații macedoneni ca Leon al VI-lea Filozoful și Constantin al VII-lea au încurajat înflorirea culturală a Constantinopolului, cunoscută sub numele de Renașterea Macedoneană. Împărații bizantini îi considerau pe locuitorii Europei occidentale niște barbari analfabeți, și păstrau pretenții nominale de a conduce Occidentul. În acest climat economic, cultura superioară și tradițiile imperiale ale Imperiului Roman de Răsărit i-au atras pe vecinii săi de la
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
atacuri împotriva puterii bizantine, unele având ca rezultat tratate comerciale benefice pentru ambele state. Importanța relațiilor ruso-bizantine este subliniată de faptul că Vladimir I de Kiev a fost singurul străin care s-a căsătorit cu o prințesă bizantină din Dinastia Macedoneană. Campaniile militare ale tatălui lui Vladimir, Sviatoslav I, zdrobiseră cele mai puternice puteri din Europa de Est a acelei perioade, bulgarii și hazarii. În 681 bulgarii au fondat un stat puternic ce a jucat un rol important în Europa de sud-est, până la
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
al II-lea în 425, a fost dizolvată tot în această perioadă, fiind refondată de împăratul Mihail al III-lea în 849. Educația superioară din acea perioadă se concentra pe retorică, deși și logica lui Aristotel era abordată. Sub dinastia macedoneană (867-1025), Bizanțul s-a bucurat de o revenire a educației clasice. Cercetarea originală a fost destul de slabă, dar au apărut în schimb multe antologii, enciclopedii și comentarii. Sub omeiazi, învățații islamici s-au concentrat pe probleme legate de Coran. Dinastia
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
de rivalități interne și de prezența libiană în Egipt. Ea se continuă cu Dinastia XXV kushită (nubiană) și prezența străina în Egipt se accentuează. După dominația assiriană, urmează ocupația persană (525 î.Hr.), iar în 332 î.Hr. Egiptul este ocupat de macedoneni, care în 305 î.Hr. instaurează Dinastia Ptolemeilor. Cleopatra VII (ultimul faraon) se sinucide după înfrângerea trupelor sale de către romani, la Actium în 31 î.Hr.. Anul următor Egiptul devine parte a Imperiului Roman. Întrebarea despre cum s-a stins civilizația Egiptului
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
de un lider local: A condus între 805 și 732 BC. A condus între 732 și 720 BC, cu doar 2 faraoni: A durat din 732 BC până în 30 BC. Egiptul a fost condus de faraoni nubieni, egipteni, perși și macedoneni. Dinastie nubiană: Fii lui Tantmani s-au întors în Nubia, unde au stabilit regatul din Napata (656-590 BC), și, mai târziu din Meroë (590 BC - sec. 4 AC). A condus între 672 și 525 BC. Dinastie persană (după cucerirea Egiptului
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
Ramesside care rivaliza cu Imperiul Hitit, Imperiul Asirian și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și cucerit de o succesiune de puteri străine (canaaniți/hyksoși, libieni, nubieni, asirieni, babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a treia perioadă intermediară și Perioada târzie. În urma morții lui Alexandru cel Mare, generalul acestuia Ptolemeu I Soter, s-a proclamat noul conducător al Egiptului. Dinastia Ptolemeică a condus Egiptul până în anul 30 î.Hr., când, sub domnia
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
de rivalități interne și de prezența libiană în Egipt. Ea se continuă cu Dinastia XXV kushită (nubiană) și prezența străina în Egipt se accentuează. După dominația assiriană, urmează ocupația persană (525 î.Hr.), iar în 332 î.Hr. Egiptul este ocupat de macedoneni, care în 305 î.Hr. instaurează Dinastia Ptolemeilor. Cleopatra VII (ultimul faraon) se sinucide după înfrângerea trupelor sale de către romani, la Actium în 31 î.Hr.. Anul următor Egiptul devine parte a Imperiului Roman. Faraonul era monarhul absolut al țării și, teoretic
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
promiseseră. Imigrarea a continuat totuși, chiar și în 1938 fiind meglenromâni care ar fi vrut să vină, dar n-au mai reușit, din cauza complicării din nou a situației internaționale. În 1940, în Cadrilater trăiau 3.332 de persoane recenzate ca macedoneni, majoritatea fiind meglenoromâni. În 1940, România a fost nevoită să cedeze Cadrilaterul Bulgariei, ceea ce a adus după sine un schimb de populație obligatoriu între românii de acolo și bulgarii din Dobrogea. Procesul n-a fost lipsit de vicisitudini și suferințe
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
în altă limbă decât cea maternă. La asimilare a contribuit și faptul că meglenoromânii n-au avut niciodată conștiință națională, ci doar o parte a elitei lor a avut conștiința apartenenței la românime. Azi ei se consideră greci în Grecia, macedoneni sau vlași (împreună cu unii aromâni) în Macedonia, români în România și turci în Turcia. Este adevărat că nici nu au posibilitatea oficială de a se declara meglenoromâni. Idiomul meglenoromân neavând aspect scris, nu are nici literatură cultă. Totuși, din folclorul
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
aceștia au fost împinși spre sud, în munți, iar descendenți ai acestora au devenit vorbitori ai dialectelor românești sud-dunărene, aroman și meglenoroman. La sfârșitul secolului al III-lea i.en., românii au pătruns în Peninsula Balcanică după războaiele ilirice și macedonene. Au cucerit treptat peninsula, transformând Dunărea în granița dintre Republică Română și populațiile barbare de la nord de fluviu. În timpul celui de-al doilea război macedonean , dardanii, care erau aliații românilor, după transformarea Macedoniei în provincie română, aceștia îi vor trădă
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
al III-lea i.en., românii au pătruns în Peninsula Balcanică după războaiele ilirice și macedonene. Au cucerit treptat peninsula, transformând Dunărea în granița dintre Republică Română și populațiile barbare de la nord de fluviu. În timpul celui de-al doilea război macedonean , dardanii, care erau aliații românilor, după transformarea Macedoniei în provincie română, aceștia îi vor trădă, devenind inamici ai Romei, nemulțumiți fiind de rezultatul bătăliei de la Pydna, de dezembrarea Macedoniei și de refuzul românilor de-a le îndeplini pretenția anexării Peoniei
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
i sunt un popor sud slav care trăiește preponderent în a, dar și în Republică Macedonia (existența unei etnii macedonene slave este negata de către unii oameni de știință, mai ales bulgari, care consideră că aceștia ar fi de fapt tot bulgari), Ucraina (în sud), Republica Moldova (în sud), Șerbia (în nord și în est), Grecia (în est), Turcia (în partea europeană
Bulgari () [Corola-website/Science/302170_a_303499]
-
puterea persană în Tracia și Macedonia, dar, în urma unui naufragiu în apele promontoriului de la Muntele Athos, Mardonis nu a putut să-și îndeplinească în totalitate misiunea. Cu toate acestea, insula Thasos se află acum sub stăpânire persană, iar tracii și macedonenii recunosc puterea lui Darius. Acesta, în persoană, pregătește o expediție de represalii împotriva Eretriei (în insula Euboia) și Atenei, îndemnat la acest act de răzbunare îndeosebi de Hippias, care încă se mai află la curtea sa. În Consiliul regelui s-
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
întărită Constanța - Cernavodă. Teritoriul rămas (practic strategatul Mesopotamia Apusului și câteva fortificații dunărene între Cernavodă și Dristra) au fost reorganizate într-o toparhie cu o largă autonomie politică, administrativă și decizională. Campania din anul 1000 pornită de împăratul Vasile II Macedoneanul a readus teritoriile de est ale Bulgariei sub ascultarea unui strategat al Dristrei, thema Mesopotamia Apusului fiind desființată. Această formațiune nouă a fost pentru scurtă vreme subordonată themei Thracia, urmând ca după câțiva ani să fie separată. După 1020, împăratul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
(în macedoneană "Методиј", în bulgară "Методий", în greacă "Μεθόδιος/Methodios", în slavonă "Мефодии", în sârbă "Методије", în cehă "Metoděj", în slovacă "Metod", în rusă "Мефодия") (n. ca. 815 în Salonic - d. 6 aprilie 885 în Moravia), a fost un misionar, originar din
Metodiu de Salonic () [Corola-website/Science/302644_a_303973]
-
al doilea rând se urmărea îndepărtarea a mai multor categorii sociale considerate periculoase de comuniști. Au fost vizați marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriași, hangii sau deținători de restaurante, refugiați basarabeni (2998 de familii, adică 8477 de persoane) sau macedoneni, foști membri în forțele armate germane, cetățeni străini, rude ale refugiaților, simpatizanți ai lui Tito, persoane care colaboraseră în război cu inamicul, cadre militare, oficialități demise, rude ale contra-revoluționarilor și toți care i-au sprijinit, activiști politici și pentru drepturile
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
al V-lea, împotriva Romei. Aflată simultan în conflict cu Hannibal, Romă s-a implicat astfel într-un război împotriva Macedoniei, finalizat prin pacea de la Phoinike din 205 î.Hr. În anul 200 î.Hr., a început cel de-al doilea război macedonean, izbucnit de conflictul dintre Filip al V-lea și o coaliție condusă de Rhodos, acesta nerespectând prevederile păcii de la Phoinike. Senatul a declarat formal război lui Filip. Regatul Macedoniei a fost atacat direct. După o serie de victorii române, în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de la Phoinike. Senatul a declarat formal război lui Filip. Regatul Macedoniei a fost atacat direct. După o serie de victorii române, în 197 î.Hr., românii au obținut o mare victorie în bătălia de la Kynoskephalai, marcând superioritatea legiunii române asupra falangei macedonene. Pacea a fost încheiată la Elateia, în 196 î.Hr., prin care se prevedeau libertatea și autonomia cetăților grecești, retragerea garnizoanelor macedonene din teritoriile din afara Macedoniei, predarea prizonierilor și a navelor de război din flotă macedoneană, păstrând doar 5 corăbii cu
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în 197 î.Hr., românii au obținut o mare victorie în bătălia de la Kynoskephalai, marcând superioritatea legiunii române asupra falangei macedonene. Pacea a fost încheiată la Elateia, în 196 î.Hr., prin care se prevedeau libertatea și autonomia cetăților grecești, retragerea garnizoanelor macedonene din teritoriile din afara Macedoniei, predarea prizonierilor și a navelor de război din flotă macedoneană, păstrând doar 5 corăbii cu 16 rânduri de vâsle. Filip a fost obligat să plătească despăgubiri de război de 1000 de talanți. Generalul român, victorior la
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
superioritatea legiunii române asupra falangei macedonene. Pacea a fost încheiată la Elateia, în 196 î.Hr., prin care se prevedeau libertatea și autonomia cetăților grecești, retragerea garnizoanelor macedonene din teritoriile din afara Macedoniei, predarea prizonierilor și a navelor de război din flotă macedoneană, păstrând doar 5 corăbii cu 16 rânduri de vâsle. Filip a fost obligat să plătească despăgubiri de război de 1000 de talanți. Generalul român, victorior la Kynoskephalai, Ț. Quinctius Flaminius, a proclamat în cadrul jocurilor istmice la Corint libertatea orașelor grecești
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
către Grecia. În testament, nepotul său Octavianus, totodată fiul adoptiv al lui Cezar, a fost numit moștenitorul său politic. Octavian s-a întors din Grecia (unde el și prietenii săi, Marcus Vipsanius Agrippa și Gaius Mecenas, ajutau la regruparea legiunilor macedonene pentru invazia planificată asupra Pârtiei) și a strâns o mică armata din rândurile veteranilor lui Cezar. După câteva neînțelegeri inițiale, Antonius, Octavianus și Marcus Aemilius Lepidus au format al doilea Triumvirat. Puterea lor îmbinata a dat triumvirilor forță absolută. În
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]