1,935 matches
-
au fost rezolvate de către cei care au Închipuit specia daimonilor, intermediari Între zei și oameni, pentru a sluji drept punct de joncțiune sau drept legătură În relațiile noastre cu divinitatea 2. Prea puțin contează dacă această doctrină a aparținut inițial magilor și lui Zoroastru 3 sau dacă provine din Tracia și Îl are ca autor pe Orfeu. Este cu putință să fie de origine egipteană sau frigiană, după cum deducem din riturile religioase ale fiecăreia dintre aceste țări În care constatăm că
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat în sanctuarul său statuile lui Avraam și Cristos, alături de cele ale bărbaților divinizați, precum filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel creștin, prozelitism ce a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca și până atunci (cf. Fap 16). Situații analoge aflăm despre veteranul macedonean Gaius din Derbe, convertit la Evanghelie (Fap 19, 29 și 20, 4) și despre Sergius Paulus, proconsulul Ciprului (44 p.Chr.), care, înconjurându-se anterior de niște magi, se convertește (cf. Fap 13, 7-12) în urma unor semne miraculoase săvârșite de Paul la Pafos, în fața lui. Atitudinii inconfundabile a Bisericii timpurii i s-ar putea opune Predica de pe munte care, ilustrând decalogul moral al creștinului, impulsionează virtuțile nicicând recunoscute
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se retragă deși superioară numeric (vreo 900.000 de soldați). Valoarea istorică a evenimentului este confirmată, potrivit spuselor lui Eusebiu, atât de scriitorii creștini cât și de cei păgâni care atribuie miracolul eficacității rugăciunilor lui Marcus Aurelius, ori a vrăjitoriilor magului egiptean Arnufis sau a caldeului Iulian Magul. Episodul este evocat pe columna antonină unde se vede imaginea zeului Jupiter care din brațe, plete și de pe barbă revarsă râuri de apă, în timp ce un soldat se roagă cu brațele ridicate. Persecuțiile împotriva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
000 de soldați). Valoarea istorică a evenimentului este confirmată, potrivit spuselor lui Eusebiu, atât de scriitorii creștini cât și de cei păgâni care atribuie miracolul eficacității rugăciunilor lui Marcus Aurelius, ori a vrăjitoriilor magului egiptean Arnufis sau a caldeului Iulian Magul. Episodul este evocat pe columna antonină unde se vede imaginea zeului Jupiter care din brațe, plete și de pe barbă revarsă râuri de apă, în timp ce un soldat se roagă cu brațele ridicate. Persecuțiile împotriva soldaților creștinii și a Bisericii din secolele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anarhice; 4) Antoninus Pius (138-161) a poruncit să fie executați vrăjitorii pentru că, prin arta lor mârșavă, tulburau liniștea publică și puterea poporului roman; 5) Marcus Aurelius în timpul răscoalei lui Avidius Cassius (175 p.Chr.) a exilat în insula Sirianului un mag, pentru că profețea spunând că a fost inspirat de zei și că ar fi avut instinctul zeilor. A fost primul împărat care, dorind să protejeze și să păstreze patrimoniul moral și religios al Romei, a încercat să oprească invazia și opera
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
văzduhul și dispărând în beznă. Această lumină l-a umplut de spaimă, căci a socotit că este steaua lui Marte care i-a apărut în semn de amenințare. Între timp, palatul său a devenit curând un centru de adunătură a magilor, scamatorilor, falșilor profeți, haruspiciilor și a impostorilor de orice fel: făcea astfel concurență tuturor negustorilor de arte magice de pe pământ. Din persecuțiile predecesorilor săi, mai ales din cea dioclețiană, a înțeles că vărsarea sângelui creștinilor nu-i aduce nici o satisfacție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
faimoasa inscripție de la Behistun. Inscripția este impresionantă. Se află pe un zid înalt de stâncă, la 60 m înălțime. O sculptură arată un șir de nouă bărbați, sclavi, care înaintează spre marele rege. Acesta are piciorul pus pe Gaumata (un mag care declanșase o revoltă). În spatele regelui se află două ajutoare, iar zeul-soare înaripat, Ahura-Mazda, veghează deasupra. Pe 40 de coloane urmează apoi, în trei limbi, o inscripție lungă. Sunt pomeniți cei 9 strămoși ai lui Darius, luptele sale și țările
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care urmează acolo și dezlegarea postului. Apusenii nu admit această dezlegare pe motivul că Sfântul Petru a cerut Bisericii din Roma să-l ajute prin post și rugăciune într-o sâmbătă în care a avut o dispută publică cu Simon Magul deși acesta spune clar că a fost pentru o cauză accidentală. Pe lângă celelalte rânduieli, duminica se săvârșește o singură slujbă dumnezeiască înainte de prânz și în ea sunt cuprinse și slujbele de la al treilea și al șaselea ceas. Totul este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
goală? O, sărăcie, izvor de bogăție! O bogăție nemăsurată, ce ai chip de sărăcie! În iesle stă, și zguduie lumea! În scutece se înfășoară, și va sfărâma legăturile păcatului. Încă n-a rostit cuvânt deslușit, și a și-nvățat pe magi, i-a și-ntors la credință. Ce să spun, ce să grăiesc? Iată pruncul este înfășat în scutece și stă în iesle. De față-i și Maria, Fecioară și Mamă. De față-i și Iosif, așa numitul tată. El bărbat se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care leagă / de nimicire pas și gând?..." Nici o clipă, Nichita Stănescu nu înclină spre sistem, nostalgia sa orientându-se constant spre unicat, spre absolut, spre nemaiîntâlnit; iată însă că T.S. Eliot (invocat în Un menhir în aer), "fără să fie mag vrăjește"; fără a fi un "descoperitor de formulări inedite", fascinează; și iată-l "inventator" sui-generis "prin invazia de terminologie politică și sociologică imediat sesizabilă". Cu totul remarcabil ca practicant al "poeziei de idei", Eliot a fost un precursor prestigios al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Stânci nupțiale (2003) se mențin (în mare parte) pe tipare cunoscute; în ambele același ceremonial, aceleași motive, aceeași dicțiune până la manierism. Câteva figuri (Ion, Achim, Varlaam) reintră în scenă ca repere de mentalități rustice; li se adaugă un fel de mag enigmatic, orb, pe nume Row. Nordul lui George Vulturescu nu e nordul geografic, ci un septentrion interior implicând frig, nămol, urlet de lupi, vânt negru și mai ales aprehensiuni felurite. "Nordul este o pâclă, zice Ion"; "Nordul te alege: urlă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
printre altele, urmă toarea însemnare: "Sufletele sunt ființe de îngeri, înamorate, în corpuri de oameni"152.Explicațiile, mai pe larg, pentru acest aforism, le găsim într-un basm rămas neterminat și fără titlu. G. Călinescu i-a pus titlul Povestea magului călător în stele. Titlul acesta, păstrat de Perpessicius 153, a fost înlocuit de D. Murărașu, cu alt titlu: Feciorul de împărat fără stea154. Ce explicație găsim în acest basm? Îngerii, cu suflete albe, bolnavi de amor, coboară pe pămînt și-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
eu sucumb, Iar sufletul... o parte ce-n mine a mai rămas, Să zboare-unde-i așteaptă amorul în estas. O, de-ar fi o moarte, fără ca eu să mor, Eu aș cuprinde-o-n brațe și aș strînge-o cu dor." (s. n.) Magul călător prin stele, după ce a ascultat dorința acestui călugăr, i-a răspuns: "E-aievea acea ființă, visele-ți nu te mint, Dar nu-i aici în lume... e sufletul unei moarte, Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acestea, unde a fost cucerit de frumusețea Mariei, regina dunăreană. Dar ea (ca și Casandra) a murit repede și acum preoți bătrîni o îngroapă după credința ei creștină. Gonind călare spre nord, Arald se oprește în mijlocul munților, la templul unui mag neînchipuit de bătrîn și-i cere acestuia să i-o dea înapoi pe Maria, răpită de moarte, că el de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ei creștină. Gonind călare spre nord, Arald se oprește în mijlocul munților, la templul unui mag neînchipuit de bătrîn și-i cere acestuia să i-o dea înapoi pe Maria, răpită de moarte, că el de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
i-o dea înapoi pe Maria, răpită de moarte, că el de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica creștină este fulgerată, piatra de pe mormîntul Mariei crapă în două și sare în lături, iar moarta se-nalță din mormînt o fantasmă, o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de brațele ei, " Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheață/ Părea un junghi că-i curmă suflare și viață". La sărutarea Mariei, care acum devenise strigoi, Arald moare. Prin somnul de care se simte cuprins, aude vorbele magului: "Harald!, eu în puterea misterului ce port Vă dau amîndurora viața trecătoare A nopților... căci luna, al nopții blîndul soare Învie-al vostru suflet, ce înspre ziuă moare! Harald al nopții rege, Harald, de astăzi mort..."198 Arald doarme toată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că la răsărit s-a arătat geană de soare răsare. Prin suflete, le-au trecut fiori de gheață, vorbirea le-a devenit tot mai slabă, iar ochii li s-au împă ienjenit. Atunci caii lor au zburat vijelios spre munte. Magul, nemaiputînd opri răsăritul soa relui, a deschis portalul templului, iar acei doi călăreți au intrat în templu, ca pieriți pe veci. Junimiștilor, în frunte cu Maiorescu, le-a plăcut foarte mult această legendă, dar s-a observat mai apoi că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pentru Veronica"201. Nu de Veronica Micle e vorba în Strigoii, ci de Casandra, de la Ipotești, prima lui iubită. Dorința lui fierbinte de a fi împreună cu Casandra am văzut-o, mai întîi, în Ondina; am relevat-o apoi în Povestea magului călător în stele, unde acel călugăr poet alter ego al lui Eminescu se pedepsea bînd apă din mare, ca să moară mai curînd și să se poată urca lîngă sufletul iubitei sale, cu înfățișare aidoma Casandrei, care, în chip de înger
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acel călugăr poet alter ego al lui Eminescu se pedepsea bînd apă din mare, ca să moară mai curînd și să se poată urca lîngă sufletul iubitei sale, cu înfățișare aidoma Casandrei, care, în chip de înger, îl vizita noaptea, iar magul călător prin stele i-a răspuns călugărului că acel înger "e sufletul unei moarte Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind/ Pot s-o topesc în forma de lut care s-o poarte/ Și idealul-eteric în lut eu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
departe" (s.n.). Și iată-ne, cu Strigoii, "mai departe", în altă lume, unde Eminescu o putea întîlni pe iubita moartă. După ce s-a travestit în Arald, rege al avarilor, iar pe Casandra a travestit-o în Maria, regina dunăreană, același mag i-a prefăcut în strigoi, ca să fie morți pentru lumea noastră, dar în lumea umbrelor să fie vii: "Decît în ceruri singur, mai bine în infern./ Dar noi doi împre ună..."202. Cred că este foarte clar: "Noi doi împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai e și poetică pe deasupra - ah! deja afurisitul defect al expresiei elegante preferate expunerii obscure și muncite! Înaintea rațiunii rezonabile și raționante, înaintea deducției, a eristicii, a dialecticii, a dialogului și a retoricii nu exista, bineînțeles, decât discursul vrăjitorilor, al magilor, al poeților, al preoților - într-un cuvânt, un discurs de minori și de copii fascinați de povești... Or, înainte de Socrate se gândea. Și încă cum! Dar nu în formele inventate de urmașii, de epigonii săi. Era îmbrățișată totalitatea lumii; încă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
marea, apoi o parte din Africa de Est. Ca un fel de Rimbaud precreștin, el ajunge pe țărmul Mării Roșii, trecând prin sau pe lângă Hararul cunoscut francezilor... În afara lecțiilor lui Leucip, el mai învață și teologia și astronomia cu niște magi chaldeeni; preoții egipteni îl inițiază în tainele geometriei, în timp ce gimnosofiștii indieni - contemplativi vegetarieni cărora, prin intermediul lui Pitagora și al lui Platon, le datorăm mai mult decât credem - îi revelează foarte probabil idealul ascetic și un set de exerciții spirituale de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]