15,061 matches
-
fața pământului”. Din fericire au fost și monumente istorice și religioase care au scăpat de distrugere ca urmare a aplicării soluției translatării, soluție care s-a aplicat pentru prima dată, la inițiativa inginerului Eugen Iordăchescu, în cazul bisericii de la Schitul Maicilor, în data de 5 iulie 1982, pe o distanță de 245 m; aceeași metodă sa aplicat și în alte cazuri: biserica și turla mănăstirii Mihai Vodă, care în anul 1985 au fost mutate la o distanță de 289 m, biserica
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
lume! Așadar la treabă, fără îndoieli și fără mofturi! Primul contact l-a luat Virgil, în dimineața aceea, cu Vlad. L-a găsit în curtea casei, supărat și cu ochii roșii. A plîns, gîndi Virgil. Înseamnă că iar îl trimite maică-sa cu vaca la pășune. Și rămase încremenit în poartă. Ce vrei? îl întrebă Vlad bosumflat. Virgil dădu din cap, deznădăjduit că încă de la început se ivesc piedici grele. Știau cu toții că fără Vlad nu se putea porni o expediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îl întrebă Vlad bosumflat. Virgil dădu din cap, deznădăjduit că încă de la început se ivesc piedici grele. Știau cu toții că fără Vlad nu se putea porni o expediție atît de importantă. Tu nu vezi?! continuă Vlad arătîndu-i plasa în care maică-sa îi pusese de mîncare pentru prînz și făcu semn spre șura de unde tocmai ieșea vaca. Nea, haram! puse punct la toate glasul mamei lui Vlad. Ca tras de o funie nevăzută, Virgil s-a trezit deodată lîngă Vlad. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
drojdie. Bărzăunul sări în sus de bucurie cînd află că, în sfîrșit, s-a luat hotărîrea de a se săpa la locul comorii. Puse imediat mîna pe cazma și vru să iasă peste gardul din spatele casei, ca să nu-l vadă maică-sa. Ia și o lopată, Ticule, și de mîncare, nu pleca așa! Iau lopată, dar de mîncare nu pot, că mă vede mama și pe urmă zice că să stau acasă, că dă uliul în găini. Ia, mă, ceva, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
meargă și el... și să nu aud că v-ați mai certat vreodată, că mă supăr! Ce naiba, doar nu sînteți copii! Și, după ce spuse "pa", fluturînd zîmbind mîna deasupra capului, plecă spre casă, căci tocmai atunci se ivise în poartă maică-sa, întrebînd-o nu prea blînd dacă nu știe cumva unde-s gîștele. Virgil nu mai apucă să spună altceva și porni în neștire spre marginea satului. Ochii îi străluceau de o lumină nefirească... Nu vedea pe nimeni și nimic în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spuse să-l aștepte doar o clipă. Și, într-adevăr, se îmbrăcă mai repede decît s-ar fi așteptat oricine, dădu cu puțină apă pe față și o zbughi pe ușă pieptănîndu-și părul cu degetele. Unde pleci, mă, nemîncat? strigă maică-sa la el. Nu mi-i foame, mamă, răspunse Bărzăunul ieșind pe poartă. Las' că mănînc eu... mai tîrziu! Și se înfățișă cu față zîmbitoare, ca un victorios. Cît e ceasul? întrebă el pe Ilinca de cum ajunse lîngă ea. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu mi-i foame... Am mîncat acasă... Mănîncă tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să se împotrivească și totodată să-i spună cîteva cuvinte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
minciuni! Voi nu vedeți că acuși trece vacanța și n-am reușit să facem mai nimic? (Nu-i reproșați nimic Ilincăi, dar să știți că n-a rupt nici un ziar, așa cum susține. Dimpotrivă, a mai cumpărat 10 exemplare, pe care maică-sa le-a pus bine într-o ladă). Asta așa-i, zise Virgil. Dacă trece și luna asta, pe urmă... Și ce-ați vrea să facem? întrebă Vlad sceptic. Să mai mîncăm cîte o pară, trase concluzia Bărzăunul. E singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o așteaptă nimeni acasă. De ado lescentă cu gărgăuni și colecție de reviste mâzgălite cu pixul, care fură bani din geanta maică-sii. De studentă nesărată, dar promițătoare, cu bluza închisă până-n gât și sâni absolut desăvârșiți, care iese de la examen, o ia pe Magheru, cu mintea aiurea, mușcă dintr un pateu cu ciuperci (sau cu brânză, vrei cu brânză?) și, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
proaspătă a lui Dominique. După care puse laptele la încălzit. Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
perioadă de timp, o episcopie a staroverilor care, după mai bine de 100 de ani a fost reînființată ca Episcopie Creștină Ortodoxă de Rit Vechi a Bucovinei și Moldovei. În anul 1986 s-a construit Biserica cu hramul Uspenie (Adormirea Maicii Domnului), cu arhitectură asemănătoare bisericii de rit vechi din Municipiul Iași, iar vechea biserică de lemn (Înălțarea Domnului) a fost demolată de curând, urmând a fi înălțată alta, mult mai impunătoare, pe același amplasament (în prezent lucrările sunt la stadiu
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
căciulițele și le vindea mamelor care treceau în drum către părculeț cu plozii. După ce-i murise bărbatul de ciroză, că le bea al dracu’, sugativă, nu alta, cum să nu crape de ciroză?, tanti Vetuța luase calea bisericii. Ferească Dumnezeu, maică, că Ăl de Sus când bate, nu bate cu bățul. Ai văzut ăla de la șase? A bătut-o pe nevastă-sa atâția ani, de umbla coana Mioara numai cu basma trasă pe ochi. L-a lovit o basculantă pe șantier
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Că nu tăcuse mâlc când o văzuse? Că se născuse? țEl sau ea? De parcă ar mai fi contat...). Că se aruncase cu capul înainte într-o conversație ca asta țspune-i, dragă, scandal, nu te mai codi, că nu vorbești cu maică ta), din care reieșise că el, ei bine, el e, nici mai mult, nici mai puțin, decât veriga lipsă? Lipsă? Unde nu ar fi avut el norocul ăsta? Melc, melc, codobelc Scoate coarne bourești Și te du la baltă Și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mine... Era inginer. Eh, ce de-au mai trecut anii... Și Ionel ăsta al meu..., cică nu-i trebuie lui însurătoare, că dacă vrea să-l spele și să-l calce cineva, plătește o femeie. S-a-ntors lumea cu susu-n jos, maică... A mare, Liliana, e la casa ei. Am doi nepoți. Unul de șase, și unul de opt. Da’ să-l vezi pe ăla mare, pe Andrei, nu că-i al meu..., da’ tare e isteț. Numai zece ia la școală
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ziua de azi... Profesorul de latină se sperie. Iar începea tirada. Mămă ița se pornise iar... Poate ar trebui să-i întrebăm? zise el timid și în grabă. Mămăița nu așteptă a doua invitație. Îl scutură pe tânăr de umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că mai e nițel și ajungem la Alba Iulia. Tânărul nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm... — Să nu fi pățit ceva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în grabă. Mămăița nu așteptă a doua invitație. Îl scutură pe tânăr de umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că mai e nițel și ajungem la Alba Iulia. Tânărul nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm... — Să nu fi pățit ceva..., zise el și simți o mare emoție în stomac. Păi ce să pățească, ferească Dumnezeu? Nu îndrăzni să spună ce gândea. Mămăița iar se înfipsese în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vieți, încerca și acum, la masă cu Manea și Broșteanu, ca în atâtea alte rânduri, să-și convingă amicii că este un individ cu totul și cu totul special, că nu e de ici, de colo, și că până și maică-sa, deși plânsese mult și amar, îl pistonase să se însoare și chiar îi descrisese binefacerile vieții în cuplu, în timp ce îi mai adăuga un polonic de ciorbă fierbinte în farfurie ca dovadă că nu e de colo să aibă cine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dată, strângându-l la piept exclamă: al meu, al meu, al meu, Luis al meu, Luis al meu, al meu, al meu, în timp ce copilul o privește senin, cum se privește cerul la plimbare. În aceste tainice întâlniri îi vorbește despre Maica lui Dumnezeu, despre Fecioară, despre Cristos, de îngeri și sfinți, de glorie și infern, învățându-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre asta tatălui, Luisito; ai auzit, dragule?" Și simțind pașii tatălui, adaugă : "Apolodoro" ! Termină Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
oameni, dacă citesc 100 și, dacă din cei 100, unul singur Înțelege mesajul nostru, atunci am salvat o familie. Am Înțeles. Care este rolul României În mișcarea asta de salvare? S-a vorbit de multe ori că România este Grădina Maicii Domnului și că aici va coborî Dumnezeu și de aici va porni renașterea pe planeta Pământ, sau o altă civilizație, dacă doriți. Este adevărat? România este un spațiu energetic foarte bun, datorită zăcămintelor de uraniu pe care le are. Vibrația
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
caii la păscut. Ca să se țină cu șeful de post. Nu știam exact cum era asta, că "se țineau". Probabil că se prindeau de umeri și se țineau strîns. Oricum eu așa îmi imaginam cînd eram copil și auzeam că maică-mea se ține cu cineva. O și vedeam încleștîndu-și mîinile ei foarte albe de brațele lui și țintuindu-1 pe loc. Dar oare ce-i spunea? Pentru asta nu aveam destulă imaginație. Îmi închipuiam doar vocea ei dulce. Apropos: unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
știa să citească, m-a legănat. S-a ținut cu șeful de post ca să-mi netezească drumul spre o carieră onorabilă... PATROANA: Și tu te-ai făcut ministru... Nu-ți e rușine? Dacă nu te jenezi de mine, măcar pentru maică-ta, care este o sfîntă, ar trebui să te lași de porcăriile pe care le faci. Să te apuci de o muncă decentă. Ce zice biata maică-ta cînd te vede cărînd coroane și mișcînd buzele pe mutește cu lumînarea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ministru... Nu-ți e rușine? Dacă nu te jenezi de mine, măcar pentru maică-ta, care este o sfîntă, ar trebui să te lași de porcăriile pe care le faci. Să te apuci de o muncă decentă. Ce zice biata maică-ta cînd te vede cărînd coroane și mișcînd buzele pe mutește cu lumînarea-n mînă? Unde e o colivă, hop și tu! Nici nu știi cîntarea, dai din gură în gol, ca un pește. MINISTRUL: Interesele statului sînt mai presus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Proastă? ION: Urîtă, nu. Proastă, ca fiecare. EMMA: Păi atunci de ce? ION: A venit Taica... EMMA: Cum adică a venit? ION: În vis a venit. El se prăpădise mai de mult. Zice: Ioane, vezi că frati-miu se ține cu maică-ta. Ei m-au omorît, zice. EMMA: Și mata l-ai crezut... ION: Păi dacă a zis Taica? Sfînt! EMMA: Și cu ea ce-ai avut? ION: Ei, nu-mi dădea pace. I-am zis c-a venit Taica, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
știu cu alții. Am strîns-o și am aruncat-o în gîrlă. EMMA: Și așa te-au prins. ION: Nu m-au prins. Că au zis că s-a rupt malul și s-a înecat. De... Dar mai pe urmă, pentru maică-mea și unchiu'. EMMA: Pe ei cum i-ai omorît? ION: La o nuntă, cu secera. Zice unchiu': lasă Ioane, și nu mai fi supărat că nu știu ce... Atunci am băgat secera-n ei. Se piteau bine, nu-i bănuiam. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
iar cel pe care îl crede tată este de fapt fratele mai tînăr al lui taică-su, care se iubea încă de atunci cu mama lui. EMMA (interesată): Și? CHARLES: Și chestia devine previzibilă: tipul o ia din scurt pe maică-sa, care nu-i mărturisește, dar el își dă seama de adevăr, așa că hotărăște să-i omoare pe amîndoi, ca să scape de obsesie. EMMA: Care amîndoi? CHARLES: Pe maică-sa și pe falsul tată. Dar psihanalista, care se-ndrăgostise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]