2,559 matches
-
fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica s-ar sublima În tăcere, umbra unei vibrații care ar străbate pielea ca o ultimă și imperceptibilă rezonanță a unui timpan atins ușor de aripa unui fluture. Zborul mătăsos și malefic al fluturelui acherontia atropos trecu rapid prin memoria morții, dar ea Îl Îndepărtă cu un gest al mâinii care semăna atât cu cel care făcea să dispară scrisorile de pe masa din Încăperea subterană, cât și cu un semn de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un tip realmente periculos; Doctorul Zmeu un sceptic. Șeful Secției de psihiatrie a Spitalului Municipal. Lucică un decedat tomnatic; O babă descântătoare. Neidentificată; Horus un papagal indiscret; Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă niște motani ranchiunoși; Pizdeluș un cățeluș grozav; Sephiroții malefici Nahema, Lilith, Adramalech, Baal, Belphegor, Asmodeus, Astaroth, Sathariel, Beelzebub, Thamiel; Antichristul, Moartea, îngeri și demoni, spirite, morți și vii. PROLOG Îți spun, pentru ultima oară, cu mâna pe suflet, ești cel mai mare dobitoc posibil! Cel mai cel! Un bou
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul se îmbunează și-i zâmbește blând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dobitoc. Obtuzule! Vei rata totul. Chiar. Dezgustător! Coco, ca să o numesc și eu la fel ca voi, a fost rea, îi continuă Arhanghelul, Poetului, șirul reflexiei. Rea, cât cuprinde și puternică. Aidoma ei, mai sunt și alte creaturi, alte făpturi malefice, copii turbați ai Iadului, pasageri clandestini, jivine aciuate și adăpostite sub aparențe și în corpuri muritoare. Păsări stimfalide. Ascultați-mă: Peste oraș și peste restul lumii va veni, vertiginos, Năpasta, Hecatomba, pe drept și pe de-a-ntregul cuvenită, cu vârf
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Planului Abisului, pe Arborele Sephirotic, mai există o sferă, o sephiră latentă, fără număr, denumită Daath' , a Cunoștinței, care străbate simetric în necunoscut, în Umbră, în Qliphot, care este opusul Arborelui Vieții! În Regatul demonilor, al spaimelor și al Sephiroților malefici... Precum Nahema, Lilith, Adramalech și Baal, se aude vocea Bursucului. Fiecărei forțe din natură, i se asociază o particulă elementară. Un corp omenesc conține două sute șase oase. Iar în piciorul fiecărui om, sunt douăzeci și șase de oscioare. Tu, Arhanghele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
taină, în secret, de către Conducătorul cel adevărat, al Ordinului meu! A-ha-ha! Ai fost... clonat? Gata, gata, gata! Hinreichend! Prea multe explicații pe această temă, strică! se înfoaie Bursucul, ofensat. Ați văzut și voi, cum am respins unul sau două atacuri malefice, dar ceea ce este mai greu, să fiți convinși că de-abia acum va-ncepe! Rămânând uniți, putem înfrânge Răul, cu îngăduința Dumnezeirii și cu ajutorul acestui Pocal, al unui Cuvânt suprafiresc, pe care nici eu nu-l cunosc, încă, dar am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
șansă! Povestea se încheie aici. Nu și pentru mine! De ce nu cântă...? De ce nu cântă cocoșii, pentru numele Atot-Milostivului? șoptește el. Mor! Nu mai rezist! Nu...! Îndurare! Îndurare, Doamne! Doamne Iisuse Hristoase! Doamne-Dumnezeule! Dumnezeul meu...! Te rog! Alungă acest vis malefic și rânduiește-ne nouă, tuturor, ca să ne deșteptăm la masă, la nea Petre, unde... A-hh... În sfârșit! Cu pumnalele colților necruțători ai Poetului, mușcându-l de ceafă, Fratele aude trâmbița victorioasă a cocoșilor răsăritului, captivi prin curțile dosnice ale oamenilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așa mai merge! Iar povestirea va veni în completare, în anexe. Ca un foetus in foetu! Poate și ca o ilustrare a conceptului de terapie complementară, prin efect cathartic, asupra perturbărilor psihotice sine materia: conștientizarea, asimilarea și transgresia noțiunii destinului malefic, asociat bolii, prin chiar faptul redării lui. Mimesis! Da! E bătut în cuie! Mă voi reîntoarce la jurnal, abia după aceea. Cum suna deviza aia, din rezidențiat? Întâi treaba, doamnelor și domnilor colegi și-apoi relaxarea! Iar la capătul viitoarelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exploda în nouăzeci de secunde. Punând jos cutia lui Jones, luă cu amândouă mâinile aruncătorul de flăcări și se îndreptă spre tambuchiul navetei. Goală. Se precipită spre cutia lui Jones, o luă și se întoarse în mica ambarcație. Nici o entitate malefică nu se materializa. ― Atenție! Motoarele vor exploda în șaizeci de secunde! număra Mama fără descumpănire. Instală cutia lui Jones lângă tabloul de bord și se așeză la comenzi. Timpul o presa. Nu era momentul să programeze o anumită traiectorie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cumpărăm. Și spune ceva dincolo de problemele de marketing : dificultatea de plasare în Istorie și preferința pentru timpul și spațiul Tradiției. Iar cînd ne plasăm totuși într-un timp istoric (prezentul sau trecutul apropiat), acesta este rău și are doar atracția malefică a răului (dacă e să fie istorie, atunci să fie Dorel !), în timp ce tradiția este totdeauna bună și reconfortantă (și vine de alină dacă v-ați săturat de Dorel) ! Reclama - această reclamă - nu ne vinde deci Istorie en détail, fie ea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost doar o fantasmă a copilăriei. De altfel, ai observat, cred, că în timp ce bărbații rămân întotdeauna mai mult sau mai puțin copii, femeile caută să-și ascundă copilăria, de parcă atunci s-ar fi petrecut cu ele ceva rușinos, ceva malefic... Hai să ți-l arăt. Te ridici de lângă mine și aprinzi lumina. Simt o durere vie, usturătoare în pupile și, după ce scot capul de sub cearceaf, te văd ca într-o mare de flăcări care ar fi cuprins toată odăița. Deodată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dinspre, către și întru transcendență. Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate fi restrâns doar la definirile oferite de analiza ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea își are fundamentul în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
confruntări pierdute rămâne acum închisă pentru străinul ce-i solicită deschiderea pătruns de mirajul răutății sfredelitoare. Mai mult, vicleniei acestui călător i se iese în întâmpinare. El este salutat aproape de zidurile lăuntricului, este întârziat și apoi, oprit din graba sa malefică. În această pauză a suspiciunii reciproce, în paranteza-breșă unde cele două conștiințe plutesc purtate de eterul iscodirii, balanța cunoașterii și forței concentrate își consumă dinamica înclinând spre unul din cei doi protagoniști. Dacă cel atacat pierde, atunci preîntâmpinarea lui s-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
plusul de energie în raport cu ofensiva celuilalt. În acest context, se pierde un conflict-duel și nu o confruntare capcană. Răutatea renunță la marama vicleniei pentru că, în asaltul său, nu mai întâlnește fragilitatea naivității. Ea poate izbândi sau rata în demersul său malefic. Însă, ceea ce importă aici este nu rezultatul expansiunii uneori debordantă a negativității celuilalt, ci însăși această negativitate. Prin urmare, în ce constă răutatea agresivă a celuilalt? Ce o definește? Unde își are sursa vitalismului său? Chipul pietrificat în schimonosirea dictată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
are sursa vitalismului său? Chipul pietrificat în schimonosirea dictată de ecoul urii adânci exprimă un ne-firesc, o abatere vătămătoare de la verticalitatea umanului. Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu mai crede, ce ne-omenesc pulsează, ce corupție malefică și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
recunoscut de ateu, sferele cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unui fond sterp, unui sol arid ce și-a uitat de ancestrala vegetație a pasiunii. Iar surâsul său cadaveric este doar semnul prădării ce-și urmează planul. Pentru ateu, ne-omenescul de pe chipul celui rău, această umbră a unei corupții malefice este reverberanța înlocuirii umanului cu agitația grotească a speciilor ce își întind liantul sub pasul întemeietor al omului. Misticul pare a tranzita și depăși această viziune prin profunzimea trăirilor sale ce vizează transcendența ca ultim și fundamental temei explicativ pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
arogă nici responsabilitatea consecințelor ultime ale acestuia. Se poate evoca și în cazul apropierii demonice cazul unei constrângeri a eului împotriva opțiunilor interiorității sale? Demonul obligă la gândul, trăirea și acțiunea negativă pe cel în preajma căruia și-a ancorat prezența malefică? Dacă această prezență ar înlănțui conștiința umană impunându-i, fără acordul ei, tensiuni obscure atunci ființa adamică ar fi doar o victimă inocentă a unor decizii elaborate dinspre ne-omenescul transcendent. Ne-aderând în interioritatea sa la astfel de imperative
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Dintr-o astfel de perspectivă misticul ne atenționează asupra gravității extreme a păcatului ca fapt uman primordial, ca realitate incontestabilă întemeiată pe libertatea alegerii omenești. Odată ales, păcatul înrobește, înlănțuie iar demonul devine principe al sufletului sedus. Așadar, această prezență malefică sosită din transcendență nu constrânge, nu obligă eul ci doar îi propune, îi oferă un scenariu posibil. Transpunerea lui într-un fapt real, operaționarea lui concretă nu poate fi determinată decât prin și de către voința umană. În acest sens, misticul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
impuse de Creatorul ancestral. Pentru conștiința demonizată, cel care nu se opune Divinității și nu își asumă actele interzise de ea, este captiv somnului mistic ce definește o credință lipsită de luciditate. Prin urmare, acest spirit care a respins tentația malefică nu ar înțelege și valorifica oportunitățile răului. El ar fi un ignorant în ce privește profunzimea ființei sale și excepționala șansă care i s-ar deschide odată cu îmbrățișarea negativității. Binele este gândit aici ca un parcurs inferior răului, ca o potecă a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de sine. Din această perspectivă, abia înaintând în răutate ființa umană se aprofundează în descoperirea sinelui, în relevarea durității nucleului interior și a energiilor distructive ce trebuie cultivate spre descătușare. Dar, este oare reală existența dintru început a acestor energii malefice? Nu sunt ele, se întreabă misticul, împrumutate de la demon spre a fi indicate, apoi, ca și cum ar fi umane, structuri ale interiorității omenești? Nu asistăm aici la o introspecție eșuată, la un exercițiu de aprofundare în interioritate care ratează realitatea situației
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
însă, într-adevăr, aceste calcule de perspective ce par ancorate într-o siguranță implacabilă plutesc în penumbra unei radicale erori. Resortul unei astfel de greșeli, unei astfel de profunde înșelări se constituie în confuzia pe care ființa umană cucerită de malefic o postulează între viziunea proprie asupra sinelui și realitatea propriu-zisă ce-l definește. Astfel, eul negativ privindu-se în oglinda conștiinței întâlnește doar ceea ce orgoliul fermentând în adâncuri îi dictează să observe. Acest eu este sclavul energiilor negative cumulate în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sesizarea acestei realități a interiorității sale, se entuziasmează constant de sine necunoscând înfiorarea în fața propriei firi revelate drept grotesc și ipocrizie. Înaintând poate către deschideri și mai profunde, misticul indică corupția eului ca aderare și prăbușire în tentația aruncată de malefica inteligență a demonului. Susținând autoiluzionarea celui decăzut, el îl controlează transformându-l gradual în agent al propriilor intenții și acțiuni. Aici, într-adevăr, energii negative sunt proiectate în profunzimea celui corupt și definite ulterior ca aparținând dintotdeauna firescului uman. Astfel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din tensiunea suferințelor impusă de asaltul negativității celuilalt. Temelia introductivă a unei lucidități ce alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul deasupra suferințelor apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acțiune, el va împlini neîntârziat. Cel mai adesea, atunci când un semen este lovit prin suferințe de ordin spiritual, profunzimea ascunsă a celorlalți nu rămâne, însă, nici măcar în câmpul unei neutralități glaciare ci este inundată de veninul bucurii răutăcioase. Această fericire malefică că altul este supus torturii interiorității propria ființă aflându-se în liniștea unui adăpost existențial constituie unul dintre afectele ce trebuie ferit descoperirii. El este eclipsat de falsitatea exagerată a conduitei ce pare reflexia unei compasiuni în realitate inexistentă. Intensitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]