116,985 matches
-
ănsele. A doua categorie ("o palmă nedreaptă a tatălui, un moment în care am surprins nu știu ce mătușă sau chiar pe mama dezbrăcată, joaca de-a doctorul cu o verișoară, o umilință din partea altui copil, discuțiile despre ce fac, de fapt, mamele și tații noștri etc. Firește ănsă că nu pe acestea din urmă o să le povestim nepoților" - vezi p. 116) este cea pe care se pune accentul în Tinerețile lui Daniel Abagiu și de aici se naște, ăn bună măsură, caracterul
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
răspund acestei oferte cu poftă de joc, cu motoarele turate la maximum. Uneori poate, cu prea multă poftă, dorința de a nu scăpa nici o nuanță tulbură liniile întregului și încetinește ritmul acțiunii. Întâi femeile: Luminița Gheorghiu - se lăfăiește în rolul mamei nedemne și cu cât iubește mai mult cu atât e mai nedemnă, excesul e o consecință a disperării și a derutei, dar disperarea ei, devenită neputință, creează monștri și ea refuză să vadă monștrii din propriile ei fiice. Probabil că
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
pun în puținele lor vorbe și în dansul lor atât de energic tristețea unei generații care nici măcar nu are ce regreta. Personajul interpretat de Mihaela Teleoacă nu e specific unei ideologii anume: durerea femeii, trăind cu un soț-copil, dependent de mama lui, are ceva universal în ea. Dar e greu de găsit o ieșire din situație într-o țară unde toți cetățenii sunt copiii unei mame vitrege. Doru Ana, Florin Anton, Ion Chelaru compun grupul acestor bărbați masivi, infantili, alcoolici, cu
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
Teleoacă nu e specific unei ideologii anume: durerea femeii, trăind cu un soț-copil, dependent de mama lui, are ceva universal în ea. Dar e greu de găsit o ieșire din situație într-o țară unde toți cetățenii sunt copiii unei mame vitrege. Doru Ana, Florin Anton, Ion Chelaru compun grupul acestor bărbați masivi, infantili, alcoolici, cu explozii necontrolate de mânie și accese de tandrețe prost plasate, susținându-se și completându-se reciproc. Din lumea mijlocitorilor, Marius Florea Vizante, traducătorul impresarului japonez
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
abia trecut, un loc care nu seamănă prin nimic cu cel mitic. Personajele principale sănt ins misterios, de o discreție prea mare pentru a nu ascunde un secret și doi copii de 11 ani. Un băiat bun, Bobby, cu o mamă rea (sau doar prostuță și ca mamă și ca minte) și o fată blondă, Carol, aliată a băiatului și prietenă plină de atenții drăgălașe. Misteriosul domn, Ted Brautigan (un Anthony Hopkins în mare formă, ca întotdeauna aș zice), devine instinctiv
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
prin nimic cu cel mitic. Personajele principale sănt ins misterios, de o discreție prea mare pentru a nu ascunde un secret și doi copii de 11 ani. Un băiat bun, Bobby, cu o mamă rea (sau doar prostuță și ca mamă și ca minte) și o fată blondă, Carol, aliată a băiatului și prietenă plină de atenții drăgălașe. Misteriosul domn, Ted Brautigan (un Anthony Hopkins în mare formă, ca întotdeauna aș zice), devine instinctiv aliatul celor mici pe care îi secondează
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
din acest film, nu este neapărat un tărăm fericit, cum au consacrat-o literatura roz și cinematografia. Și nici copiii nu sînt îngeri. Între ei se nasc aceleași relații dure și primejdioase ca între adulți. Bobby are mereu inima grea. Mama lui nu-și ține promisiunile față de el, nu-l iubește cine știe ce, nu-i menajează sentimentele și amintirile și demnitatea. E în băiat o doză înspăimăntătoare de seriozitate matură, iar grijile-i sunt de om mare. Dar, în același timp, are
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
gust) înghesuite una în altă (de parca nu ar mai există locuri de casă în Teleorman) și gunoaiele aruncate la întâmplare la marginea satului, spre bucuria ciorilor. Nu vreau să supăr pe fericiții posesori de astfel de palate, dar curățenia este « mama sănătății », parcă așa se spunea odată. Pozele alăturate sper să vorbească de la sine. Am trecut prin comună Buzescu în drum spre Craiova, orașul în care mi-am petrecut anii de liceu. Spre deosebire de București, « cetatea Băniei » mi s-a părut ceva
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
nocivitatea unei lumi în care i se distribuie obligatoriu rolul vinovatului aprioric. Timpul băltește otrăvit și viața pare că a intrat definitiv într-o fundătură istorică. Scrise impecabil stilistic, foarte multe scene absurde ar merita enumerate aici. Iată doar imaginea mamei după ore de stat la coadă: îMama se întorcea acasă cu ceva, ca o lupoaică cu vânatul prins cu greu, cu paltonul mirosind a frig, mâinile înghețate, obosită, dar fericită. Avusese doar succes la vânat. Sezonul era propice, zilele următoare
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
de copil, împreună cu taică-său, apoi de unul singur, ca ofițer în cavaleria franceză, Europa de la Triest și Veneția către Dunăre, la Wagram și Leipzig, crescînd în bivuacele francezilor și făcînd un război tot la zece ani. Doamna Paraskeva Opujiș, mama lui, îi trimetea zadarnic "prăjituri cu nuci triste". Tînărul Sofronije fusese un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
crescînd în bivuacele francezilor și făcînd un război tot la zece ani. Doamna Paraskeva Opujiș, mama lui, îi trimetea zadarnic "prăjituri cu nuci triste". Tînărul Sofronije fusese un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai întîi era sîrb, așa că tînărul Opujiș din Triest vedea lumea cruciș. Șoptea: - Dumnezeu este Acela Care Este, iar eu sunt cel care sunt. Ducea cu
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
un mundir franțuzesc. Care îl interpreta pe căpitanul Opujiș. în jurul căruia stăteau patru femei și o singură fată. Una dintre ele i se adresă: - Ca să știm imediat cum stau lucrurile, ține minte că eu nu sunt duhul străbunicului tău după mamă, darmite să mai fiu vampirul lui. El a murit și nu mai există urmă de el, nici trup nici duh. Dar cum morțile nu mor, de aia sunt eu aici. Eu sunt moartea lui. Iar cea de lîngă mine este
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
patru mii! Peste tot în lume, filmul face săli pline; pentru producătorul Mel Gibson e o mare reușită acest film - făcut în mica Europă, cu un buget economic, cu un "Ioan" și cu un "Pilat" din Bulgaria, și cu o "mama lui Iisus" din România -, care a realizat rapid încasări fabuloase! Dar și pentru regizorul Mel Gibson e o mare reușită, de vreme ce s-a dovedit capabil să spună, cu seninătate, printre alte enormități, într-un interviu (pe care l-am văzut
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
filmul își propune să-l surprindă “în fundul gol” (la propriu și la figurat), drept care îl trece printr-un infarct, moment în care Don Juan află că Viagra nu merge cu Nitroglicerina și că, dacă reușește să comute de pe fiică pe mamă, și-a găsit, în fine, sufletul pereche. Infarctul lui e lucrul cel mai bun care i s-a putut întîmpla ei: Ea, femeia care poartă helancă și vara, - femeia care, după propria formulă, credea că “a închis prăvălia” și că
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
se roagă, și de la ușă să ascult slujba” (vlg 2002); “după slujba din sala de rugăciune, evreii s-au desfătat cu bucate tradiționale pentru Rosh Hashanah” (EZ 29.09.2003). După modelul sintagmelor tradiționale existente, se creează firesc unele similare: “mama făcea pregătirile de sărbătoare și de întâmpinare a celor care aveau să iasă de la slujba de Bairam” (vlg 2002). În fine, întîlnim cazuri de clară extindere semantică, prin analogie, a unor termeni specific creștini: enoriaș, parohial: “moscheea era singurul lăcaș
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
Rodica Bin Un scriitor elvețian se decide să refacă traseul copilăriei și tinereții pe care mama lui, împreună cu bunicii, le-au petrecut în Bucureștii începutului de veac XX. Urgența acestei expediții în trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
se decide să refacă traseul copilăriei și tinereții pe care mama lui, împreună cu bunicii, le-au petrecut în Bucureștii începutului de veac XX. Urgența acestei expediții în trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum - obținînd din partea mamei promisiunea că îl va aștepta pînă cînd se va reîntoarce din București. Amîndoi se țin de cuvînt. Mama reintră în posesia îndepărtatei sale copilării
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum - obținînd din partea mamei promisiunea că îl va aștepta pînă cînd se va reîntoarce din București. Amîndoi se țin de cuvînt. Mama reintră în posesia îndepărtatei sale copilării și tinereți, prin povestirile fiului care în Bucureștiul zilelor noastre a căutat (și pare a fi
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum - obținînd din partea mamei promisiunea că îl va aștepta pînă cînd se va reîntoarce din București. Amîndoi se țin de cuvînt. Mama reintră în posesia îndepărtatei sale copilării și tinereți, prin povestirile fiului care în Bucureștiul zilelor noastre a căutat (și pare a fi găsit) urmele unui topos real și imaginar în același timp. Acesta ar fi pe scurt subiectul romanului lui
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
procente biografie și cîte procente ficțiune există în paginile acestei cărți? Christian Haller: Oh, este înainte de toate o întrebare dificilă... aceea de a-mi cere să exprim în procente acest raport... Cred, firește, că baza de pornire, materia, sunt biografice: mama mea a crescut în București, bunicii mei au trăit și ei acolo și multe din întîmplările, anecdotele care apar și în roman mi le povestise mama, pe cînd eram copil. Desigur mi-a spus multe și despre București, despre atmosfera
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
exprim în procente acest raport... Cred, firește, că baza de pornire, materia, sunt biografice: mama mea a crescut în București, bunicii mei au trăit și ei acolo și multe din întîmplările, anecdotele care apar și în roman mi le povestise mama, pe cînd eram copil. Desigur mi-a spus multe și despre București, despre atmosfera care domnea în primul sfert al veacului al XX-lea acolo, despre Calea Victoriei, despre Promenada care a existat... În spatele descrierilor din roman se ascund și multe
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
construit în straturi succesive și această stratificare a elementului epic, care nu este o materie solidă, ci mai degrabă una difuză, intuitivă, se alimentează tocmai din rezervorul memoriei. La finele cărții, fiul - eul narator - care dorește să reconstituie din amintirile mamei universul copilăriei ei, se identifică în cele din urmă cu ea. Se produce o transfuzie de memorie, de la mamă la fiu, un fel de identificare a psyché-ului celor două personaje principale. Romanul este însă structurat și muzical - și am impresia
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
una difuză, intuitivă, se alimentează tocmai din rezervorul memoriei. La finele cărții, fiul - eul narator - care dorește să reconstituie din amintirile mamei universul copilăriei ei, se identifică în cele din urmă cu ea. Se produce o transfuzie de memorie, de la mamă la fiu, un fel de identificare a psyché-ului celor două personaje principale. Romanul este însă structurat și muzical - și am impresia că și elementele vizuale dețin un rol improtant în construcția așa-zis "epică". De pildă, figura penelor, a descrierii
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
nu urmărește deliberat obținerea unor efecte speciale, prestabilite; ele rezultă, se lasă organizate în general din confruntarea cu materia, cu substanța. R.B.: Ați pornit la drum în ultimii ani ai secolului al XX-lea pentru a redescoperi acea Românie a mamei de la începutul veacului. Romanul începe cu enunțul: "Es schwankt" - legănarea peisajului, perceput de la bordul vaporului cu care, pe Dunăre, familia mamei se reîntorcea în Elveția, după anii petrecuți în România. Dar același enunț "es schwankt" este o formulă cheie pe
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]