1,516 matches
-
Că se abuza de diagnosticul de manie, în general, rezultă iarăși din faptul că, pe lângă aceste 21 de manii furibunde, mai existau cinci manii delirante, una manie acută, una manie simplă, trei manii pelagroase; 32 bolnavi din 58 figurau cu "manie". Rezultă, de asemenea, o inadvertență între menționata cameră a II-a care are 11 epileptici și tabelul anexat procesului verbal care precizează existența doar a șapte epileptici. În continuare, repartiția pe diagnostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de dile", cu rezultate menționate de dr. Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 august, cuprinsu de mania acută cu idei de persecuțiuni, au ieșit deplin vindecat la 24 octombre după un tratament de 84 dile. Altul, Dimitrie Sasu intrat la 16 august, suferind de alcoolism cronic, a încetat din viață în ziua de 13 septembrie după 28
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la 16 august, suferind de alcoolism cronic, a încetat din viață în ziua de 13 septembrie după 28 dile de tratament. Rămân deci în prezent în ospiciu 4 alienați (femei), 2 române și 2 israielite". Aflăm diagnosticul acestor bolnavi: o manie pelagroasă "considerabil ameliorată; o histerică cu idei nymphomane și ea destul de ameliorată, dar care prezintă, încă, din vreme în vreme accese de nymphomanie în timpul cărora face propuneri obscene celor ce o înconjură" și care "deja de trei ori până acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
vreme în vreme accese de nymphomanie în timpul cărora face propuneri obscene celor ce o înconjură" și care "deja de trei ori până acum a fugit din Ospiciu". O a treia bolnavă "este o dementă inofensivă", iar a patra "cuprinsă de mania histerică" este staționară. Dr. Bottez menționează câteva date despre imobil, este în afara orașului și insuficient ca spațiu; astfel, " Modul distribuțiunei localului afectat la Ospiciu, e de asemenea vicios, patru camere una pentru gardieni, una pentru bucătărie, rămân două propriu-zise pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
făcea alt rău decât, cum întâlnea vr'o tânără, o apuca de turnură, iar când a stricat două felinare de pe uliță autoritatea l-a închis și l-a trimis la Neamțu, în casa de alienați". După ce figurează cu diagnosticul de "manie furibundă" șters și corectat cu cel de "delirium tremens", Eminescu iese, vindecat, în ziua de 10 aprilie 1887 (după alt izvor, la 9 a aceleiași luni). La Neamț, tratamentul aplicat pacientului care a prezentat un acces tipic de manie, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de "manie furibundă" șters și corectat cu cel de "delirium tremens", Eminescu iese, vindecat, în ziua de 10 aprilie 1887 (după alt izvor, la 9 a aceleiași luni). La Neamț, tratamentul aplicat pacientului care a prezentat un acces tipic de manie, a fost cel curent pentru medicina timpului: hidroterapie cu apă rece, prin băi și găleți cu apă aruncate în cap și bătăi cu funia udă. Este de observat că acest tratament, în cazul unui delirium tremens, ar fi omorât un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-a apărut Demiurgul la editura
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
fatidica zi, mentorul Junimii nu cere un consult doctorului Șuțu ci, anticipând diagnosticul pe care acesta îl anunță ulterior; într-un certificat din data de 28 iunie 1883, adresat Prefecturii Capitalei, se menționa: "este atins de alienație mintală în forma "manie acută", stare care reclamă o căutare serioasă la un stabiliment special", internare pe care însă Maiorescu, însoțit de Constantin Simțion, o făcuse deja, achitând suma de 300 de lei la spitalul Șuțu. E o sugestie pentru reluarea discuțiilor, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vrac. Și noi nu ne prindem. Ce-i aia „în vrac“? Marian e și nebunul, și taurul comunal, care are nostalgia vremurilor când oamenii se băteau cu mâinile goale cu ursul. Așa era odată, că mâncau totul natural, zice el. Mania omului bolnav. Asta ar fi explicația. Nu mai există mâncare, doar vitamine, proteine. Nu mănânci morcovi, ci betacaroten. Parcă simți gustul de farmacie în gură. Parcă mănânci direct cu pipeta. Consumăm substanțe nutritive. De fapt, și io pot spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scă pările scrisului lui din condei decât numai la corectura În șpalt și mai bine, mai nuanțat, mai evident după ce slova e gata tipărită. Toată producția lui tipărită are, În exemplarul păstrat cu grijă, corecturile creionului lui ascuțit, scrupulos până la manie și precis. Ce va fi Însemnând și cum să ne explicăm această transfigurare, această indiscretă oglindă care ne trădează negii, ridu rile și perii incomozi de pe fața, pe care o vrem curată, a icoanei gândurilor noastre? O excelentă și incomparabilă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dement din acel gen foarte răs pândit printre ofițerii noștri superiori și diagnosticat fără greș după manifestațiile și gesticulațiile lor turbulente, provocatoare de panică și Însoțite, una-două, de amenințări cu Împușcarea. Între altele, și aleasă pentru comicul ei, era acea manie a lui de a schimba Încălțămintea din picioare la fiecare ceas, aținându-ne brusc calea și punând piciorul pe un scaun ca să-i admirăm bocancii sau cizmele: — Ha! Ce ziceți?... Bizon?... Pune mâna, dom’le, și pipăie! Ce stai?... Bizon
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
primii ei ani de apariție [...]. Se făcu [până la urmă] loc În revistă unor traduceri de nu vele franțuzești preacunoscute, cât și unui singur scriitor autoh ton, și Încă din acea speță primară a scrisului care alimenta, pe acea vreme, necesitățile maniei clasificatoare, atât de nefastă prin dogmatismul feroce și pedantismul terorizant al unui critic universitar și director de revistă, rămas, cu a sa știință a lite raturii, fără nici o urmă În metodele curente de cercetare a feno menului literar - numai mouvance
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ilustrat despre bibliotecile americane, un număr festiv la tricentenarul lui Shakespeare, un panegiric de la moartea lui Remy de Gourmont și altul la aniversarea lui Stéphane Mallarmé, amândoi [literații] abia cunoscuți [de] publicul nostru, cât și scrisorile unor corespondenți din Ger mania, Franța și Anglia În război - revista să tipărească Întâm pinarea „ciorăparului“ din Ploiești, Ilie Stroescu, care apăra adventismul Împotriva prigoanei popilor noștri, și asta, vă asi gur, Într-o proză de o excelentă sobrietate ironică, vrednică de Paul Louis Courier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mi ele să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar, femeilor - și numai [a]celora din afara vieții mele conjugale - succesul parțial al eforturilor lor stărui toare spre Înnoirea mea continuă și În pas cu vremea, măcar În for mele exterioare, vestimentare, de limbaj, de ținută
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
revistă, Insula, Împreună cu Nae Ionescu și cu Beldie. Nae Ionescu Îl intimida pe Minulescu. Nae Ionescu era un tip extra ordinar. Avea o personalitate foarte puternică. El impunea și printr-o privire pătrunzătoare. Imediat ce a venit de la studii din Ger mania, a fost numit profesor de limba germană la Liceul de la Mănăstirea Dealul din Târgoviște, cam prin 1920. Numirea s-a făcut la intervenția mea. După foarte puțin timp, Nae Ionescu a fost avansat În postul de director de studii. Era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce? Pentru cine? N-are importanță: să lupți! 31 ianuarie 1955 Doamne, cât de tare te poți plictisi la Kindi! și cu toate acestea tocmai această plictiseală m-a ajutat să formulez una din principalele caracteristici ale mediocrului în societate: mania detaliilor nesemnificative și neinteresante. Mediocrități - da, în ceea ce îl privește pe Emil (Rieman), care le debitează (cu toate că într-un chip aproape spiritual), și în ceea ce îl privește pe Kindi, care le acceptă cu încântare. Ca și ceilalți, de altfel. La
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a învățat-o, tocmai asemenea mărunțișuri intrate-n reflex îl trădează pe soldatul SS din el. Aflasem deja de la prietenii mei care înaintea studiilor trebuiseră să-și satisfacă stagiul în Armata română, că și aici, în această armată dezorganizată, domnea mania lustruitului de ghete. La manevre, soldații n-aveau, ce-i drept, gloanțe pentru exercițiile de tragere, deoarece costau prea mult. Aveau, în schimb, gura plinăde scuipat. Cu cât se puteau face mai puține exerciții de tragere, cu atât mai mult
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ales în ceea ce scriam („eupatie = resem nare în fața suferinței“, „euritmie = armonie de sunete și linii, de mișcări [în muzică, dans, vorbire]“, „eutimie = liniște sufletească“ etc.). Deh, ma nia autodidactului. Căci despre complexele lui, ce să mai vorbim ? (Slavă Domnului că mania asta a fost doar o chestie de adolescență, altfel astăzi aș fi fost un Patapievici, care își asezonează discursurile, în mod firesc, numai cu astfel de cuvinte deștepte ; care nu vede nimic extraordinar în folosirea uzuală, de exemplu, a unui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ea decât o adaptare a lucruri venite de aiurea, inteligentă, abilă, fecundă dar adaptare, nu creațiune proprie, spontană. Lumină din lumină. După unii, ar fi existat totuși o cultură veche "strămoșească", autohtonă deci. Cultura aceasta ar fi suferit mult din cauza "maniei străinizmului" care bântuie societatea noastră începând din secolul al nouă-sprezecelea și care, în jurul lui 1848, ar fi luat proporțiile unei adevărate calamități naționale. Dezmințită de realitatea istorică, cel puțin de datele, toate datele, pe care istoria ni le pune la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
impresia unei inconsecvențe strigătoare. Evident că, în situația aceasta, ajunsesem să n-am încredere în sinceritatea tuturor conducătorilor, ba la alții, la unii din cei care-mi păreau în adevăr sinceri, să descopăr unele pliuri sufletești surprinzătoare, adevărate cazuri de manii sau monomanii și figuri tipice de maniaci. Dar în mișcările sociale, cazurile de acest fel sunt destul de frecvente. * O particularitate caracteristică a vechei mișcări socialiste e ateizmul. Doctrina clasică pretinde că religiile sunt instituțiuni de împilare a mulțimii. "Religia? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a dracu, îl lasă să sune lung de câteva ori (orice comparație cu capodopera hollywoodiană Moștenitoarea, cu Olivia de Havilland, este nulă și neavenită !), el pleacă trântind ușa liftului (între timp se reparase), ea deschide, găsește portretul ei (pictorul avea mania de-a face portrete femeilor de care se despărțea), se duce la fereastră și-l vede plecând la braț cu o alta (în cinci secunde ajunsese deja la parter, semn că liftul se reparase pe bune), ea se întoarce spre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a așezat sus pe masă: „Doamnă Lovinescu, mă doare să vă văd mereu singură, nimeni și nimic nu merită să vă închideți în această izolare. Veniți la masa tinerilor, o să râdem, o să ne veselim toți; vă rog veniți! Vă roagă Mania asta, bețivanca asta parșivă, care vă iubește mult, de când vă vede așa singură mereu și tristă.“ M’a luat de mână: „Aveți cea mai frumoasă mână din lume; și e lucru rar să o constate și să v-o spună
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce căuta cu băețandrii aceia, să meargă și să se culce. Am profitat de faptul că s’a dat jos după (sic) masă și am plecat. Scena era urmărită de toți: clienți și chelnări, cu sfioșenie și nedumerire. O chiamă Mania. (E Mania Antonova!) De dimineață am avut o plaje magnifică, tot în barca lui Riza. După dejun, am pornit după provizii, am găsit ghiudem crud și am luat 2 kg., 28 kg. brânză de la Curti și deocamdată atât. Se găsesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bună, negruța mea, nu crede când ți se spune că ești frumoasă... Dulceața mea, te sărut. M. 6/1947 II Sâmbătă 4 oct[ombrie] [1947] Ce scrisoare caraghioasă pe verso. O înșiruire searbădă, în care pare că sunt cuprinsă de mania egocentrică, când de fapt vreau să te aduc cu orice chip în câmpul activității și vieții mele. Îmi pare că trăiesc o altă viață în care sunt spectator și actor în același timp, dar nu mai sunt eu. Azi dimineață
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
timp de un sfert de veac nu s-a schimbat, ci, dim potrivă, și-a însutit puterea, energia și știința de a iubi. Eu 6/1949 III Marți, 27 aprilie [1949] [...] Chestiunea foto Stana: da, fotografiază tot, a devenit o manie; a fost în stare să dezlipească până și timbrele de pe scrisorile tale, atât s-a făcut de indiscretă și de barbară! [...] 14 /1949 III Luni, 19 septembrie, 6 și jumătate seara [1949] Sunt fericită să știu că ți-ai atins
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]