49,948 matches
-
luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i sânii cum cuvântul pisică devora la colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea mării în care am înotat cândva în altă viață poate cu femeia aceea În fiecare seară poetul îi duce femeii un buchet de cuvinte roșii un buchet de trandafiri carnivori care-i devora sânii și buzele l-aud în fiecare seară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
l-aud în fiecare seară pe poet e trecut cred de prima tinerețe i-aud pașii urcând spre apartamentul vecin și ușa deschizându-se că un val marin care-i înhață pe amândoi și nu peste multă vreme acoperind hula mării o aud pe femeia agitându-se-n rut strigând cuvinte voluptoase ca si cand un înger și-ar prinde aripile în ușă ruginita a tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
atunci se-aude vocea îngerului șoptindu-mi din frunzare Vocea îngerului Papagalul Un buchet de cuvinte O poveste de demult de aici începe tinere domn ținutul translucid al neantului la început n-a fost cuvântul ci visul și somnul și marea ce s-a retras furioasă în albastru sângele tău luna trece atunci cu o femeie neagră în brațe peste o punte subțire în hau În ungherele netrebniciei noastre se sapă din greu cu mâhnire cu furie se sapă o adâncă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii nu s-au șters, nici visele ce le-am urzit integre. pe fiecare val am pus un vers în panoplia Mării mele Negre. acolo, pe la TUZLA, e un plop care veghează casa mea - furată și ploile bat reci și-n ori ce strop se-aude vocea mamei, preacurata. femeie, ni s-au dus părinții-n cer iar noi mușcam din pâini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
doar bronzata. Lasă că-ți arăt eu! o asigura Mitică fără să întrerupă cântecul: Dresat de-atâți economiști Și business-mani foști securiști... Ce-mi arăți, bre? se bagă aceea în sufletul lui. Tristețea... Dramă... Dezastrul!... ia Mitică drept martoră frământarea mării. Ești la pământ? consemnează brunetă concluzia profesională; și vrea să plece. Dar Mitică vorbește atât de dramatic. Da, sunt la pământ. De ce? Fiindcă am avut nedumeriri politice. Și? rămâne ea din curiozitate și din lipsă de clienți. Și m-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai suntem și noi. Teritoriul Indiei are forma aproximativă a unui triunghi isoscel cu vârful în jos, sprijinindu-se cu baza pe Munții Himalaiya, în partea de nord, iar celelalte două laturi ale sale sunt scăldate de apele Oceanului Indian, prin Marea Arabiei pe coasta de Vest și Golful Bengal pe coasta de Est. Are ca vecini: Pakistanul, în partea de Nord-Vest, Chină și Nepal în partea de Nord, Bhutan, Bangladeș și Myanmar în partea de Est, iar la Sud cu Insula
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
înseamnă 70 de milioane, mai mult decât în România, Grecia, Bulgaria și Iugoslavia la un loc. Câteva recomandări de vizitat, pe care vi le trimit și în pozele alăturate: 1. Poartă Indiei - The Gatewey of India - care reprezintă intrarea de pe mare pe uscat și a fost realizată de către arhitectul englez George Wittet, cu ocazia vizitei în Bombay a Regelui George al V-lea și a Reginei Mary în anul 1911. Construcția are incorporate elemente hinduse, musulmane și budiste. Tot aici se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în noi. Aud sunetul lor, e acolo, e și aici, e și în noi! Șuvoi! Și lumina primi-voi de la toți profeții! O, tu, oglindă a inimii mele, loc unde păsările săruta spumă mării în cumpănă grea! Izgonește-mă din robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
daruri a fost zgârcit Dumnezeu cu mine, memorie mia dat din plin. Păcat că nu am știut să profit de ea. Dar memorie am avut. Si inca am, căci pot recita și acum, ceea ce și fac plimbându-mă pe malul mării, sute de versuri. Însă terorizat de a nu începe să vorbesc singur, semnul senilității, recit în gând. Dar asta e altă poveste. Deci asistând la repetiții și sorbindu-l din ochi pe Răzvan după câteva repetiții am ajuns sa stiu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Din balconul clădirii se putea vedea întregul port și toată partea de sud a litoralului. Tot din acest balcon se vedea un parc mare cu flori. Pe aici se plimbă lumea spre seară de-a lungul parcului situat pe marginea mării, unde se află și Cazinoul din Constantă. Prietenii lui Stanley au aflat de venirea lui și îl vizitau mereu. Stanley le-a atras atenția că deși vin cu soțiile lor să-i vadă și să joace poker, vor deveni suspecți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poți, din cer, să le sfințești. păsările sfinte migratoare, aduc și-aici verile cu soare. unde ne sunt Dunărea, Carpații ? ne-am lăsat părinții, casa, frații și-n Canada asta...am mai scris, am gasit pământul cel promis. n-avem Marea, dar românilor ne pulsează-n piept un singur dor: când ne băsmuiește briză sării să dormim pe marginile Mării. în această țară verde...verde, Dumnezeul nostru un ne pierde. și-n țărâna ei dumnezeiasca, altoim sămânță românească. avem case mandre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Carpații ? ne-am lăsat părinții, casa, frații și-n Canada asta...am mai scris, am gasit pământul cel promis. n-avem Marea, dar românilor ne pulsează-n piept un singur dor: când ne băsmuiește briză sării să dormim pe marginile Mării. în această țară verde...verde, Dumnezeul nostru un ne pierde. și-n țărâna ei dumnezeiasca, altoim sămânță românească. avem case mandre și bogate. omul, care-I Om, ne este frate și așa nuntind, sau de jelim, noi ne închinam spre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de mine, el cotea spre Anticariat, bun-așa, privea vitrina cu stampe belle-époque și lexikoane. Încăperea întunecoasă cu izurile și rafturile ei pestrițe, unde, sufocate de maculatură, puteai descoperi comori, ar fi fost decorul cel mai potrivit întîlnirii noastre." Refugiile marilor timizi... Odată scenariul pus la punct, "atacul" rămîne virtual. Ca-n cărțile care se opresc după ce-și enunță intriga. Așa e Întîlnire la Paris în oricare din părțile ei. Acțiuni care încep și se suspendă, acoperite, ca jarul focurilor
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
dăruie întreg literaturii rusești". Constatările tânărului scriitor de la București sunt adeverite și întărite și de un cunoscut publicist al vremii, părintele Vasile }epordei (1908-1997). Cam tot pe atunci, referindu-se la tineretul intelectual al vremii, care "întocmai luntrașului din largul mării habar n-are unde-i țărmul", el nota în ziarul Raza, din Chișinău, la 14 octombrie 1937: "Exact în aceeași situație se află tineretul nostru basarabean. Majoritatea bătrânilor s-a coborât în mocirla cluburilor, de unde n-au mai încercat să
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
G. Rașcu, "trebuie să mărturisim că frontul nostru cultural, la granița de răsărit a țării, este destul de anemic. Măcar acum, în ceasul al douăzecilea, să pornim la ridicarea materială și înstărirea culturală a provinciei noastre, a cărei recomandare documentată pentru marele public de aici, din restul țării și chiar din Europa se impune". Gânduri din urmă cu aproape șapte decenii. Deși multe în Lume s-au schimbat de atunci, încă pare a nu se lasă dusă, oricâte chemări întăritoare ar veni
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
a fost eliberat din pușcărie. N-a ieșit de acolo cu aerul de victimă. Astfel că în vreme ce despre Ceaușescu începeau să fie exprimate regrete, ca după un mare om de stat, Dumitru Popescu n-a izbutit să intre în galeria marilor nedreptățiți de Revoluție. Dumitru Popescu nu a făcut carieră politică după 1989. A fost urît și de cei care au venit la putere, dar și de cei care l-ar fi putut coopta în partidele pe care le-au înființat
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
partiturii, din neputința de a nu scrie." Se ținea mereu la distanță, retras. Și - trăsătură de caracter extrem de rară - nu vorbea niciodată despre sine, nici despre propriile-i compoziții. Mi s-a părut întotdeauna de o modestie maladivă, poate modestia marilor orgolioși. Nu se mulțumea doar să deteste aplauzele, și mai puțin încă suporta laudele. Și cred că înțeleg prea bine de ce: complimentele flatează vanitatea... Ori, adevăratul orgolios e exasperat de ideea că ar putea fi crezut sensibil la ele. Fie
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
i-ar amenința". P. M., el însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară în demență, căzându-le victimă până și marele N. Iorga. Nu-mi amintesc o altă consemnare semnificativă a înmormântării umile, în deplin anonimat, a savantului patriot. în capela de la Cimitirul Bellu, el era "întins pe o năsălie, ca un muritor de rând." "Iorga înmormântat ca un căruțaș." "Asta
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
aproape decît firimitura Abureau în nenoroc ca-n mătăsuri de sfîrșit și început Iubirea pe care o doriseră o viață zăcea în miezul omătului Cînd miraje revărsate din Palatul Topkapî fremătau mirese fără miri între coperți de vocale-mpușcate printr-o mare convinsă de lună spre rug alergau Foșnetul aripii de metal De neînțeles limbajul omenesc ci doar zîmbetul spadei în Muzeul Civilizației Anatoliene din Ankara Aisberguri avortate în deznădejde au decapitat zori Din cînd în cînd erau îngăduite partituri cu ecoul
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
La ce bun, dacă nu ai acces la tot ce poți găsi acolo? Schimbarea a fost, pentru mine, de-a dreptul tragică. - în București, în ce cartier locuiați? - Locuiam pe strada Traian, la numărul 108. Aproape de Hala Traian. Ceaușescu, cu marele lui palat, a ajuns foarte aproape de cartierul meu. S-a crezut chiar că aveau să demoleze casa. Nu s-a întâmplat așa, dar când m-am întors la București și am revăzut-o am început să plâng. Era o ruină
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine,ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
documentul cu care se poate demonstra contribuția lui Caragiale la avangardă. Nu e, nici Tîlbîc, Tureatcă & Co., o proză care să spargă tiparele, doar un colaj (sic!), bine făcut, de povestiri realiste despre un real absurd. Al Armatei, zisă și "marea mută". Numai că și acolo, ca peste tot, se duce vorba. Bunăoară, zvonul despre O inspecție sanitară inopinată. Pînă să vină generalul medic de la București, lumea își vede de treabă. Locotenenții și majurii - la crîșmă, unde pe orice motiv "mai
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
contrapunctice, modal-bizantine și eterofonice, prin spațialitatea metafizică, prin varietatea nuanțelor țesăturii corale, reliefând veșnica pendulare a ființei între certitudine și incertitudine, între interogație, implorare și revelație... Odihnește-te Mântuitorule (partea I, "corespunzătoare oarecum catolicului Requiem aeternam"), pune în mișcare materia (marea compactă de voci, strigându-și rugăciunea de mântuire, la început în canon cu iz medieval, pentru a atinge în final o densitate aproape atomică) și imuabilitatea spiritului (simplitatea și transparența unisonului corzilor). În partea a 2-a, Doamne miluiește, "corespunzătoare
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
care azi vorbiși și tu cu El,/ suflet purtând o raniță cu oase/ aci, pe buza gropii, la apel." (Apelul de seară); "Părul tău explodând ca șampania/ îl bea vântul mirării din sud,/ când te văd, peștișorul pirania/ umblă-n mările-n care asud.// Hip și hop curg ghețarii spre Spania/ sar maimuțe pe crengi de năut/ te voi duce acolo cu sania/ sau călare pe-un flutur mamut.// Mii de popi au să-mi cânte sfeștania/ cum pândesc să vânez
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
nu a putut să rămână departe de pământul țării în care s-a născut și a suferit, singurul pământ care îi aduce și îi va aduce căldură pe această planetă. Oare câți români iubesc pământul țării așa cum l-a iubit marele Valeriu Anania? Am avut fericirea să stau de vorbă cu IPS Barto lomeu de mai multe ori, odată chiar la Glăvile și în mod cu totul neprevăzut. Era a doua zi după Sf. Ilie, respectiv 21 iulie, 2006. În ziua
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]