1,349 matches
-
vecinul tău murise. Știu că am văzut un tip murind subit în barul ăsta în timp ce te uitai la el și că au mai murit patru oameni când te-ai întors la serviciu și ai trecut pe lângă ei. Vârful hârtiei devine maroniu, iar Nash zice: — E clar că nu-i cine știe ce, dar e ceva mai mult decât știe poliția în clipa asta. Vârful se aprinde dintr-odată, cu o flacără mică, iar Nash zice: — Poate că restul o să-l lămurești tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ne strigă din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri de trening și tricou. Are o oală sub presiune cu capac de sticlă. Peste buză a curs ceva maroniu și lipicios; dosul capacului de sticlă e aburit de condens. Pășește înăuntru și-mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage tricoul peste cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă. Așteptăm și noi, dom’ sergent și cu mine. Asta este; am ajuns o săptămână mai târziu. Întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci așa îți faci tu. E identic cu coafura lui Helen, numai că e blond. Pe măsuța din fața canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mei. Cauciucurile ovale sunt înclinate ca să arate că sunt surprinse în plină viteză. Tipul mai ia o gură de bere și zice: Ia vorbește-mi despre Dumnezeu. Fotoliul reglabil e impregnat cu mirosul lui. Este din pluș auriu, cu brațele maronii de jeg. E cald. Și-i zic că Dumnezeu este un moralist nobil și neabătut, care nu acceptă decât o comportare virtuoasă și strictă. Este un bastion al standardelor celor mai înalte, o torță care-și aruncă lumina călăuzitoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
minte prima molie de stejar care a zburat pe fereastra unei case din Medford, Massachusetts, în anul 1860. Și Helen își duce un deget la ochi, iar, când își așază din nou mâna pe volan, degetul mănușii este de un maroniu mai închis la culoare. Umed. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Asta e viața ei. Mona își acoperă fața cu palmele și începe să suspine. Dau drumul la radio, în timp ce număr: 1, 2, 3... Capitolul 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stone River. Stone River, Nebraska. Dar, când ajungem acolo, dom’ sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Doar vrăjile cele mai puternice. Dacă ar fi scrisă cu soluție limpede de zeamil, s-ar da cu tinctură de iod ca să iasă literele. Dacă ar fi zeamă de lămâie, zice, s-ar încălzi paginile, pentru ca cerneala să devină maronie. Ia încearcă să guști, zice Helen, ca să vedem dacă nu e acră. Și Mona închide cartea pocnind-o. — E o carte vrăjitorească veche de mii de ani, legată în piele mumificată și care se poate să fie scrisă cu sloboz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un cod 311. Îmi pare rău, zic. N-a fost frumos s-o strâng așa. Mă apuc de dunga pantalonilor și-i ridic ca să-i arăt juliturile vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin într-un hotel de lux. Jos, la picioarele Monei, e o cutie de carton. În cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin într-un hotel de lux. Jos, la picioarele Monei, e o cutie de carton. În cutie, deasupra, e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin într-un hotel de lux. Jos, la picioarele Monei, e o cutie de carton. În cutie, deasupra, e ceva roșu, o carte. Ceaslovul. Traversez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
N-are partidu și guvernu grijă de noi, ăștia amărâții?... Nu suntem noi ai partidului?... Toate-s pentru oameni, domnu șeeef!!... Adică vrei să zici că pentru dumneata personal, îl corectă Stelian, numărând cu grijă niște cutii mici de culoare maronie și verificând apoi în listele de inventar. Uite, continuă el, bătând cu creionul în hârtii, văd că aici ai trecute pe stoc, deci pentru vânzare, cincizeci și trei de cutii cu nasturi de sidef și eu nu văd decât treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai puțină importanță! Pentru mine persoana ta are mai multă importanță! declară cu convingere Bianca, strângându-l de mână și coborând prima din tramvaiul cu care veniseră. Din stație, clădirea veche a spitalului se ivea, cu acoperișul ei de țiglă maronie și cu zidurile cenușii, cazone, din mijlocul unor tei și castani cu frunze îngălbenite, pe partea cealaltă a străzii. Eu nu mă pricep la poezie, se scuză Victor, simțind nevoia să spună și el ceva. Nichi e cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Lumina pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr maroniu, lăcuit, de care parcă stă spânzurat un lacăt. Îl deschid cu grijă și îmi atrage atenția o carte veche și prăfuită. O iau în mână și dau să o deschid. Nu apuc să văd ce se ascunde între coperțile de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu am participat. Am găsit momentul potrivit și am coborât în beci. Aici am avut o senzație de „deja vu”. ”Hmmm, eu am mai fost aici!”. Exact ca în vis am analizat cu privirea toate cotloanele și am găsit cufărul maroniu, lăcuit și protejat cu un lacăt auriu. L-am deschis încet și am găsit ceea ce eu credeam că e o carte. Am deschis-o cu emoție și curiozitate și am fost foarte surprinsă să descopăr ca așa zisa carte era
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de gîndurile mele, de planurile pe care le pun la cale de atîta timp? Se aude un zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să înceteze și el, plutitorul funcționează perfect, urcă milimetru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
uite-așa, zice Tîrnăcop fîstîcindu-se, ar trebui să ne mulțumești că am fost pe fază, adică vreți să spuneți că m-am împiedicat și m-am lovit singur? Uite acolo, zice Gulie indicîndu-i cu mîna întinsă locul exact, pata aia maronie e sînge uscat, spune. Ochii Curistului se deschid mari chiar dacă simte o jenă deasupra pleoapelor, sînt un împiedicat, recunoaște, există vreo posibilitate să mă revanșez? O nimica toată, zice Roja, primul ajutor în doi timpi și trei mișcări, îl privește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea undeva la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o cartelă de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de mină, ultimele două așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Atunci mi-a spus: — Aici. E curat. Am parcat lângă niște rable de dinainte de război. Madeleine se duse la recepție și se întoarse cu cheia de la camera 11. Descuie ușa. Eu am aprins lumina. Hogeacul era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12 se auzea o discuție legată de o tranzacție cu droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să estompez totul, dar ea mă opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Potopul de emigranți pornea din câmpia plină de ciulini și trecea prin Ensenada, de unde ajungea la drumul de coastă și plătea peșcheșul de liberă trecere la jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii, pantaloni mulați gambe și cizme militărești mergeau la fiecare țăran în parte, îi luau banii și îi prindeau pe umăr, cu ajutorul unui capsator, niște ecusoane. Polițaii în civil vindeau bucăți de carne de vită și fructe uscate, apoi puneau monedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]