1,813 matches
-
ținuse morțiș să și le aducă din State, am fost fraierită când mi s-a spus că trupul meu e un templu și că ar trebui să-l hrănesc cu lucruri fără urmă de toxine? Gemu din nou și își masă ceafa. Chestia e că, își aminti, în Palo Alto bea vin de prin părțile locului. Bea și margarite cu gheață. Și bere. Doar că nu foarte mult și nu foarte des. Era, în mod cert, o viață mai sănătoasă. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
A negat din cap și m-a Întrebat: — Dar tu, cum ești? Pari obosit. — Am lucrat până târziu. Și nici nu am dormit prea bine. Iar azi-dimineață a fost blestematul ăla de exercițiu de apărare antiaeriană. Am Încercat să mă masez pe creștet ca să mă simt mai bine. Nu i-am povestit de faza cu Goering. Nu era nevoie să știe mai mult decât trebuia. Era mai sigur pentru ea astfel. În dimineața aia era Îmbrăcată cu o rochie din bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
s-a întors prea brusc dinspre dulap și o călcă pe Joy pe picior, după care Joy a sărit în sus și și-a lovit cotul de televizorul portabil. —Auuu! Înghesuiala asta nu te scoate din sărite niciodată? oftă Joy, masându-și cotul. Ashling dădu din cap. Îmi place să stau în oraș și chiar pe toate nu le poți avea. Ashling s-a schimbat rapid în hainele de ieșit în oraș. — Eu aș arăta ca un bărbățoi în hainele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
strâns mâinile ca niște părinți mândri, dar, în mod firesc, emoționați. În câteva secunde, mâinile lor au devenit atât de alunecoase din cauza transpirației, încât au fost nevoite să își dea drumul. În lumina reflectoarelor, Ted părea fragil și vulnerabil. Se masa absent pe stomac, ridicându-și tricoul și lăsând să se vadă marginea chiloților săi Calvin Klein și părul de pe diafragmă. Ashling era de acord cu mișcarea. Asta ar putea atrage atenția fetelor. —O bufniță intră într-un bar, începu Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Mai bine stăm acasă, spuse el cu ochii în lacrimi. Voi fi îngrozitor. Oamenii au așteptări mari de la mine acum. Era diferit când nu aveam antecedente. Bufnița mea nu are nas... Ashling deja îi picura leacul salvator pe limbă, îi masa tâmplele cu ulei de lavandă și îi împingea o rugăciune sub nas. Citește asta și, dacă nu își face efectul, trecem la Desiderata. —Aduceți-mi-l pe Buddha cel norocos, se hiperventila Ted pe canapea. Ce face Jumătate-om-jumătate-bursuc? o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
concediată! țipă Frieda. Lisa se uita fix la mâna ei. Nenorocitul ăla mic își lăsase urmele dinților pe ea. Se săturase. Era imposibil să facă un material despre nebuna asta. În biroul extern, asistenta - pe care o chema Flora - îi masa rana Lisei cu cremă de arnică, cremă care era evident disponibilă acolo exact în acest scop. — De câte ori pe zi te dă afară? întrebă Lisa. —De nenumărate ori. Poate fi destul de dificilă, spuse Flora. Dar asta pentru că este un geniu. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu am ce face. Dar, dacă tot am ajuns la subiectul interese externe, mă gândeam să redecorăm puțin. Ce să redecorăm? întrebă el rece. —Aici, în dormitor. A pus pe ea niște cremă de corp și a început să se maseze rapid. Abia a trecut un an de când am refăcut camera asta. —Au trecut optsprezece luni. —Dar... Clodagh a început să pună lenjeria intimă pe ea. —Ai ratat puțin. Dylan s-a întins pentru a-i masa crema rămasă neîntinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a început să se maseze rapid. Abia a trecut un an de când am refăcut camera asta. —Au trecut optsprezece luni. —Dar... Clodagh a început să pună lenjeria intimă pe ea. —Ai ratat puțin. Dylan s-a întins pentru a-i masa crema rămasă neîntinsă pe partea din spate a coapsei. — Ia mâna, strigă ea, plesnindu-l. Senzația mâinii lui pe piele o enerva. — Vrei să te calmezi? urlă Dylan. Ce e în neregulă cu tine? Mult prea târziu, reacția ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întoarce degetele către el. Voia să vadă ceva. Era dur, iar unghiul - dureros. — Nu mai porți verigheta? o acuză el, privind-o încruntat cu ochii săi căprui. I-a împins mâna și își luă privirea. Mă doare, îl acuză ea, masându-și mâna. Și pe mine mă doare. — Care e treaba cu verigheta? întrebă ea, roșie în obraji și furioasă. Tu ești cel care vorbește de divorț. —Tu ești cea care a deschis subiectul! Doar pentru că tu m-ai părăsit. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unde părul ieșea la iveală. Părea atât de demn de milă și de dulce și de curajos. Și bulgărele de vată care îi ieșea din ureche... El înghiți în sec. —Șampon, îl întrerupse ea. Pune puțin pe păr, pe urmă masează... —Ashling, știu cum funcționează șamponul. —A, da, bineînțeles. El a început să își miște circular degetele prin părul ei, aplicând șamponul. Ea a închis ochii și a căzut pradă stării de bine, lăsând epuizarea să dispară și toate sarcinile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită, care-i atârnau flasc. M-am trântit vlăguit pe taburet și l-am lăsat pe Duane Fisk să-mi dea apă și să-mi maseze umerii. În toate aceste șaizeci de secunde m-am uitat lung la domnul Foc, imaginându-mi că-l văd pe bătrânu’, ca să strâng în mine suficientă ură cât să pot rezista următoarele nouă minute. Gongul bătu. Am pornit spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
își reluă bășcălia: Vă credeți deștepți, nu-i așa? Tu ești ăla rău și prietenul tău e ăla bun. Tu mă lovești, el mă salvează. Băi, caraghioșilor, nu știți că poanta asta e fumată de când eram la grădiniță? Mi-am masat mâna dreaptă. Mă durea încă după loviturile pe care i le dădusem lui Lee Blanchard și lui Joe Dulange. — Eu sunt tipul de treabă, Cecil. Bagă la cap chestia asta. A fost o replică reușită. Durkin își stoarse creierii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe gâtul fetei. Am eliberat-o și m-am ridicat încetișor, cu palmele în față, ca să-i arăt că nu vreau să-i fac rău. Corzile vocale ale fetei se încordară, dar ea nu reuși să scoată nici un sunet. Își masă gâtul acolo unde mâinile mele o strânseseră și lăsaseră niște amprente roșii. M-am retras către peretele cel mai îndepărtat, incapabil să vorbesc. Eram în impas. Fata își masă gâtul. Privirea îi deveni ca de gheață. Se ridică din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se încordară, dar ea nu reuși să scoată nici un sunet. Își masă gâtul acolo unde mâinile mele o strânseseră și lăsaseră niște amprente roșii. M-am retras către peretele cel mai îndepărtat, incapabil să vorbesc. Eram în impas. Fata își masă gâtul. Privirea îi deveni ca de gheață. Se ridică din pat și începu să se îmbrace, stând cu ochii pe mine, iar privirea i se transformă într-un sloi și mai rece, și mai pătrunzător. Era o căutătură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
judecată, aș adăuga eu. — Tati, dar eu... M-am răsucit pe călcâie și am intrat în dormitor. Emmett și Madeleine erau întinși pe patul imens, cu baldachin, amândoi îmbrăcați. Ea era așezată cu capul în poala lui, iar el îi masa umerii cu mâinile lui butucănoase, de dulgher. Tatăl-amant a fost cel care m-a văzut primul. Madeleine scânci când dezmierdările încetară și scoase un țipăt în clipa când umbra mea atinse patul. Emmett o reduse la tăcere, astupându-i gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de succes, m-a salvat. Acum este tăticuțul meu vitreg. Mă lasă să ies cu cine vreau eu atâta timp cât mă întorc acasă la el. Mi-a cumpărat mașina aia albă, frumoasă, și toate rochiile mele negre și frumoase și îmi masează spatele, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat. — Așa tătic mai zic și eu! Tatăl meu mi-a luat doar o bicicletă și mi-a dat cândva vreo doi dolari ca să-mi cumpăr o semicursieră. Dar nu mi-a cumpărat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am văzut decât niște siluete întunecate în patul din mijlocul camerei. Madeleine / Betty continuă: — Uneori tăticuțului meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las să mă maseze pe spate. Odată m-am împrietenit cu un tip, un polițist. Tati zicea că-i mămăligă și că-i a naibii pielea pe el. Nu l-am crezut, fiindcă tipul era solid și puternic și avea niște dințișori simpatici, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prea conta. Erau aici acum. Ar putea foarte bine să sară peste acest subiect. — Și domnul Philips este la serviciu acum? Întrebă el, Încercând să pară calm. Tipul nervos scutură din cap. — Și-a luat o zi liberă. Logan Își masă capul, Încercând să alunge durerea din spatele ochilor. Măcar aflase ceva nou. — Bine. Deci, dacă locuiește aici... — Locuiește! — Dacă locuiește aici, probabil nu stă chiar În fermă. Logan se Întoarse cu spatele la clădirea abandonată. Cam toate celelalte clădiri ale fermei se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În rinichi, și Jackie Își pierdu puterile. Martin scăpă În câteva clipe din strânsoarea picioarelor, clătinându-se cu spatele, oprindu-se doar când se lovi de colțul cel mai Îndepărtat al cabanei. Sângele Îi picura de pe bărbie, cu mâinile Își masa gâtul, luptându-se să poată respira. — Ești... ești exact ca restul! urlă el, cu o voce răgușită și brutală. Jamie McCreath Începu să urle, un sunet cu rezonanță Înaltă, sfâșietor, care-și găsi ecoul În pereții goi de beton. — Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
încet Helikon. — N-ai dormit nici în noaptea asta, spuse blând, după ce-l privi. Se ridică în capul oaselor, fără să-i răspundă. Era cu adevărat obosit. Helikon aduse un vas ce conținea un lichid parfumat și începu să-i maseze delicat ceafa și umerii. Șopti: — Preotul de la Sais zicea că dorința de a simți parfumul florilor care au înflorit vara trecută aduce numai durere. Alte flori renasc. El se ridică și spuse: — Vreau să merg pe malul mării, acum. Helikon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îmi dau seama de pericolul iminent al alunecării definitive În forme fără Întoarcere și atunci fac un efort teribil să mă adun din interregnuri, să mă salvez. Cu grijă, Încep să-mi pipăi brațele, picioarele, toracele, craniul și să le masez ușor cu buricele degetelor. Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acoperit de zăpadă deasupra, și un suport metalic prelungit Într-o giruetă, ce se mișcă În direcția vântului sau a curenților de aer iscați de diferența de temperatură; imediat, sub sau lângă această construcție, se văd mulțime de siluete umane, masate pe o linie delimitată de trunchiurile arborilor, ca În perspectiva dată de Breughel cel Bătrân În tabloul acela celebru de la Kunsthistorischemuzeum cu tăierea pruncilor; mai În stânga, se observă un morman de zăpadă, ce se interpune Între linia copacilor (și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În perspectiva dată de Breughel cel Bătrân În tabloul acela celebru de la Kunsthistorischemuzeum cu tăierea pruncilor; mai În stânga, se observă un morman de zăpadă, ce se interpune Între linia copacilor (și a spectatorilor neimplicați) și a doua linie, a celor masați la marginea gheții (mai apropiați deci de dansatoare și mult mai implicați În acțiunea de a o privi decât ceilalți), ce sunt distribuiți În mod entropic, fără să pară atât de atenți la ce se Întâmplă pe gheață și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cârcel, gâfâi el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca alergător, știa cum trebuie să procedeze. Probabil nu mima - agonia părea veritabilă, iar piciorul era tare ca piatra. - Iisuse! țipă de durere Weir. Cătușele! - Trebuie să i le dăm jos, spuse partenerul ei. - Nu, repetă Welles ferm. Culcă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca piatra. - Iisuse! țipă de durere Weir. Cătușele! - Trebuie să i le dăm jos, spuse partenerul ei. - Nu, repetă Welles ferm. Culcă-l la podea. Mă ocup eu de el. Prizonierul fu culcat la pământ, iar Welles începu să-i maseze piciorul imobil. Hank rămase în picioare, privind-o. Apoi privi la Weir. Văzu că își deplasase mâinile într-o parte, deși rămăseseră în spate, și că își trăsese puțin pantalonii în jos de pe șold. Privi îndeaproape. Văzu că un pansament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]