1,629 matches
-
privim amândoi, În acea primăvară neuitată, nămeții rozalbi de meri și de caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un final, În Iquique, Înfofoliți bine În pături de lucernă - aceasta fiind Încărcătura camionului care ne-a dus pe ultima bucată. Sosirea noastră, cu soarele care ne răsărea din spate, proiectîndu-ne reflexiile asupra celui mai pur albastru al unei mări matinale, părea scoasă din O mie și una de nopți. Camionul și-a făcut apariția, ca și cînd ar fi fost covorul fermecat, fîlfîind pe stîncile de deasupra portului și, pe măsură ce viteza Întîi ne Încetinea zborul sinuos În jos, Însoțit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la frescele socialiste cu batoze și țărănci cu zâmbet infantil, ale căror pulpe aduceau cu castraveții groși și galbeni care, la sfârșit de toamnă, zac neculeși prin grădini, fiindcă au gustul prea amar. Iar alături o frescă industrială: în pâcla matinală roșietică a furnalelor, proletari cu vătraie lungi și cu fețele cu osatură geometrizată, cu bărbia înțepenită atât de infam într-un triunghi, încât toate aceste creaturi păreau să îndrepte spre privitor boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de perete
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ducă vițelul mort? Șintărul. Dacă scroafa nou fătată și-a schimbat în timpul nopții poziția alăptării și a strivit doi purceluși, cine va veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli rația de boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
te intrebi dacă exista un raport între termometru și căldura lecturii... (text publicat în revista Observator Cultural, mai 2005). Colegul și amicul meu tunisian Mehdi, cel cu care mă întâlnesc în fiecare dimineață în bucătăria comună (el vine de la rugăciunea matinală, eu de la Sfântul Ibric de cafea), mă trage deoparte pentru a-mi spune că are probleme cu vecinii. Colegul lui de cameră, un atlet negru din echipa Universității Laval, face zgomot cu o fată, după cum îmi mărturisește sfios. Și unde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tata a cerut transferul la filiala Băncii Comerciale din Roman, unde locuia bunicul meu. Am petrecut multe vacanțe la București, la un frate al mamei, care locuia pe actualul bulevard Magheru. Țin minte că mă impresiona și mă neliniștea zgomotul matinal de oraș mare: tramvaiele, mașinile, foj găiala oamenilor, zgomotul traficului. Simțeam în mic ceea ce aveam să simt în mare la New York, când mă trezeam dimineața. În capitală îmi plăceau teatrele de păpuși, circul și automatele Herdan-7 lei. Apăsai pe un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a suna deșteptarea trebuiau să-l plătească pe elevul care făcea de planton în ultimul schimb, ca să facă acest lucru. Când reușeam să ne dezmeticim din somnul profund, ne echipam în grabă și ieșeam în îndrăgitul parc unde, în concertul matinal al păsărelelor și sub mângâierea binefăcătoare a razelor călduțe ale soarelui, ce se strecurau printre coroanele dese ale copacilor, repetam cu glas tare lecțiile. Cu mintea limpede, în aerul tare al dimineții, randamentul studiului era incomparabil mai mare. Cu puține
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și întorcându-se imediat cu cei trei colegi având același sfânt ca nume, „Gheorghe”: Durac, Boancă și Bălăceanu râzând toți zgomotos cu gura până la urechi. Eram nedumerit neștiind ce s-a întâmplat de a putut să-i amuze așa de matinal pe toți patru. După ce s-au potolit au început să-mi povestească că renumitul „Vin de Iași”, ce a fost foarte absorbit și apreciat de întreaga petrecere nu era altceva decât vinul de Pitești pe care îl luasem la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
făceau careuri, ridicau steaguri și salutau cu cra vatan vânt, doar ca so văd pe prezentatoare, în scurtele mo men te în care introducea materialele filmate. Mai târziu, fata a încetat să apară și astfel am fost scutit de porția matinală de cravate roșii, în loc de cacao cu lapte. Când am mai crescut, înaintea emisiunii cu pionieri a apărut una cu șoimi ai patriei - dar deja nu mă mai aflam în target. Cât despre Lumea copiilor, prezentată de Andrei Du ban - nici atât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
când începeau sărbătorile de iarnă. Afară era un frig cumplit iar fulgii de zăpadă întârziau să apară. Carlina alergă în fugă să deschidă ușa, meditând totodată la absurditatea situației gândindu-se cine o putea deranja la ora aceea atât de matinală. Strecurându-și puțin capul afară prin deschizătura ușii văzu pe Nicky pitit într-un colț de lângă ușă. Brusc își întrerupse șirul gândurilor, bucurând-o plăcerea de a-l revedea. Nicky se urină chiar atunci făcând o mică baltă în jurul lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în regulă. În cele din urmă, pe la trei dimineața, mă dau ușor jos din pat, mă duc în sufragerie și o sun pe Suze. — Bună, Bex! spune surprinsă. Cât e la tine? În fundal aud zgomotul metalic făcut de emisiunile matinale britanice și micile scâncete ale lui Ernie. Dumnezeule, îmi pare foarte rău că ți-am vorbit așa ieri. M-am simțit nasol toată seara... — E OK. Serios, am și uitat. Mă trântesc pe parchet, strângându-mi capotul în jurul meu. Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe tot traseul excursiei, pentru a nu-i face anumite neajunsuri. Cu pregătirile drumului s-au ocupat ele, fetele, iar mama Alietei și cu mine acceptam bucuroși și senini oferta odraslelor noastre!... Pe 7 mai, la o oră cât mai matinală, pornim la drum calculând să ajungem seara la Nisa de care tot auzeam mereu. Pe parcursul traseului străbatem localități mai mari ori mai mici, lăsăm în dreapta noastră orașul Grenoble și urmăm așa-zisul drum al lui Napoleon, tăind astfel de-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dintre acestea Îl căutam În cotlonul lui Întunecat ori de câte ori plângeam, ca să simt pe fața umflată, pe care mă rușinam s-o arăt, atingerea alinătoare a jetului lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea circa un metru douăzeci diametru și marginea cam la Înălțimea genunchiului. Pe spinarea săpunită a copilului ghemuit În ea, un servitor cu un șorț turna cu grijă apă dintr-un urcior
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
băiețel, nepermițându-și costul unui bilet de tren, străbătuse atâta cale cu bicicleta pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală, fără ca el să prindă de veste Încotro am plecat. Cu o grabă isterică, fără să mănânc, mi-am adunat plasa, cutiuțele de medicamente, borcanul cu cianură de potasiu și am sărit pe fereastră. Odată ajuns În pădure, eram În siguranță
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vocea seacă, meticulozitatea exagerată, felul În care Își ștergea mereu ochelarii cu o cârpă specială sau Își ajusta unghiile cu un instrument special, modul lui de a vorbi, pedant de corect, și, poate mai presus de toate, excentricul lui obicei matinal de a se Îndrepta (se pare direct din pat, dar deja Încălțat și Îmbrăcat În pantaloni cu bretele roșii atârnând În spate și o ciudată vestă ca un fel de plasă acoperindu-i pieptul păros) spre cel mai apropiat robinet
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
surprins-o exact în acel moment și a reținut amănuntul. Și azi mă mai întreb: figura de la început numele lui Gh. Udr. pe lista celor ce trebuiau exmatriculați? Figura de la început, dar cu semn de întrebare? Sau, enervând, atitudinea noastră matinală, sfidătoare, când am aplaudat cu vădită reținere neridicându-ne de pe scaune, a determinat punerea lui în discuție? E posibil ca o asemenea atitudine să fi trecut neobservată? Sau să fi fost tolerată? În toamna lui 1958, la o ședință UTM
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scularea cu noaptea în cap și monstruozitatea aceea de scriere. Mi se părea mai ușor știind din capul locului că nu am de umplut decât un sfert sau o jumătate de pagină pentru ca recenzia, să zicem, să fie gata. Iar matinal ca un argat - ca un argat al scrisului - eram, pur și simplu, din disperare. Din disperarea că nu voi reuși să găsesc idei, că nu voi fi în stare să mi le exprim etc. Pagina albă - o banalitate pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mari eroi ai istoriei, ca pe unul din cei mai viguroși plăsmuitori ai ei. Napoleon e poate cel dintâi care ne împiedică să uităm de „rolul personalității în istorie”. * Străbătând Parisul. Duminică, dimineața, îngusta, lunga și pustia, la acea oră matinală, rue Grenelle pare un coșmar liniștitor. * Parisul sfârșitului de secol XX e nu numai minunatul oraș pe care îl știu sau de care am auzit, dar și - rezultat al eforturilor postbelice tenace și inteligente - unul perfect organizat, neînchipuit de confortabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei domeniu nu există trepte, ierarhii. Hecuba e superioară numai prin exprimare îndoliatelor sale surori necuvântătoare. În numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deruta de după război, șomajul, contribuția decisivă a prizonierului la încheierea cu succes a operației de încercuire a bandei), verdictul greu al mulțimii. Alberto e lăsat să plece înainte de venirea poliției. El se îndepărtează, încet, pe câmpul încă învăluit în ceața matinală, al cărui orizont nu se vede (dar care există acum pentru Alberto): dintr-o dată - și aici începe acea magistrală secvență care mi-a păstrat întregul film proaspăt în memorie de-a lungul anilor - Michele se apleacă și aruncă în Alberto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ultimii ani, vrând parcă să se ia la întrecere cu ele, conformismul religios. După 1989 am devenit cu toții mai mult sau mai puțin creștini. Deschizi radioul și sunetele grave ale unei slujbe bisericești transmise în direct îți inundă profana odaie matinală; ori dacă nu, o cuvioasă crainică îți aduce la cunoștință că azi e ziua sfântului cutare. Deschizi un ziar și răsufli ușurat: rubrica de comentarii biblice e la locul ei! S-a smerit firește și Televiziunea, ca și întreaga noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
penultima ar fi secundară iar ultima esențială, dar cele două titluri au împreună un sens proclamator în ordinea unei arte poetice declarate post-factum). Din primele poeme, versurile lui Nichita Stănescu au un sunet triumfal, vestitor de auroră, într-un aer matinal de o clasică limpezime. Ca un avion, care, după ce se angajează pe pista de decolare, stopează o secundă pentru a porni deodată accelerând fantastic cu un elan irevocabil, în poemele lui Nichita intervine foarte curând, îndată sau după câteva versuri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bucuria naturii mă dezgustă profund. Știu că Baudelaire suferea de acest dezgust - el, cel puțin, a știut să pună asta într-un sistem grație talentului poetic, însă eu trebuie să mă mulțumesc cu o biată articulație verbală! Am reluat gimnastica matinală. E un semn că n-am intenția să las corpul meu să ruginească de tot: vreau să mă servească încă zece ani, cel puțin. Ai râde sigur de mine dacă m-ai vedea în fiecare dimineață gesticulând ca un puritan
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
importanți interpreți străini, rămâne consemnată și pentru posteritate ca probă de foc a strălucitului ei debut. Pentru fanii cântăreței (care vor avea posibilitatea să cunoască aceste succinte informații din numărul de luni, 23 iunie 2003, al acestui cotidian, la oră matinală), fac precizarea că, între orele 8 și10 în această zi, vor avea ocazia să asculte un interviu cu marea noastră cântăreață Elena Moșuc pe postul Europa-cultural. Rămâne doar să așteptăm, în viitor, cu interes, vizionarea și la noi a acestui
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ore în șir, uneori de la 3-4 dimineața. De multe ori acestea se terminau exact când mai aveai câteva persoane înainte. În astfel de situații trebuia să o iei de la capăt în ziua următoare, dacă se putea să fii cât mai matinal. După terminarea programului de lucru, ne așezam la cozi pentru hrana de bază. De regulă, tensiunea și teama că nu vei mai apuca să cumperi, creștea odată cu apropierea de raftul vânzătoarei când aceasta anunța că marfa s-a epuizat, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]