4,482 matches
-
regizorul Aurel I. Maican la Teatrul din Cernăuți. Și, din motive subiective, pleacă la Cernăuți. Acolo lucrează cu Victor Ioan Popa, cu George Mihai Zamfirescu, acolo se pun în scenă spectacole importante, pe care scenografia semnată de Lowendal le face memorabile. Cîteva pagini pe care le-am citit din cronicile timpului îmi creionează personalitatea acestui artist de forță, avangardist, cu un simț fantastic al proporțiilor, un artist cu linii puternice care prind perfect tensiunea unui costum creat pentru un anume personaj
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
căutare a paradisului pierdut al familiei, despre prea puțină dragoste față cu toată dragostea, spusă simplu, direct, fără efecte retorice, asta ne oferă filmul celor doi tineri regizori. Grația Feliciei cu mișcările ei când prevenitoare, când nevrotice conturează un personaj memorabil; filmul lui Răzvan și al Melissei au recomandat o actriță de excepție, pe Ozana Oancea.
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
de față. Și cum sentimentul de putere pe care un psihiatru îl încearcă în fața pacienților dispare în momentul în care el însuși devine pacient, atmosfera cărții e de serenitate resemnată. Cartea aparține unui spirit sceptic fără apetit pentru sesizarea episoadelor memorabile. Un delicat pudic fără asprimi de expresie și fără țîșniri de cruzime judecătoare. De aceea, spiritul de observație al autorului nu e psihologic, ci livresc, pe Mircea Lăzărescu atrăgîn-du-l detaliile teoretice în dauna celor vitale. Așa se face că autorul
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
și Egon Schiele sau Hokusai semnează cele mai sexy opere de artă. Femeia cu ciorapi negri, realizată în 1913 de Egon Schiele și aflată într-o colecție privată, dovedește că artistul, care a dus o viață excentrică, este un reprezentant memorabil al principiului „artă pentru artă” și pentru care corpul, sexualitatea, genul și moartea au reprezentat avatarurile necesare și problematice ale existenței sale. La douleur, lucrare timpurie realizată de Pablo Picasso în 1902 sau 1903, înregistrează viața de zi cu zi
Top 10 cele mai sexy opere de artă () [Corola-journal/Journalistic/62571_a_63896]
-
cărora autorul le dedică pagini pitorești. Nu lipsesc personajele negative sau mediocre, de la profesorii de marxism din anii '50 pînă la odioasa doamnă Gabriela B., pe care autorul a avut ghinionul s-o aibă șefă timp de șapte ani. Episoadele memorabile au bizareria întîmplărilor ce par neverosimile, chiar dacă ele s-au petrecut cu adevărat. De pildă, cazul studentului ignorant cu pile în forurile superioare ale Partidului, care, prezentîndu-se la examenul de anatomie patologică, s-a așezat în fața profesorului Emil Crăciun și
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
Rosetti, de mai multe ori, România și îl cunoscuse pe Tudor Vianu). Poetica era o metodologie formalistă (cu origini în „formalismul rusesc" dinaintea instaurării comunismului) care unea structura gramaticală a unei poezii cu efectele sale estetico-poetice. Jakobson însuși scrisese un memorabil studiu, Gramatica poeziei și poezia gramaticii (publicat, în traducere, și la noi în țară), care servea drept bază a congresului de la Varșovia (august 1960). Nu știu cum, foarte probabil datorită lui Tudor Vianu, am fost propus și eu să particip la această
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
convinge că are adevărate fluxuri de viziuni mistice, Daniel Bănulescu uită de necesitatea, laică, de a avea o viziune, atât, o viziune, poetică. În primul volum, aceasta exista și era coerentă. În următoarele, începe să se dilueze, chiar dacă, desigur, imagini memorabile se pot culege și de acolo. Poezia lui e întotdeauna frapantă. Dar și, de prea multe ori, excesivă. Meritele globale sunt, la el, trase în jos de defecte parțiale. Că e un poet bun, foarte bun în unele pagini, nu
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
DIMINEAȚĂ este din nou de găsit în chioșcurile (tot mai puține, din păcate!) cu publicații literare. Din primul său număr de toamnă (datat 8 septembrie), am reținut mai multe texte interesante: cronica literară a lui Dan Cristea cu un titlu memorabil: „Minte latină și corp barbar", cronica la antologia „Patimile după Bacovia" de Ovidiu Genaru; eseul „Nașterea naționalismului esoteric românesc" semnat de Radu Cernătescu; cărțile săptămânii, rubrica susținută cu vervă de Horia Gârbea; în fine, cronica de poezie, motivat neindulgentă, a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările memorabile din această carte. Ipostaza spațială dominantă la Bacovia este pustiul, ipostază a nedeterminării și disoluției reperelor, a abolirii oricărei modalități de orientare: „În universul bacovian, dominante sunt raporturile deschise, chiar atunci când spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
care chiar reușește o remarcabilă sinteză între istorie și civilizație ne-a reținut atenția printr-o mulțime de subiecte interesante. De pildă, într-un articol redacțional sunt reamintite împrejurările în care Lascăr Catargiu a rostit, adresându-se lui Carol I, memorabilele vorbe „Aiasta nu se poate, Măria Ta!". Apoi, Răzvan Hoinaru prezintă impresiile de călătorie ale unor clerici scoțieni, Andrew A. Bonar și Robert McCheyne, prin zona Bărăganului la anul 1839 (și atunci aceste ținuturi erau atipice, ca să folosim un termen
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6175_a_7500]
-
Și ce secol! Și ce fapte ! Născut la 16 mai 1912, a venit pe lume cu trei săptămâni după plecarea la drum a Titanicului, dar i-a fost dat și a aranjat și singur să nu lipsească de la alte întâmplări memorabile. A murit la 31 octombrie 2008, în urma unui accident adesea fatal bătrânilor, o cădere în casă. Apucase să anticipeze victoria lui Obama în alegerile prezidențiale și să-i dea câteva sfaturi pentru începutul mandatului, dar a ratat „de mai puțin
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
Anca Murgoci Elevii de la Școala Gimnazială Nr. 6 Iacob Mureșianu au avut o festivitate de absolvire memorabilă. Copiii s-au gândit să marcheze sfârșitul anului școlar într-un mod demn de ținut minte, motiv pentru care au ales să comande un tort în formă școlii în care au învățat atâția ani. Directoarea instituției, Letiția Neamțu, a vorbit
NOUĂ modă la banchet: Absolvenții își mănâncă școala by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62095_a_63420]
-
doar un moment devin euforic" (p. 42). Cum pendularea între extreme e o constantă de care suferim cu toții, labilitatea cu pricina nu poate fi motiv de bănuială maladivă, de unde și impresia că autorul e prea sănătos ca să scrie un jurnal memorabil și, în al doilea rînd, e prea tînăr ca să aibă „rutină de sentiment". Rutina e un indiciu a cît s-a întipărit în noi în urma repetării unor dispoziții predilecte, caz în care sentimentele se învață după același canon psihic ca
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
păstrează pînă astăzi oarecare interes: înaintarea spre nebunie a acestui Harpagon sordid se petrece într-un decor familiar lui Delavrancea; replicile vii și suculente denotă o artă a dialogului stăpînită aici la perfecție. Zona suburbană a Bucureștiului trăiește prin figuri memorabile ce poartă pecetea lui Alecsandri ori Caragiale. Atmosfera specifică piesei Hagi-Tudose se concentrează în indicațiile de decor pe care dramaturgul le compune cu grijă la începutul actului I, la ridicarea cortinei, înainte de a se fi rostit prima replică. „La dreapta
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
lui Andrei Serban, Trilogia antică, spectacol realizat la Teatrul Național din București în urmă cu două decenii. Era un veritabil ritual în care cuvintele își găseau sensurile; semnificația lor concretă rămânea ascunsă; nu conta limba în care erau spuse. Moment memorabil! Imi pare a fi cel mai interesant în practica regizorală a lui Andrei Șerban. El însuși dorea să reabiliteze ritualul. - Putem, deci, înțelege că muzica poate fi un act al comunicării, inclusiv în raporturile unui individ cu un altul, și
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
Patriarhul Teoctist, de pildă. M-a ajutat să fiu reconciliantă. Îi datorez o seară cu Josef Szaina, înregistrări formidabile cu tineri pianiști polonezi cîntînd Chopin, căldura protectoare pe care am simțit-o atunci cînd mi-a fost greu, îi datorez memorabilele seri cu Adam Michnik. M-am bucurat și am suferit, în același timp. Și el, și prietenul lui Michnik, Andrei Pleșu, poate nu sînt atît de iubiți și de respectați în țările lor. Pe insula singurătății lor, însă, ei își
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
scenetele improvizate ale familiei Martin unde și mezinul are la îndemână o apoftegmă și frumoasa adolescentă negociază polemic idei. „Anything goes", acest principiu pare să guverneze filmul lui Godard, însă solidaritățile atomice se realizează nu totdeauna aleatoriu. Uneori scăpărătoare replici memorabile sau gesturi brizează filmul și aceste tăieturi lasă lumina să pătrundă odată cu lama de cuțit într-un corp incert, evanescent altfel al unei umanități captate între două fraze, între două imagini. Am fost cu adevărat entuziasmat de filmul lui Alexei
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
sub chipul unui aforism. Pe de altă parte, Oscar Wilde sau Christoph Lichtenberg sînt mari aforiști nu fiindcă sînt gînditori esențiali, ci fiindcă sînt spirite malițioase înzestrate cu fler psihologic. Un aforism care nu prinde ceva clandestin într-o formulă memorabilă e scris degeaba. Aforismul trebuie să conțină ceva neașteptat, inedit și oarecum scandalos, și fără un elementar spirit de contrabandă culturală, adică fără o atitudine de frondă față de poncifele consacrate, stilul aforistic e absurd și inutil. Idealul unui aforist e
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
neașteptat, inedit și oarecum scandalos, și fără un elementar spirit de contrabandă culturală, adică fără o atitudine de frondă față de poncifele consacrate, stilul aforistic e absurd și inutil. Idealul unui aforist e ca, surprinzînd ceva remarcabil, să găsească o formulă memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența, universalul. De obicei esențele nu sînt nici remarcabile și nici memorabile. Iar la un aforism atît chichița remarcabilă, cît și tenta memorabilă
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
unui aforist e ca, surprinzînd ceva remarcabil, să găsească o formulă memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența, universalul. De obicei esențele nu sînt nici remarcabile și nici memorabile. Iar la un aforism atît chichița remarcabilă, cît și tenta memorabilă sînt vitale. Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența, universalul. De obicei esențele nu sînt nici remarcabile și nici memorabile. Iar la un aforism atît chichița remarcabilă, cît și tenta memorabilă sînt vitale. Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă la imitație prin întorsătura strălucită a cuvintelor. Cînd aforismele duc lipsă
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
și nici memorabile. Iar la un aforism atît chichița remarcabilă, cît și tenta memorabilă sînt vitale. Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă la imitație prin întorsătura strălucită a cuvintelor. Cînd aforismele duc lipsă de poanta memorabilă, le citești și apoi le uiți. În fine, orice aforism trăiește din tensiunea creată de autor cu ajutorul unui contrast: un contrast de paradox, de
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă la imitație prin întorsătura strălucită a cuvintelor. Cînd aforismele duc lipsă de poanta memorabilă, le citești și apoi le uiți. În fine, orice aforism trăiește din tensiunea creată de autor cu ajutorul unui contrast: un contrast de paradox, de proporție sau de perspectivă. Grație tensiunii, aforismul te pune în fața unei probleme, de aceea la lectura
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
aceea la lectura aforismelor nu rîzi și nici nu te emoționezi, în schimbi tresari, sau cel mult zîmbești pe sub mustață (cînd e sarcastic) sau cu amărăciune (cînd e cinic). Iată un exemplu de tensiune a proporției care naște un detaliu memorabil: „I-au lipsit cîțiva centimetri pentru a deveni, din cel mai înalt pitic din lume, cel mai scund dintre oamenii normali." (p. 83) Acest joc al proporțiilor care separă nanismul de înălțimea minimă normală e sugestiv și izbitor, imaginea reținîndu-se
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui studiu de caz.
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]