KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...109 >

2,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te întâmpine și îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu se gândească la propria sa timiditate. Înainte, se temuse de ceea ce se putea ascunde în inima lui Hideyoshi, iar acum era ușurat. De mult timp era considerat un strateg inteligent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
corpul central al cetății, îi spuse unuia dintre paji: — Spune-le lui Gozaemon și Gohei să vină neîntârziat în camera mea. Amândoi erau vasali importanți ai clanului Shibata și bătrâni pe ale căror sfaturi se bizuia Katsuie. — Ai trimis un mesager la Maeda Inuchiyo? îl întrebă Katsuie pe Gozaemon. Da, stăpâne, răspunse omul. A plecat nu demult. Doriți să mai adăugați și altceva, stăpâne? Katsuie dădu din cap, tăcut; părea pierdut în gânduri. În seara trecută, tot clanul discutase o problemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
forțele din provincia Ise; Nobutaka avea să-l convingă pe Gamo Ujisato să treacă de partea lor și să ceară ajutorul lui Niwa Nagahide; Katsuie însuși urma să-i scrie lui Tokugawa Ieyasu pentru a-i afla intențiile, iar un mesager fusese trimis deja la vechiul shogun intrigant, Yoshiaki. În sfârșit, se spera că, la momentul potrivit, clanul Mori urma să-l atace pe Hideyoshi din spate. Acesta era planul, dar atitudinea lui Ieyasu rămânea complet neclară. Și cu toate că era ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Katsuie trebuia să facă pace cu Hideyoshi. Katsuie îi urmase sfatul și hotărâse că era cel mai sigur mod de a face față situației. — Dacă mai aveți și altceva ce-ați dori să-i spuneți Seniorului Inuchiyo, trimit încă un mesager, repetă Gozaemon, observând expresia preocupată a lui Katsuie. Katsuie le mărturisi celor doi îndoielile lui: — La consfătuire, am stabilit să trimit doi vasali de încredere, împreună cu Inuchiyo, pentru a negocia pacea cu Hideyoshi, dar acum nu mai știu ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
trimit doi vasali de încredere, împreună cu Inuchiyo, pentru a negocia pacea cu Hideyoshi, dar acum nu mai știu ce să zic. Ce vreți să spuneți, stăpâne? întrebă unul dintre vasali. Nu știu ce să zic de Inuchiyo. — Vă îngrijorează calitățile lui de mesager? — Îi cunosc bine calitățile. Dar, pe vremea când Hideyoshi era doar un soldat pedestru, au fost prieteni apropiați. — Cred că nu aveți nici un motiv de îngrijorare. — Așa crezi? — Cu toată convingerea, declară Gozaemon. Atât provincia lui Inuchiyo din Noto, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lupt cu Hideyoshi, dar mă tem că s-ar putea să se fi zvonit altfel, spuse Katsuie, râzând. Pe măsură ce se maturizează, omul învață să râdă într-un mod care-i ascunde adevăratele sentimente. — Pare ciudat, continuă el, să trimit un mesager la Hideyoshi când nu suntem în război, dar am primit mai multe scrisori, atât de la Seniorul Nobutaka, cât și de la Takigawa, îndemnându-mă să trimit pe cineva. N-au trecut nici șase luni de la moartea Seniorului Nobunaga și deja circulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
capitală, ajunseră la Castelul Takaradera a doua zi. Acesta era câmpul de luptă unde fusese învins Mitsuhide în vara trecută. În locul unde înainte nu fusese decât un sat sărăcăcios, cu un oficiu poștal dărăpănat, acum răsărea un oraș impozant. După ce mesagerii traversară Râul Yodo, putură vedea schelele care înconjurau castelul. Drumul era brăzdat adânc de urmele boilor și ale cailor și tot ce vedeau indica energicele planuri ale lui Hideyoshi. Până și Inuchiyo începea să-și pună întrebări cu privire la intențiile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
munte întreg. Dar, când privesc situația așa cum ai explicat-o tu, reiese că am mers prea departe. Și, în acest sens, am greșit. Inuchiyo, las totul în seama ta. Negocierile se încheiară pe loc. Hideyoshi vorbise atât de franc, încât mesagerii erau cam nedumeriți, dar Inuchiyo îl cunoștea bine pe Hideyoshi. — Îți sunt foarte recunoscător. Simplul fapt de a auzi acest lucru face să fi meritat tot drumul din miazănoapte până aici, spuse el, cu mare satisfacție. Fuwa și Kanamori, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cap: — Așa? Atunci, vă rog ca, la înapoiere, să-i transmiteți salutările mele Seniorului Katsuie. Nu mă îndoiesc că Seniorul Katsuie va fi încântat de rezultatul tratativelor de pace. — Mie mi-a crescut inima numai datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și condus de doi vasali superiori ai clanului Shibata, Shukuya Shichizaemon și Asami Dosei. Timp de două zile, fură mai mult sau mai puțin întreținuți. Altminteri, însă, părea că erau duși cu vorba. Ishikawa Kazumasa se scuză insistent, spunându-le mesagerilor că Ieyasu era încă ocupat cu probleme militare. Emisarii bombăneau față de răceala primirii. Ca răspuns la numeroasere daruri de prietenie din partea clanului Shibata, vasalii clanului Tokugawa nu primiseră decât o listă de cadouri, fără ca, în rest, să li se arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
că ați venit cale atât de lungă cu așa de multe daruri de prietenie. Seniorul Katsuie o duce bine cu sănătatea? Vorbea într-o manieră demnă, iar glasul său îi copleșea pe ceilalți, deși era scăzut. Vasalii îi priveau pe mesageri, care se simțeau amândoi ca reprezentanții unui clan subordonat, aducându-și tributul. Ar fi fost de neconceput să transmită, în acel moment, mesajul din partea seniorului lor. Dar nu aveau ce face. — Seniorul Katsuie vă felicită pentru cucerirea provinciilor Kai și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pericole, se mai adăuga și amenințarea unei discordii între clanurile Shibata și Tokugawa... Nu puteau decât să se roage ca așa ceva să nu se adeverească. Dar iuțeala schimbărilor întrece întotdeauna temerile imaginare ale unor oameni atât de timizi. Cam pe când mesagerii ajunseră înapoi la Kitanosho, promisiunile făcute în luna trecută fură încălcate și, chiar înainte de sfârșitul anului, Hideyoshi se puse în mișcare contra zonei de miazănoapte din Omi. În același timp, din motive necunoscute, Ieyasu se retrase, pe neașteptate, la Hamamatsu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Deși, cu numele, era unul dintre vasalii lui Nobutaka, acum se afla în relații bune cu Hideyoshi. În timpul sărbătorilor, Seki venise în secret, la Himeji, pentru a-l felicita de Anul Nou. În timp ce Seki îl felicita pe Hideyoshi, sosise un mesager din Ise. Castelul lui Seki fusese ocupat de principalul susținător al lui Nobutaka, Takigawa Kazumasu. Hideyoshi plecă din Himeji fără întârziere. Ajunse în aceeași seară la Castelul Takaradera, în ziua a șaptea intră în Kyoto, ajunse la Azuchi a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
planurile lui Katsuie, așteptând topirea zăpezilor, Hideyoshi - care înțelesese deja intențiile inamicului - nu le-ar fi lăsat timp. Într-un cuvânt, Hideyoshi îi dejucase lui Katsuie planurile. Intuise ce avea acesta în minte încă de pe vremea când Katsuie îi trimisese mesageri pentru tratativele de pace. Katsuie n-avea de gând să stea să vadă cum acestea se întâmplă. Trimise emisari de două ori: pe primul, fostului shogun Yoshiaki, cerându-i că încurajeze un atac al clanului Mori din provinciile apusene; pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato, cât și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e un șiretlic. Shogen plănuiește să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e un șiretlic. Shogen plănuiește să vă omoare. S-a întâlnit deja cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să fim atenți cu ei. Acum, trădarea lor e clară. Ce crezi că ar trebui să facem, Osaki? Osaki se apropie și-și spuse părerea. Ținură seama și de părerile lui Nomura și concepură, pe loc, un plan. Osaki trimise mesageri la Nagahama. Între timp, Hayato scrise o scrisoare și i-o încredință lui Osaki. Era un scurt mesaj către Shogen, explicându-i că nu putea participa la ceremonia ceaiului, din cauza unor probleme de sănătate. În zorii zilei, Osaki luă scrisoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
calm. — Va fi aici destul de curând, spuse el, încrezător. Desigur, omul pe care-l așteptau nu veni; în schimb, apăru un paj, cu scrisoarea pe care Hayoto i-o încredințase lui Osaki. Cei trei se uitară unul la altul. — Cu mesagerul ce e? întrebă Shogen. Pajul răspunse că omul plecase imediat după ce adusese scrisoarea. Aceeași expresie neliniștită întunecă fețele celor trei. Oricât de curajoși erau, nu se puteau simți la largul lor, știind că era posibil ca trădarea lor să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mai e! Și râse din nou, cu tot trupul zguduindu-i-se de satisfacție. Încă nu se trezise din toropeala beției în care căzuse după ceașca de sake a victoriei. Genba nu se mai putea opri din râs. Chiar atunci, mesagerul care fusese trimis la tabăra principală a lui Shibata Katsuie pentru a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se zărește nici o mișcare inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se zărește nici o mișcare inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine dispus. — Cred că a fost destul de mulțumit. — Da, într-adevăr, continuă mesagerul să răspundă la întrebările repetate ale lui Genba, fără a avea răgaz nici să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Când i-am descris amănuntele luptei de azi dimineață, a spus: „Chiar așa? Ei, e exact stilul acelui nepot al meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
înțeleg arta războiului? Iar astea sunt cuvintele tale sau ale unchiului meu? În acel moment, până și Dosei începea să se enerveze, dar nu putea face nimic altceva decât să păstreze tăcerea. Simțea tot mai mult că rolul său de mesager îl punea în pericol. Dacă așa spui dumneata, domnule. Îi voi explica Seniorului Katsuie hotărârea dumitale de nestrămutat. Deși se grăbi să plece, iar Genba, imediat ce reveni la scaunul său, dădu câteva ordine. Expediind un batalion de oameni pe Muntele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mici grupe de recunoaștere spre Minegamine și în apropiere de Kannonzaka, între Shizugatake și Muntele Oiwa. Nu peste mult, se auzi un nou glas, anunțând: — Seniorul Joemon tocmai a sosit cu ordine din tabăra principală de la Kitsune. De astă dată, mesagerul nu venise doar pentru o simplă conversație sau ca să transmită părerile lui Katsuie. Mai degrabă, dădu ordine militare concrete, al căror conținut era tot o cerere de retragere. Genba ascultă docil, dar răspunsul său, la fel ca înainte, îi afirmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
militare care, până în prezent, a fost încununată cu succes. Aș dori să mai aibă încredere în bastonul meu de comandă, doar încă un pas. Prin urmare, Genba nici nu se plecă în fața celor pe care fusese trimis să le spună mesagerul, nici nu se supuse ordinelor, cât se poate de explicite, ale comandantului său suprem. Își folosise orgoliul ca pe un scut. Stând acum în fața lui, chiar și Joemon - care fusese ales să vină acolo de Katsuie însuși - nu-i putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
crede Seniorul Katsuie, dar am să-i transmit răspunsul dumitale. Și Joemon plecă repede, fără a mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
periculos după apusul soarelui, bătrâne. Du-te înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Din capul locului nu mă gândeam să iau hotărârea asta. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii care veniseră în acea zi erau cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]